Aparent între celebrul William Shakespeare și o cramă din Baia Mare care poartă numele renumitului scriitor englez nu ar exista cine știe ce legătură. Totuși, lucrurile nu țin doar de marketing, ci există un sâmbure de adevăr istoric, iar locul atrage ca un magnet clienții pasionați de aventură.

Crama din centrul vechi al orașului Baia Mare poartă numele cunoscutului scriitor Shakespeare după ce un autor băimărean, Walter Ubelhart, a dus mai departe ideea conform căreia, de fapt, autorii operelor shakespeariene ar fi fost șase persoane diferite.

Ideea nu e nouă și, chiar dacă nu există un verdict în acest sens, a fost dezbătută și analizată de documentariști și istorici.

Unul dintre acei șase posibili autori se crede că ar fi putut fi un alchimist originar din Baia Mare, ajuns profesor la Oxford și având acces în cercurile înalte din Londra. Iar crama despre care vorbim a fost cândva tocmai laboratorul alchimistului cu pricina.

Inventatorul unor lucruri folosite și azi

Însă povestea este mult mai lungă și mai complicată. Johannes Banfi Hunyades a fost un cunoscut alchimist, argintar, aurar, creatorul unor monede bătute la monetăria ce exista în Baia Mare în secolul al XV-lea.

Multe dintre descoperirile lui sunt folosite și astăzi, respectiv forma sticlei de șampanie, termometrul cu alcool, lipici, dinții artificiali, vopsele etc. Dar, fiind fiu al unui pastor luteran, biserica și știința nu făceau casă bună împreună la acea vreme, astfel că a luat decizia de a pleca în lumea largă.

După ce a trecut prin Praga sau Germania, s-a stabilit la Londra, unde a ajuns să predea la Oxford, fiind unul dintre cei mai renumiți profesori de la acea vreme.

Despre crama „Shakespeare”, se crede că a fost laboratorul acestui alchimist din Baia Mare în urmă cu aproape 500 de ani. Imobilul a fost cumpărat în urmă cu doi ani de la vechiul proprietar. Nu se știe de ce vechiul proprietar nu a mai vrut să se ocupe de imobil, având în vedere că se află în cea mai căutată zonă din oraș și șansele unei afaceri de succes erau uriașe. De altfel, o dovedește actualul proprietar, Ionuț Pintea, care spune că afacerea merge foarte bine.

Întrebări rămase fără răspuns

Hotelul și restaurantul sunt căutate de clienți, în mod firesc, însă când vine vorba despre cramă, povestea se schimbă.

Locul dă fiori pe șira spinării unor clienți, care experimentează acolo stări sau senzații ciudate. Deși a fost un laborator de alchimie, unde s-au folosit diferite substanțe chimice, chiar mercur, specialiștii spun că după 400 de ani este imposibil să fie rămas urme ale acestor substanțe. Totuși, există întrebări fără răspuns.

Crama este, de fapt, subsolul unei clădiri istorice, reabilitată în cadrul unui proiect mai amplu, ce viza tot centrul vechi. Atunci a fost reabilitată cea mai mare parte a clădirilor, construite de pe vremea lui Iancu de Hunedoara, din secolul al XV-lea.

Încercând să obțină încă puțin spațiu în timpul reabilitării, muncitorii au încercat să lucreze la o parte a peretelui care putea fi modificat. Este o nișă cu deschidere în arcadă cu o lățime de aproximativ doi metri și cam un metru și jumătate înălțime, iar în profunzime maximum jumătate de metru.

Unde electromagnetice sau fantomă?

Atunci însă au început să apară problemele. Arhitectul, muncitorii, toți care au ajuns în acel punct, au acuzat diferite stări sau senzații ciudate. Astfel, imaginația celor care au trecut pragul acelei crame a luat avânt și de aici până la prezența unor spirite sau chiar fantoma lui Banfi nu a mai fost decât un pas. De altfel, un aparat Gaus a confirmat prezența unor unde electromagnetice la un nivel mai mare decât cel firesc.

Autorul romanului, la bază biolog, a explicat în termeni științifici cum poate fi înțeleasă această prezență.

„Noi, oamenii, avem niște limitări neurologice. Auzim între anumite frecvețe, avem o anume acuitate vizuală, simțim anumite lucruri și, ceea ce nu este în acea plajă a noastră, nu credem. De exemplu, undele radio: dacă nu ar exista radioul care să confirme existența lor, nu am crede că există, chiar dacă ne-ar spune cineva despre ele. Dar radioul ne convinge că ele există. La fel și telefonul mobil. Dar dacă nu le putem vedea, e greu să credem în existența lor”, spune Walter Ubelhart, autorul romanului „În umbra lui Shakespeare” și a unei cercetări de cinci ani a vieții și activității personajului istoric Johannes Banfi Hunyades.

„Magie putem defini orice nu înțelegem. Dar asta nu înseamnă că nu există. Până la urmă, sunt un om al științei. Am avut și eu rețineri să vorbesc despre asta. Oamenii s-au uitat ciudat chiar și când am scris un roman, pentru că era nespecific pentru mine, ca biolog”, mai spune el.

Experiențe ciudate

Imobilul vechi de sute de ani are o încărcătură istorică aparte. În 2003, a fost prima dată achiziționat imobilul de către un om de afaceri, însă ulterior acesta a renunțat, de acum doi ani fiind în posesia familiei Pintea-Goga.

Ionuț Pintea, membru al familiei de proprietari, relatează o parte dintre experiențele ciudate pe care le-au avut acolo el sau cunoștințele sale care i-au trecut pragul.

„Când am cumpărat imobilul am știut despre ce e vorba. Arhitectul care s-a ocupat aici de reabilitare a povestit despre ce experiențe a avut”, relatează Ionuț.

Arhitectul ar fi relatat despre un moment în care lucra pe schelă și a avut un flash, în care muncitorii erau îmbrăcați în haine de epocă și vorbeau o limbă pe care el nu o înțelegea. Apoi și-a revenit și totul a redevenit normal. „Apoi experiența cu instalatorul”, mai spune Ionuț, referindu-se la un alt eveniment care le-a dat de gândit tuturor celor care au lucrat aici.

Omul venit „de nicăieri”

Era vorba despre realizarea rețelei de canalizare de la cramă, care nu a existat înainte, dar acum era necesară la reabilitare, deoarece urmau să se facă și toalete, pentru a se respecta normele în vigoare. Dar, cum clădirea era atât de veche, nimeni nu știa pe unde ar trebui să sape pentru a le conecta la rețeaua de canalizare a orașului. Nu exista niciun plan al rețelei și era foarte greu să-și dea seama pe unde ar trebui făcute săpăturile. Fiind și o clădire monument, era imposibil să sape la nimereală.

„A apărut un domn care a spus că este miner și că poate să ajute la canalizare . Arhitectul l-a privit mai sceptic un pic, dar a zis să încerce. Și a săpat singur pe o traiectorie foarte ciudată și a dat direct în canalizarea orașului. Fără să aibă nicio orientare, nicio schiță. Arhitectul l-a sunat pe proprietar și i-a spus că minerul pe care l-a trimis a reușit să rezolve problema. Dar proprietarul i-a spus că nu a trimis pe nimeni”, relatează acum autorul cărții, care a trăit, la rândul său, mai multe experiențe ciudate pe parcursul documentării romanului.

Locul cu cea mai mare încărcătură electromagnetică

Un alt eveniment ciudat a trăit un călugăr care era inițiat în exorcizări.

„Au ajuns în cramă să le arătam ce schimbări am făcut aici, iar unul dintre călugări, când a ajuns în dreptul acelei nișe, a fugit direct afară din clădire. Apoi m-a întrebat dacă i-am spus totul despre această cramă, acuzând că a simțit că cineva îl strânge de gât”, mai relatează Ionuț Pintea.

Dar nișa din cramă este, de departe, locul cu cea mai mare încărcătură electromagnetică, după cum o dovedește și aparatul Gaus. Pornind de jos, pe măsură ce aparatul este urcat tot mai sus, acul indicator arată o valoare tot mai mare a undelor. Aici, de fapt, au avut loc și cele mai ciudate evenimente.

„Muncitorii spuneau că li se loveau ciocanele unele de altele sau că amețeau sau că aveau tot felul de stări ciudate”, mai relatează Walter Ubelhart.

De aceea, nișa a fost închisă cu gratii, pentru a împiedica clienții să ajungă în acel punct.

Zgomote ciudate din cramă

Și evenimentele nu se opresc aici. „A fost o clientă care stătea la masă aici și la un moment dat i-au sărit tacâmurile pe masă”, mai relatează cei doi.

Altă dată a căzut o bucată din perete. Un alt client, care era cazat în hotel, s-a trezit într-o noapte pentru că îi era sete și, pentru că nu a avut apă în frigider, a coborât la bar. Auzind zgomote în cramă, a mers acolo să ceară cuiva o sticlă de apă.

„A spus că a crezut că am avut ceva eveniment în cramă și acum se făcea ordine, pentru că se auzea ca și cum ar trage cineva scaunele. Dar când a coborât acolo nu era nimeni”, mai relatează Ionuț.

Nu i-a spus omului nimic, pentru a nu-l speria. „Dar în gândul meu îmi spuneam: de-ar ști el despre cine e vorba acolo”, spune el acum amuzat.

Un alt bărbat care a ajuns în cramă s-a plâns de căldură și a transpirat abundent. De altfel, era singurul care s-a plâns de căldură.

„Mulțumesc pentru prezență”

Chiar și Ionuț spune că a experimentat senzații ciudate în cramă.

„Lucram într-o seară aici la laptop și am simțit dintr-o dată cum mi se răcește tot corpul, începând de la picioare. A durat puțin, apoi mi-am revenit. I-am spus: știu că ești aici, mulțumesc pentru prezență, dar acum chiar am de lucru”, mai spune el acum, râzând.

Nu crede că este vreun pericol, dar este convins că există ceva peste puterea noastră de percepție.

În timpul lucrărilor de reabilitare a cramei s-au găsit mai multe documente, printre care scrisori de la alchimist către cumnatul său, rămas în casa respectivă, în care îi spunea să nu permită sub nicio formă nimănui să intre în beci, deoarece acolo avea mai multe manuscrise importante, aur și argint, și alte lucruri de valoare.

Multe alte ciudățenii au mai fost descrise în timpul lucrărilor. Spre exemplu, o cărămidă cu litera N întoarsă, pe care arhitectul s-a gândit să o pună la vedere, ca ornament, fără să știe că era exact semnătura alchimistului; sau o efigie ornamentală, făcută fără nicio idee că, de fapt, este extrem de asemănătoare cu efigia alchimistului.

De altfel, în cramă sunt la vedere unele cărămizi pe care este încrustat un înscris cu un alfabet inventat chiar de Banfi, iar traducerea textului spune: „Iubirea te face nemuritor”.