Când oamenii și câinii se privesc în ochi, nivelurile de ocitocină - numit hormonul dragostei, încrederii și plăcerii - cresc mult în creier și întăresc legăturile, au descoperit cercetători japonezi. Acest mecanism a rezultat probabil din evoluția încă de la început a domesticirii celui mai bun prieten al omului, acum circa 30.000 de ani, potrivit autorilor studiului apărut joi în revista americană Science și menționat vineri de AFP. Același fenomen consolidează legătura emoțională între mamă și copilul său când cei doi se privesc. Este posibil ca patrupedele să fi adoptat acest răspuns hormonal pentru a fi adoptați de oameni.

Cercetătorii japonezi, printre care Takefumi Kikusui, expert în comportamentul animalelor la Universitatea din Azabu, au testat această reacție la lupi, din care descind câinii, și au constatat că, și în cazul în care sunt crescuți de mici de oameni, nu au același răspuns hormonal. Acest lucru înseamnă că cel mai bun prieten al omului nu a moștenit reacția, ci a dezvoltat-o în contact cu oamenii, în procesul de domesticire.

În cadrul experimentului, cercetătorii au pus câinii și stăpânii lor într-o cameră — în total 30 de voluntari—, precum și câțiva străini, observând timp de 30 de minute toate contactele dintre ei, prin limbaj, atingeri sau priviri. Ei au măsurat apoi ocitocina din urina câinilor și a stăpânilor lor. Contactul vizual dintre câine și stăpân a dus la o creștere semnificativă a acestui hormon în creier.

În cadrul unui al doilea experiment, cercetătorii au aplicat direct ocitocină în nările unor câini, pe care i-au pus într-o cameră cu stăpânii lor și cu alte persoane. După 30 de minute, ei au constatat că nivelul de ocitocină crescuse la proprietarii câinilor cărora li se puse ocitocină în nări, iar aceștia, mai ales femelele, răspunseseră la tratamentul hormonal privindu-și mai mult timp stăpânii.

Evan Maclean și Brian Hare, cercetători la Universitatea Duke din Carolina de Nord, care nu au participat la studiul japonez, consideră că rezultatele acestuia sugerează faptul că patrupedele au profitat de sensibilitatea maternă la oameni față de copiii lor pentru a trezi aceleași sentimente de dragoste față de ei. Având în vedere că acest proces acționează în ambele sensuri, câinii au sfârșit probabil prin a simți același lucru față de oameni.

Studii recente realizate cu ajutorul imagisticii cerebrale au arătat că, atunci când mamele privesc fotografii ale copilului sau câinelui lor, se activează o zonă cerebrală care este sediul emoției și al plăcerii. Astfel, anumite aspecte legate de biologia umană par a fi programate pentru copii și câini într-un mod extrem de asemănător, afirmă cei doi cercetători de la Universitatea Duke.

Rezultatele acestui experiment contribuie la determinarea felului în care câinii au devenit parte a istoriei umane, dar ar putea să ajute și la elucidarea mecanismelor prin care relația omului cu aceste animale poate fi benefică pentru sănătate. Cercetătorii menționează, ca exemplu, efectele binefăcătoare ale prezenței câinilor pentru autiști sau cei care suferă de tulburări de stres post-traumatic, la care se utilizează în prezent ocitocina ca tratament experimental.

Cercetătorii încheie spunând că studiul dovedește faptul că, atunci când câinele își privește cu insistență stăpânul, nu o face neapărat fiindcă vrea de la acesta ceva bun de mâncare. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii