De la început, Hamas a promis că va distruge Israelul. În campania sa din 2009, Netanyahu a promis la rândul său că va distruge Hamas. Ceea ce s-a întâmplat în schimb a fost un deceniu și jumătate de coexistență neliniștită, timp în care guvernele în serie ale lui Netanyahu și liderii Hamas s-au folosit reciproc pentru propriile lor scopuri.

Ciudata simbioză a durat până acum, când atât Hamas, cât și Netanyahu se confruntă cu o posibilă încetare a deținerii puterii.

Netanyahu, care a fost de acord să împartă puterile cu principalul său rival politic într-un guvern de urgență pe durata războiului, se confruntă cu o furie publică fără precedent din pricina eșecului său de a preveni atacul Hamas din 7 octombrie, dar și a răspunsului dezorganizat la acesta. De altfel, sondajele de opinie arată că 75% dintre israelieni doresc ca el fie să demisioneze imediat, fie să fie înlocuit când luptele se vor opri.

Circumstanțele se schimbă însă rapid, astfel că nu se poate spune cu certitudine care va fi soarta fiecăruia. După intrarea în vigoare a unui armistițiu de patru zile convenit cu Hamas, vineri, Netanyahu a promis că va continua lupta cu scopul de a „eradica Hamas”.

O alianță ciudată

„Este o alianță ciudată care și-a urmat cursul”, a apreciat istoricul israelian Adam Raz, care a realizat un studiu al relației dintre premier și grupul militant islamist. „Hamas nu va guverna în Gaza. Și cred că putem presupune că Netanyahu se apropie de finalul carierei sale politice”, a subliniat el.

Raz și alți observatori notează că premierul israelian se angajase să „elimine conducerea Hamas în Gaza”, dar că, după ce a recâștigat puterea, strategia lui a fost neperturbarea status quo-ului unei populații palestiniene divizate, prin care Hamas guverna în Gaza, iar Autoritatea Palestiniană rivală în Cisiordania.

Această schismă a servit scopurilor lui Netanyahu și ale oponenților unei soluții negociate cu două state, prin subminarea capacității palestinienilor de a se opune ocupației israeliene, au declarat analiștii.

„În absența unei conduceri unificate, «Bibi» a putut să spună că nu poate merge mai departe cu negocierile de pace”, a subliniat Dahlia Scheindlin, realizator de sondaj de opinie și analist politic israelian, adăugând că asta i-a permis lui Netanyahu să motiveze că nu are cu cine discuta de partea palestiniană.

Acestă situație i-a îngăduit lui Netanyahu să lase în mare parte deoparte „chestiunea palestiniană”, o problemă care a marcat mandatele liderilor israelieni din ultimele patru decenii. În schimb, Netanyahu s-a concentrat asupra Iranului și a altor amenințări, precum și asupra transformării Israelului într-o putere economică, potrivit biografului lui Netanyahu, Anshel Pfeffer.

„Netanyahu a simțit întotdeauna că conflictul palestinian este o diversiune folosită în scopul de a crea dezbinare în Israel. El a numit-o «gaura de iepure», a spus Pfeffer.

Cabinetele succesive ale lui Netanyahu au aprobat măsuri care au avut drept efect relaxarea presiunii asupra Hamas: Israelul a fost de acord cu eliberarea periodică a prizonierilor, cu transferul de bani din Qatar pentru plata salariilor din Gaza, pentru îmbunătățirea infrastructurii, dar și, reclamă contestatarii, pentru finanțarea operațiunilor militare ale Hamas.

În acest fel, premierul a sperat să împiedice orice fel de reconciliere între Hamas și Autoritatea Palestiniană, chiar și atunci când părțile au fost aproape de o încălzire a relațiilor în 2018.

„În ultimii 10 ani, Netanyahu a lucrat pentru a bloca orice încercare de demolare a Hamas în Gaza”, a apreciat Raz.

„Este cel mai citat prim-ministru din istorie și nu cred că veți găsi vreo declarație a sa în care să facă lobby pentru întărirea Hamas”, a spus un oficial de rang înalt din cadrul guvernului sub rezerva anonimatului. „A fost exact opusul. A lovit Hamas mai tare decât orice alt prim-ministru din istorie. A condus trei operațiuni militare de amploare împotriva Hamas, în 2012, 2014 și 2021”, a spus acesta, explicând că IDF au fost însărcinate să distrugă Hamas după atrocitățile din 7 octombrie, și că asta face „în acest moment”.

O stare de lucruri volatilă

În acești ani, a apărut o detensionare volatilă. Hamas a continuat să lanseze rachete asupra Israelului, cele mai multe dintre acestea fiind interceptate de sisteme sofisticate de apărare aeriană. Au izbucnit războaie, dar fiecare dintre ele s-a încheiat cu încetări negociate ale focului. Hamas a rămas la putere și au crescut speranțele că grupul evolua spre un organism de guvernare mai fiabil, axat pe construirea Gaza în loc de războiul total.

Netanyahu nu a fost singurul care a văzut beneficii în această situație. Moderații israelieni au început să își imagineze un viitor alături de o Gaza stabilizatoare, cu un standard de viață mai bun. Oamenii de afaceri au salutat îmbunătățirea relațiilor Israelului cu vecinii arabi dispuși să creeze legături mai puternice cu statul evreu.

Exporturile din Gaza au crescut. Iar în ultimii ani, atât Netanyahu, cât și un guvern de 18 luni condus de partide de opoziție mai puțin conservatoare au acordat tot mai multe permise de muncă în Israel pentru locuitorii din Gaza. Numărul acestora a depășit 18.000 până la 7 octombrie.

Acum, strategia care a permis Hamas să se înrădăcineze în Gaza este analizată de israelienii traumatizați. Furia din tot spectrul politic a dus sprijinul lui Netanyahu la minime istorice. Doar 25% la sută dintre alegători răspund acum în sondaje că este cel mai potrivit politician pentru a fi prim-ministru, potrivit lui Scheindlin.

„Dreapta își dorește ca el să fi eliminat Hamas, iar centrul și stânga să nu fi abandonat calea negocierilor”, a spus ea.

În Gaza, unde nu au mai avut loc alegeri din 2006, măsurarea sprijinului pentru Hamas este mai dificilă. Înainte de război, teama de represalii din partea Hamas a făcut ca criticile la adresa regimului să fie rostite în șoaptă. În acest moment, întreruperile masive cauzate de bombardamente și de strămutări fac aproape imposibile sondajele. Totuși, cele recente arată o menținere a sprijinului pentru Hamas, pe măsură ce furia față de Israel crește pe fondul asaltului militar în curs.

Totuși, tot mai mulți locuitori din Gaza sunt dispuși să critice Hamas pe rețelele de socializare și în interviuri.

„Nu mi-e teamă să o spun: Nu vrem Hamas, și nu doar din cauza războiului, ci de ani de zile”, a declarat Ahmad, 44 de ani, un farmacist din Deir al-Balah, în centrul Gaza. „Lipsa unei guvernări competente ne-a lăsat în sărăcie și mizerie, exacerbate de acest război devastator. Acțiunile Israelului nu cruță pe nimeni, indiferent dacă este afiliat sau nu Hamas”.

Motaz, în vârstă de 39 de ani, a afirmat că atacul Hamas asupra Israelului i-a provocat „oroare” și că din cauza lui familia sa a fost expusă atacurilor israeliene care i-au distrus magazinul alimentar din Khan Younis luna trecută.

Deși nu crede că Hamas va supraviețui, bărbatul nu vede ce diferență ar face pentru cetățenii devastați o eventuală schimbare de conducere în Gaza.

„Chiar dacă Hamas rămâne la putere, ce ne va rămâne nouă aici?” se întreabă Motaz. „Nu mai există case în care să locuim și nici locuri de muncă prin care să subzistăm. Mi-am pierdut singura sursă de trai”, spune palestinianul.