Pe 30 noiembrie, Royal United Services Institute ( RUSI), un think-tank din Londra, a publicat un raport detaliat despre lecțiile după primele cinci luni de război, o perioadă în care Ucraina era în mare parte în defensivă.

Autorii — inclusiv Mihailo Zabrodski, un general-locotenent ucrainean și o pereche de analiști rusi — s-au bucurat de acces extins la datele militare ucrainene și la luarea deciziilor. Descoperirile lor prezintă o imagine mai complexă decât noțiunea populară a unei hoarde rusești care se dezintegrează în fața ucrainenilor agili.

Din momentul în care trupele ruse au invadat în Ucraina pe 24 februarie anul acesta, experții au oferit declarații cuprinzătoare despre viitorul războiului. Moartea tancului a fost declarată pe baza înregistrărilor video. Dronele turcești au fost salutate ca fiind schimbări de neoprit. Armele antitanc occidentale au fost introduse într-un rol principal. Acum, la nouă luni de la începutul războiului, apar analize mai consistente. Iar de pe urma acestui război sunt multe lecții pe care forțele armate occidentale le pot învăța.

Invazia a eșuat, dar nu a fost preconizat să se întâmple acest lucru. Armata Rusiei avea, când a încercat să preia Kievul 12 soldați pentru fiecare militar ucrainean, iar Rusia a atacat aerian 75% din punctele staționare de apărare antiaeriană ale Ucrainei, în primele 48 de ore de război. Un atac cibernetic rusesc a întrerupt cu succes comunicațiile prin satelit ale Ucrainei. Ucraina a îndurat acest blitz inițial în mare parte pentru că a avut prevederea de a-și dispersa stocurile de muniții din arsenalele principale cu o săptămână înainte de invazie, acele eforturi accelerându-se cu trei zile înainte de război. Avioanele și sistemele de apărare antiaeriană au fost dispersate în câteva ore de la atac. Drept urmare, doar o zecime din locurile mobile de apărare aeriană au fost lovite.

Dacă loviturile Rusiei ar fi fost mai clare și mai agile, chiar și acestea ar fi putut fi atinse. Din fericire, au fost necesare două zile, și uneori mult mai mult, pentru ca serviciile de informații militare ruse să trimită informații țintă la un centru de comandă din Moscova pentru ca o nouă lovitură să aibă loc. Într-un război asupra Taiwanului, America nu se putea baza ca Armata Populară de Eliberare a Chinei să facă aceleași greșeli. „Nu există un sanctuar în războiul modern”, conchide raportul. „Inamicul poate lovi pe toată adâncimea operațională” – cu alte cuvinte, cu mult în spatele liniilor de front.

Asta înseamnă că armatele trebuie să lupte diferit. Ascunderea este o opțiune, dar este „extrem de greu de susținut”, conchide RUSI, deoarece diferite tipuri de senzori — precum camerele optice care captează mișcarea, cele termice care simt căldura și antene electronice care captează emisiile radio— pot fi „stratificate” unul peste altele pentru a observa chiar și trupele bine ascunse. O altă soluție este utilizarea structurilor întărite și buncărele din beton. Dar acestea tind să fixeze soldații într-un singur loc. Cel mai bun mod de a supraviețui este pur și simplu să te împrăștii și să te miști mai repede decât te poate observa inamicul. Chiar și forțele speciale ucrainene, care au tendința de a opera în echipe mici, sunt observate de dronele rusești dacă rămân prea mult timp într-un singur loc.

Artileria ucraineană a apărat Kievul

Rachetele antitanc Javelin și NLAW furnizate de America și Marea Britanie nu au salvat situația, în ciuda faptului că au apărut foarte mult în imagini video din prima săptămână de conflict. Nici dronele turcești . „Valoarea propagandistică a echipamentului occidental... a fost extrem de mare la începutul războiului”, a remarcat Jack Watling de la RUSI, unul dintre autorii raportului, recent despre „The Russia Continggency”. „Nu a avut cu adevărat un efect material substanțial asupra cursului luptei... până în... aprilie.” Factorul decisiv a fost mai prozaic, a adăugat el. „Ceea ce i-a măcinat pe ruși la nord de Kiev au fost două brigăzi de artilerie care trăgeau până la epuizarea muniției în fiecare zi.”

Rolul esențial al artileriei este o surpriză pentru armatele vest-europene, a căror putere de foc s-a diminuat dramatic de la sfârșitul războiului rece. Din 1990 până în 2020, numărul de piese de artilerie în rândul armatelor europene mari a scăzut cu 57%, potrivit unui bilanţ al Institutului Internaţional de Studii Strategice, un alt think-tank din Londra. Arsenalul Ucrainei era formidabil. A început războiul cu peste 1.000 de sisteme de artilerie cu țevi (cele cu tuburi lungi) și 1.680 de lansatoare de rachete multiple - mai mult decât Marea Britanie, Franța, Italia, Spania și Polonia la un loc și cea mai mare forță de artilerie din Europa, după Rusia. Principala constrângere a fost muniția.

Ucraina a menținut „paritatea artileriei ” timp de aproximativ șase săptămâni, mult mai mult decât ar fi reușit aproape orice armată occidentală în aceleași circumstanțe. Apoi a început să rămână fără obuze, oferind Rusiei un avantaj de zece la unu în volumul de foc până în iunie, un dezechilibru care a persistat până când Ucraina a primit un aflux de sisteme de artilerie occidentale avansate, inclusiv HIMARS -ul american . „Ratele de consum în luptele de mare intensitate rămân extraordinar de ridicate”, notează autorii. Puține țări occidentale au capacitatea de a construi noi arme , piese de schimb și muniție la ritmul necesar. „ Membrii NATO, alții decât SUA, nu sunt într-o poziție puternică pe aceste fronturi.”

Dronele au jucat un rol vital

Dronele au jucat un rol vital, deși în mare parte pentru informații, supraveghere și recunoaștere, mai degrabă decât pentru lovituri. Unitățile rusești care aveau propriile drone, în loc să se bazeze pe cele de la un cartier general superior, puteau să lovească ținte în trei până la cinci minute de la detectarea lor. Unitățile fără drone proprii puteau lovi la aproximativ o jumătate de oră de la detectarea țintei, cu o precizie mai mică.

Dar o lecție cheie din Ucraina este că armatele au nevoie de mai multe drone decât cred. Aproximativ 90% din toate dronele folosite de forțele armate ucrainene între februarie și iulie au fost distruse, notează RUSI. Speranța medie de viață a unei drone cu aripă fixă a fost de aproximativ șase zboruri, a unui quadcopter trei. O astfel de uzură ar epuiza flotele de drone ale armatelor europene în câteva zile.

De aceea se pune accent pe sistemele ieftine și simple, aproape de unică folosință, mai degrabă decât flote mici de drone mari și scumpe, cu motoare mari alimentate cu combustibil lichid, care poartă senzori avansați. Aceaste flote de drone mari necesită un număr mai mare de personal instruit care să le poată pilota și o atitudine mai relaxată față de utilizarea lor în timp de pace.

Cum pot fi învinse dronele

Războiul din Ucraina arată, de asemenea, cum pot fi învinse dronele . Forțele ucrainene au descoperit că, atunci când unitățile de recunoaștere ruse și-au marcat pozițiile cu indicatoare laser, acestea ar putea răspunde lansând grenade fumigene pentru a ascunde locul în care se află. Dar asta tindea și să orbească unitatea care se apără. Cel mai important mod de a contracara dronele, spune RUSI este folosirea războiului electronic , o armă a cărei invizibilitate a fost lăsată să lâncezească în umbră.

Războiul electronic rusesc a forțat Ucraina să limiteze modul în care își folosește dronele. În teorie, acestea pot fi pilotate de la distanță peste ținte rusești și pot trimite înapoi imagini în direct unei unități de artilerie. În practică, emisiile radio necesare navigației și comunicațiilor, atât de la dronă, cât și de la stația de la sol, pot fi detectate, și în unele cazuri perturbate, prin atac electronic. Așa că, în schimb, Ucraina a trebuit să trimită multe dintre dronele sale pe rute prestabilite, datele fiind descărcate la întoarcere. Asta se întâmplă adesea cu câteva ore mai târziu, moment în care ținta s-ar fi putut muta. Datele ucrainene sugerează că doar o treime din misiunile cu drone se dovedesc a fi de succes.

Războiul electronic

Armata Rusiei, încă din vremea sovietică, a practicat pe scară largă războiul electronic, chiar și în Siria, provocând adesea ravagii aeronavelor civile din zonă. A fost, fără îndoială, o provocare serioasă pentru Ucraina. Dar nu este întotdeauna ușor de utilizat și fratricidul poate interveni. Doi piloți ruși au fost auziți plângându-se că radarele lor sunt amestecate. De multe ori, avioanele au fost nevoite să zboare fără protecție electronică într-o zonă periculoasă

Este ușor să relatezi astfel de povești de fratricid despre rușii. Dar forțele armate occidentale s-ar descurca mult mai bine într-o situație similară? Analiștii RUSI sunt sceptici. „Nu avem multe zone de exerciții în care să putem de fapt să pornim toate echipamentele noastre de război electronic”, spune Jack Watling. de la RUSI, unul dintre autorii raportului. „Putem face acest lucru în contexte de nișă. Nu am testat să o facem la scară,” subliniază acesta.