Teritoriul de astăzi al județului Botoșani este un adevărat leagăn al civilizației și culturii umane de pe teritoriul României. Cu o istorie de peste 120.000 de ani, aceste ținuturi au fost locuite de la vânătorii de neanderthal și până la comunitățile multientice ale României interbelice.

Aparent, Botoșaniul este doar unul dintre cele mai sărace județe din România, puternic îmbătrânit, cu pensionari mai mulți decât populația activă și adânc ruralizat. Dincolo de aparențe, Botoșaniul nu este doar o destinație turistică uimitoare, din multe puncte de vedere, dar și un adevărat leagăn al civilizației și culturii, pe teritoriul României. Drept dovadă stau o serie de descoperiri uimitoare, artefacte unicat, inclusiv la nivel european dar și mărturiile unui trecut glorios, care ar putea rescrie concepțiile despre nordul extrem al țării noastre.

Un ”El Dorado” al arheologiei românești

Despre județul Botoșani, un reputat istoric și arheolog român, Mircea Petrescu Dâmbovița spunea că este un ”El Dorado” al arheologiei românești. Și asta datorită numărului foarte mare de sit-uri arheologice descoperite pe teritoriul județului. Este vorba de descoperiri care se întind, ca datare, din paleolitic, adică încă de acum 140.000 de ani în urmă și până în flamboiantul secol XIX, cu târgurile cosmpolite ale Botoșaniului. Specialiștii spun că din punct de vedere istoric și arheologic, Botoșaniul este unul dintre cele mai valoroase județe din România. „Este cu adevărat valoros din punct de vedere arheologic. Faptul că avem o bogăție și un număr foarte mare de sit-uri arheologice care sunt înscrise în lista monumentelor istorice, unde avem 250 de situri, și mai mult decât atât, avem peste 1800 de sit-uri în repertoriul arheologic național. Ele sunt tezaurizate și există o evidență, ceea ce eu consider că este un lucru foarte important”, spune istoricul Dănuț Huțu, directorul Direcției de Cultură Botoșani. Relieful județului Botoșani este de altfel ideal pentru dezvoltarea comunităților umane. Este străbătut de numeroase râuri, dintre care două mari, Prutul și Siretul, are dealuri domoale, câmpii mănoase, păduri dese și inclusiv formațiuni calcaroase numai bune pentru adăposturi. În plus, aceste teritorii, s-au aflat de-a lungul secolelor de-a lungul căilor de comunicații ale popoarelor, prin vadurile Prutului .

Zorii umanității pe teritoriul țării noastre

În județul Botoșani s-au găsit printre cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul României. Adică din perioada paleoliticului, unele vechi de mai bine de 500.000 de ani. Cea mai veche descoperie, este cea din localitatea Mitoc, un sat aflat pe malurile Prutului, în nordul extrem al României. Pe un promotoriu care avansa în Prut a fost găsită o vatră de foc cu numeroase așchii de piatră cioplită. Se presupune că vatra dar și așchiile prelucrate au o vechime de peste 500.000 de ani. De altfel, cu ocazia cercetărilor arheologice din anii 60 și 70 pe terasele Prutului mijlociu, pe un areal întins între comunele Coțușca și Ripiceni, pe malurile apei, în special, au fost descoperite numeroase obiecte aparținând populațiilor de vânători și culegători din paleolitic. Una dintre cele mai importante descoperiri, unicat în România și chiar Europa Centrală și Est-Centrală, a avut loc la Ripiceni, în anii 70, odată cu săpăturile de salvare organizate în vederea amenajării barajului de la Stânca-Costești. Echipa condusă de reputatul arheolog Alexandru Păunescu, a scos la iveală un adevărat ”cimitir al mamuților„ dar și o o așezare a oamenilor de neanderthal, renumiți vânători de mamuți.

Această tabără improvizată, făcută din defense de mamut și învelită în pieile și blănurile aceluiași animal a fost cea mai veche locuință descoperită pe teritoriul României. În plus, o mică parte a fildeșilor de mamut, recuperați din săpătură, aflați astăzi la Muzeul Arheologic din Săveni, sunt cei mai mari fildeși de mamut descoperiți în această parte de continent. ”Prin întinderea şi succesiunea numeroaselor dovezi de locuire şi bogăţia materialului, aşezarea de la Ripiceni Izvor, ale cărei sedimente se înscriu pe o grosime de circa 12-13 metri, reprezintă una dintre cele mai importante staţiuni paleolitice din România şi poate chiar din întreaga zonă a Europei de est şi de est-centrală”, preciza Păunescu în lucrarea sa ”Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic: studiu monografic” din anul 1993.

Un leagăn al civilizației agrare în Europa

Poate cea mai reprezentativă civilizației de pe teritoriul, de astăzi, al județului Botoșani, este Cucuteniul, o cultură neolitică a pionierilor păstoritului și agriculturii. Cucuteniul este o cultură întinsă pe un areal mare, din estul Transilvaniei până în Ucraina și Republica Moldova, iar pe teritoriul Botoșaniului a devenit cu adevărat reprezentativă. Arheologii au scos la iveală, așezări impresionante ale acestei civilizații. Adevărate proto-orașe din lut și lemn, înconjurate cel mai probabil cu șanțuri de apărare și palisade. Pe malurile Prutului, în timpul unor campanii de cercetare repetate ale Muzeului Județean de Istorie în colaborare cu universități, precum ”Ștefan cel Mare” de la Suceava, a fost scoasă la iveală o mega-așezare. Un ”oraș” cucutenian de aproximativ 25 de hectare, vechi de aproximativ 6200 de ani. ”Aici s-a făcut o scanare magnetometrică intregrală şi s-a descoperit o aşezare întinsă pe 10 hectare.

Dar având în vedere reconstituirea paleomediului şi a reliefului care a existat altădată, înainte de construirea lacului de acumulare şi a nodului hidroenergetic de la Stânca-Costeşti, era vorba de un sit care mergea până la 25-30 de hectare”, precizează conferenţiarul universitar doctor Dumitru Boghian de la Universitatea ”Ştefan cel Mare” din Suceava, cu ocazia cercetărilor de la Ripiceni. În cadrul acestei așezări a fost identificată și o construcție uriașă, poate un templu, poate centrul de putere al unei mari căpetenii. Are 1000 de metri pătrați și o înălțime de cel puțin cinci metri. Este vorba despre o locuinţă uriaşă de aproximativ 1000 de metri pătraţi, cu etaj, făcută la fel ca celelalte din lut, pe structură de lemn. Totodată această uriaşă construcţie avea structuri defensive separate, precum şanţ de apărare şi palisadă. „Este foarte mare. În alte sit-uri, o asemenea megastructură ar reprezenta întregul sit”, preciza Dumitru Boghian. Sit-uri cucuteniene sunt numeroase pe teritoriul județului Botoșani, importante fiind și cele din zona Stăuceni sau Drăgușeni.

Oamenii acestei civilizații produceau și o ceramică superb decorată dar și numeroase alte obiecte care arătau o măiestrie meșteșugărească dar și o concepție filosofică apartea asupra vieții și a lumii. Una dintre cele mai celebre artefacte este „Venus din Drăgușeni”, o statuetă feminină, care reprezintă fie o zeiță, fie o preoteasă. Acest artefact incredibil de valoros a fost deja expus în China, Statele Unite, Japonia, Italia sau Anglia. Specialiștii spun că în această zonă a fost un adevărat leagăn al civlizației agrare europene, cu o dezvoltare incredibilă. ”Avem aici în zonă un punct forte în evoluţia întregii civilizaţii europene. Aici s-ar părea că a fost leagănul de dezvoltare al civilizaţiei agrare europene şi nu neapărat în zonele vehiculate până acuma din Asia, de exemplu. Este una dintre zonele din care civilizaţia agrară s-a extins ulterior către vestul Europei”, preciza cu ocazia descoperirilor arheologul Aurel Melniciuc, director al Muzeului Judeţean Botoşani.

În lumea triburilor nordului

Pe lângă civilizația Cucuteni, reprezentativă pentru Botoșani este și civilizațiile epocii fierului, de la traco-geți și până la dacii liberi. Sunt numeroase așezări și fortificații ale acestor triburi războinice din nord. Impresionante sunt cele două cetăți, lipite, de la Stâncești, întinse pe aproximativ 80 de hectare. Apărate cu un val uriaș de pământ și cel mai probabil cu palisadă, acestea au adăpostit triburi traco-getice de acum aproximativ 2500 de ani. Se presupune că au fost cetăți destinate apărării împotriva invaziei sciților și mai apoi a bastarnilor. Explorate în anii 70, de soții Adrian şi Marilena Florescu, arheologi ieșeni, cetățile au dat la iveală o bogăție arheologică aparte. A fost explorat doar 10% din suprafața lor și tot au fost identificate nu mai puțin de 82 de locuințe dar și un tezaur fascinant. Ascunse sub podeaua unei locuințe, erau opt piese lucrate cu o măiestrie rară, dintre care trei din aur. Este vorba despre o aplică cu o simbolistică misterioasă, cu un animal fantastic cu cap de mistreț, trup de pește și coadă de pasăre, dar și alte piese de harnașament. S-a ajuns la concluzia că erau obiecte de origine scitică, luate ca pradă de război, probabil după uciderea unei căpetenii.

Tezaurul se află la Muzeul Național de Istorie al Românilor, iar replicile pot fi văzute la Muzeul Județean de Istorie Botoșani. Cetăți dacice au fost descoperite la Ibănești, pe un deal impresionant care veghea codrii Herței, la Cotu-Copălău dar și la Ipotești sau în coasta municipiului Botoșani, la ”groapa lui Ichim. Una dintre cele mai incredibile descoperiri legate de triburile dacilor, este cea din turbăria de la Lozna. Este o așezare lacustră, unicat pe teritoriul României, cu locuințe în mijlocul unei mlaștini, pe platforme de lemn. În plus, în aceeași mlaștină se află și un tezaur incredibil de arme și unelte de fier, dacice. Inclusiv o piesă misterioasă, unicat pe teritoriul României, o „gheară” din fier, probabil utilizată în luptă. În plus, în turbărie a fost găsită cea mai bine păstrată structură de lemn de pe teritoriul României, un pod de lemn din epoca fierului. Satul lacustru era o așezare complexă, locuită cel mai probabil de meșteșugari și războinici. Mult mai vizibile sunt monumentele de secol XIX care aduc aminte de cea mai glorioasă perioadă a Botoșaniului, pe atunci un târg multicultural, foarte dezvoltat economic și cultural.

Bătaia de joc a autorităților

În ciuda bogăției arheologice extraordinare, Muzeul Județean de Istorie din Botoșani este mult subfinanțat pentru cercetări arheologice. ”Resursele pe care le au instituțiile din domeniu sunt reduse. Numărul de arheologi este mic iar sumele alocate pentru săpături sunt infime”, precizează Dănuț Huțu. Un noroc îl reprezintă specialiștii din străinătate care apreciază această bogăție culturală și arheologică a Botoșaniului. Chiar mai mult, se pare, decât autoritățile îndreptățite să aloce fonduri sau facilități pentru cercetarea arheologică la Botoșani. „Noroc de colaborările cu instituțiile de învățământ superior sau colaborările care există cu arheologi din străinătate care sunt cu adevărat interesați de Botoșani și dezvoltă un program pentru Botoșani”, adaugă Dănuț Huțu. Un bun exemplu al bătăii de joc este faptul că o bună parte a terenului pe care se află cetățile traco-getice de la Stâncești a fost retrocedat sătenilor, care cultivă acolo cereale.