Cu mai puțin de un an în urmă, Casa Albă avertiza asupra legăturilor militare "fără precedent" dintre Rusia și Iran, dar astăzi există semne de fricțiune tot mai mare.

Rusia s-a bazat pe sprijinul Iranului în războiul din Ucraina

La sfârșitul anului trecut, în timp ce Rusia risca să își epuizeze stocurile de rachete după luni de lupte în Ucraina, Iranul a fost de acord să furnizeze Moscovei arme, în principal drone de atac unidirecționale Shahed-136, pe care Rusia le-a folosit în atacurile asupra orașelor și infrastructurii ucrainene, scrie Insider, preluat de Yahoo News.

În decembrie, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby, a declarat că Iranul și Rusia au creat "un parteneriat de apărare la scară largă" care ar amenința Orientul Mijlociu și lumea întreagă. Kirby a declarat că "sprijinul curge în ambele sensuri", Moscova oferind Teheranului "un nivel fără precedent de sprijin militar și tehnic".

În cadrul acestui parteneriat în plină dezvoltare, Iranul se aștepta să primească un număr nespecificat de avioane rusești Su-35, alături de elicoptere și chiar sisteme avansate de apărare aeriană S-400. Cu toate acestea, nu există niciun indiciu că Iranul a primit vreun echipament sau că va primi vreunul în viitorul apropiat.

Analiștii se așteptau ca Iranul să primească cel puțin 24 de Su-35 - avioane construite de Rusia pentru Egipt în cadrul unei comenzi care a fost ulterior anulată - în viitorul apropiat, dar în declarații recente, oficialii iranieni au trecut de la exprimarea optimismului că primele avioane vor sosi în câteva luni, dacă nu săptămâni, la comentarii care sugerează că nu sunt siguri că avioanele vor ajunge în următorii ani.

Într-un raport publicat la 13 iulie, jurnalistul Saeed Azimi, cu sediul la Teheran, a citat un actual și un fost diplomat iranian care, sub rezerva anonimatului, i-au spus că Iranul a "plătit integral" pentru 50 de Su-35 în timpul celui de-al doilea mandat al fostului președinte Hassan Rouhani, care a părăsit funcția în august 2021.

Deși cifra de 50 de Su-35 nu fusese dezvăluită înainte de articolul lui Azimi, ea se potrivește cu estimarea de lungă durată a Iranului că are nevoie de 64 de noi avioane de luptă pentru a-și moderniza flota îmbătrânită, care este compusă în mare parte din avioane de fabricație americană achiziționate înainte de revoluția din 1979.

Moscova a promis că va livra Su-35 până în 2023, ceea ce diplomații citați de Azimi se îndoiesc că se va întâmpla. "Oficialii iranieni se simt stânjeniți de faptul că Rusia nu și-a respectat angajamentele", a scris Azimi.

Ca și cum ar fi fost o insultă în plus, în iulie, Moscova a susținut o declarație comună a Consiliului de Cooperare al Golfului care susținea revendicarea Emiratelor Arabe Unite asupra Abu Musa, Tunb Mare și Tunb Mică, trei insule mici, dar importante, din Golful Persic, în apropiere de Strâmtoarea Ormuz. Iranul controlează aceste insule din 1971, preluându-le după ce britanicii au părăsit regiunea. Emiratele Arabe Unite, formate în același an, le revendică de atunci.

Iranul l-a convocat pe ambasadorul Rusiei și a cerut Moscovei să își "corecteze poziția", pe care Teheranul o consideră, fără îndoială, o ingerință inacceptabilă în afacerile sale interne.

Prin susținerea declarației CCG, Rusia demonstrează cum urmărește în continuare să echilibreze relațiile cu Iranul și cu statele arabe din Golf, în ciuda parteneriatului său strategic aparent cu primele. Moscova are legături economice importante cu aceste state arabe, care nu au făcut decât să crească de când a atacat Ucraina anul trecut.

Interesant este că, ca răspuns la mișcarea Rusiei, presa de stat iraniană a minimalizat parteneriatul lor, spunând că este doar tactic și că Moscova nu este un aliat strategic.

Șeful Serviciului Secret de Informații al Marii Britanii, Richard Moore, a declarat săptămâna aceasta că Iranul caută bani prin vânzarea de arme Rusiei, ceea ce pare să întărească rapoartele anterioare potrivit cărora Teheranul a vândut Moscovei tehnologie pentru drone pentru 900 de milioane de dolari, plătită în dolari americani, și sugerează că iranienii caută o relație tranzacțională cu rușii mai degrabă decât un parteneriat strategic de apărare.