Politologul Corneliu Bjola, profesor la Universitatea Oxford, susține că independentul Călin Georgescu ar fi colaborat cu vechiul regim. Bjola spune că simplul fapt că mama lui Georgescu ar fi fost membră a Mișcării Legionare nu exclude ca actualul politician să fi intrat în grațiile Securității.

Călin Georgescu are un trecut considerat de mulți a fi neclar. FOTO: Mediafax

Corneliu Bjola, reputat politolog și profesor de diplomație la Universitatea Oxford, director la Oxford Digital Diplomacy Research Group, îl arată cu degetul pe Călin Georgescu și își exprimă convingerea că acesta ar fi colaborat cu vechiul regim. Afirmațiile sale vin în contextul în care istoricul Florian Bichir a susținut, sâmbătă, 18 ianuarie, la B1 TV, că Atena Popescu, mama lui Călin Georgescu, ar fi fost membră a Mișcării Legionare, fiind asociată „Cuibului Nicolae”. În sprijinul afirmațiilor sale, Bichir a prezentat o serie de documente despre care spune că provin din arhiva CNSAS.

Cum au ajuns unii legionari să se transforme în securiști

Corneliu Bjola spune că în ultimul deceniu al regimului comunist, recrutorii Securității ar fi relaxat criteriile de selecție pentru viitorii săi membri și pentru colaboratori. De altfel, chiar și în perioada stalinistă au existat cazuri în care foști legionari au decis să treacă în tabăra comunită, iar Securitatea i-a acceptat și chiar s-a folosit de serviciile lor. În acest caz, faptul că mama lui Călin Georgescu ar fi făcut parte din Mișcarea Legionară nu mai reprezenta un impediment ca el să intre în grațiile sistemului.

„E posibil ca la sfârșit de anii 80 recurtarea în Securitate să nu mai fi fost la fel de eficientă. Regimul era în stare terminală și probabil era mai greu să atragă tineri să lupte pe ei. În astfel de condiții, criteriile de selecție ar fi putut să fie relaxate pentru a obține colaborarea celor cu convingeri super naționaliste, inclusiv a celor care veneau din familli legioanare. Asta îi face pe securiștii recrutați în anii 80 cei mai înverșunați împotriva schimbării de regim din 89 și cei mai pericolosi pentru democrația actuală”, spune Bjola.

El este ferm convins că Georgescu ar fi colaborat cu Securitatea și explică pe ce se bazează când face această afirmație.

„Eu sunt 100% convins de asta. A lucrat pentru ei. Cine pleca cu bursă de studii la Londra și New York în anii 80 de final?”, punctează Bjola.

Opinia expertului în Mișcarea Legionară

La rândul său, Florian Bichir nu exclude o asemenea colaborare, deși precizează că nu are niciun fel de date care să suțină acest lucru. Istoricul care a venit cu informația despre mama lui Călin Georgescu nuanțează.

„Eu nu fac politică, eu sunt istoric și m-am ocupat în primul rând de relația dintre Ion Antonescu și legionari. Am scris 40 de cărți, iar cercetările mele se concentrează pe aceste teme. Nu am cercetat dacă Călin Georgescu ar fi colaborat cu vechiul regim, cu Securitatea, nu asta e munca mea. Nu pot să fac niciun fel de afirmație. Altceva este subiectul cu mama lui Călin Georgescu, unde lucrurile sunt clare și am documente”, spune Bichir.

Totuși, Florian Bichir nu neagă din start posibilitatea ca ulterior familia Georgescu să se fi reabilitat în fața regimului comunist, iar trecutul legionar să fie dacă nu șters cu buretele, cel puțin trecut în paranteză. De altfel, spune el, Aneta Popescu, mama lui Călin Georgescu, nu ar fi făcut niciun fel de rău și nu ar fi fi fost implicată direct în acțiunile criminale ale unor legionari.

„Sigur că au existat foști legionari care au trecut în cealaltă tabăra. Unul dintre ei a fost membru al Frățiilor de Cruce (n.r.- organizații de tineret ale Mișcării Legionare) și a devenit șef al Securității. Și au mai existat cazuri de securiști foști legionari. Au existat și șefi de securitate foști legionari. În ce-l privește pe Călin Georgescu, eu nu știu cariera lui, nu știu nimic despre el și nici nu mă interesează. Dar nu putem culpabiliza un om pentru ce au făcut părinții și nici nu pot spune dacă a colaborat sau nu cu securiștii”, adaugă istoricul.

O șansă ratată

În altă ordine de idei, Corneliu Bjola consideră că politicianul Călin Georgescu nu a avut cea mai potrivită reacție la aflarea veștii că mama lui ar fi fost membră a Mișcării Legionare. Reconcilierea cu trecutul începe prin recunoașterea adevărului, chiar și atunci când acesta este dureros, spune Bjola, care este de părere că Georgescu a ratat șansa de a se dezice de legionari și de neolegionarism.

„Condamnarea Mișcării Legionare este un act de responsabilitate istorică, morală și socială, mai actual că oricând. Această organizație, fundamentată pe o ideologie ultranaționalistă, antisemită și violentă, a lăsat o moștenire întunecată în istoria României, caracterizată de crime, intoleranță și distrugerea valorilor democratice. Uciderea și persecutarea a mii de oameni, în special evrei și alte minorități, rămân mărturii ale ororilor provocate de această mișcare. Evenimente precum Pogromul de la București din 1941, când legionarii au torturat și ucis sute de nevinovați, au incendiat sinagogi și au vandalizat sute de proprietăți, reprezintă o pată de neșters în memoria colectivă. În pădurea Jilava, „86 de cadavre au fost găsite întinse în zăpadă în acea pădure, iar gurile celor care avuseseră dinți de aur erau mutilate groaznic”, se menționeaza în Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studiere Holocaustului din România. Astfel de acte nu pot fi nici uitate, nici reabilitate”, spune Bjola.

Astfel, condamnarea Mișcării Legionare, la fel ca și condamnarea comunismului, reprezintă chiar mai mult decât o datorie morală, crede Corneliu Bjola. În schimb, încercările de reabilitare ale mișcării reprezintă un act grav.

„Mai mult decât o datorie morală, condamnarea Mișcării Legionare este esențială pentru apărarea democrației. Ideologia sa a devastat societatea românească, promovând ura, segregarea și violența, iar încercările de a reabilita aceste idei reprezintă o amenințare gravă la adresa valorilor democratice, europene și post-decembriste ale României. Situații recente, precum refuzul candidatului pro-Rusia și anti-NATO, Călin Georgescu, alături de alte figuri publice din zona să politică, de a condamna această moștenire toxică, reprezintă un semnal de alarmă extrem de grav, subliniind pericolul pe care extremismul îl reprezintă în spațiul politic actual”, mai afirmă Bjola.

Exemplul dat de Germania

El vine cu câteva exemple din Germania, țara care a dat lumii nazismul. Procesul de deznazificare al Germaniei ar fi putut fi un bun exemplu inclusiv pentru România.

„Istoria Germaniei post-naziste oferă un exemplu relevant pentru România, demonstrând importanța asumării moștenirii tragice. Procesul de denazificare din Germania nu s-a limitat la condamnarea criminalilor de război, ci a inclus și un efort colectiv de recunoaștere și asumare a responsabilității, un proces care a avut un impact profund atunci când a venit din partea rudelor liderilor naziști. Un exemplu notabil este Niklas Frank, fiul lui Hans Frank – supranumit „Călăul Poloniei” –, guvernatorul nazist al Poloniei ocupate. Niklas a denunțat public crimele tatălui său, iar în cartea să În the Shadow of the Reich a subliniat necesitatea de a păstra vie memoria victimelor și de a învăța din greșelile trecutului”, evidențiază Bjola.

Și nu este singurul exemplu. Tot din Germania, nepoata celebrului Heinrich Himmlet sau fiul nu mai puțin celebrului Josef Mengele au condamnat ideologia morții.

„Katrin Himmler, strănepoata lui Heinrich Himmler, a ales să analizeze critic moștenirea familiei sale în lucrarea The Himmler Brothers, subliniind efectele distructive ale ideologiei naziste. Rolf Mengele, fiul lui Josef Mengele, cunoscut drept „Îngerul Morții” de la Auschwitz, a recunoscut în cele din urmă magnitudinea crimelor tatălui său, alegând să nu-i apere memoria, ci să accepte adevărul istoric. Acest tip de asumare, venind de la descendenții direcți ai liderilor naziști, a avut un efect profund asupra societății germane, demonstrând că reconcilierea cu trecutul începe prin recunoașterea adevărului, chiar și atunci când acesta este dureros”, adaugă Bjola.

Contraexemplul Annalena Baerbock

Există și un contraexemplu din Germania. Annalena Baerbock, actualul ministru de externe, fost candidat al Verzilor la funcția de cancelar. Actualul ministru de externe al Germaniei a evitat să se dezică de bunicul ei nazist, Waldemar Baerbock, iar pentru acest lucru a fost criticată în țara sa. Însă România nu trebuie să urmeze exemplul Annalenei Baerbock, ci pe cele amintite anterior. De fapt, România are nevoie de un proces similar de reflecție și asumare, pentru a respinge categoric orice încercare de reabilitare a Mișcării Legionare, e concluzia lui Bjola.

„Aceste exemple din Germania arată că asumarea și condamnarea trecutului sunt esențiale pentru prevenirea reabilitării extremismului. România are nevoie de un proces similar de reflecție și asumare, pentru a respinge categoric orice încercare de reabilitare a Mișcării Legionare. Refuzul de a condamnă Mișcarea Legionară sau orice formă de fascism echivalează cu o complicitate morală. Democrația și fascismul sunt incompatibile. A permite glorificarea unei ideologii bazate pe ură înseamnă a nega valorile fundamentale ale unei societăți libere. Este responsabilitatea noastră, că societate, să învățăm cu demnitate și curaj din lecțiile trecutului, nu să ne eschivăm laș și complice, precum liderii politici extremiști, și să ne asigurăm că aceste greșeli nu se vor repeta”, încheie Corneliu Bjola.