Sunt zone în România în care ”puterea statală a fost mutată în mâna clanurilor de interlopi”, dar acest lucru nu ar fi fost posibil fără o ”complicitate” a instituțiilor statului, în principal poliția, spune Laura Ștefan în interviul pentru Europa Liberă .

”Nu e vorba numai de o instituție, ci de un lanț întreg”, iar încrengăturile dintre politic, poliție, procurori și afaceriști cu trecut infracțional fac ca soluția pentru combaterea fenomenului crimei organizate să fie complicată.

Laura Ștefan susține că problema e și în felul în care societatea priveste lucrurile. ”Dacă noi acceptăm că o fetiță de zece ani poate să provoace un bărbat sau că un minor de zece ani, fată, băiat, ce-o fi, poate să-și dea acordul la un act sexual, și asta spune un judecător, vă dați seama că problemele sunt în fibra națiunii, până la urmă, și nu folosesc cuvinte mari.”

”Intervenția trebuie să fie puternică și asumată politic”, dar e puțin probabilă în an electoral.

Laura Ștefan este coordonatorul activităților anticorupție pentru Expert Forum. Are o experiență profesională de peste 10 ani în practicile publice și private. Activează și ca expert internațional pentru Comisia Europeană, UNDP, OECD și alte organizații internaționale în domeniile reformei juridice, anticorupției și spălării banilor.

Europa liberă: Clanurile interlope au ajuns să-și facă de cap în ultimii ani, să-și împartă România în zone pe care, practic, le controlează. Care este explicația? E vorba de slăbiciuni legislative, de o slăbiciune a statului?

Laura Ștefan: ”Problemele nu vin din lege în acest moment, ci din capacitatea statului de a aplica legea care există și de a ține sub control un fenomen care în ultimii ani a luat proporții îngrijorătoare. De fapt, mie mi se pare că în România anumite zone au fost pierdute de stat și că puterea statală a fost mutată în mâna clanurilor de interlopi.”

Europa liberă: Dar e posibil acest lucru fără contribuia statului, a instituțiilor sale?

Laura Ștefan: ”Acest lucru nu se poate întâmpla fără o complicitate a instituțiilor statului, mă refer în primul rând la poliție, dar în mare măsură la justiție, în general. Nu cred că poți ajunge în  topul crimei organizate în materia traficului de persoane  fără ca statul să aibă o mare problemă și fără o interdependență între clanurile mafiote și structuri ale statului. Ce vedem acum sunt niște simptome ale unei boli mai vechi și mai grave… unii oameni beneficiază, nu-i așa, de protecție. Și asta s-a văzut în marile scandaluri, în cazul Caracal vă amintiți convorbirile care au ieșit în presă dintre diversi oameni de afaceri cu un trecut de infracționalitate și poliție. Problema este una de aplicare a legii, ceea ce o face și mai greu de rezolvat pentru că noi, în România, suntem maeștri în adoptat legi peste noapte, mai complicat este să le aplicăm tuturor, adică să nu mai existe oameni care sunt deasupra legii.”

Europa liberă: Aceste îngrengături între clanurile interlope și poliție se extind și la nivel politic? Este vorba și de protecții politice? Mă gândesc inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu modificarea codurilor penale.

 Laura Ștefan: ”Sigur că poate fi vorba și de o conexiune cu lumea politică. Când se discuta foarte aprins despre modificările la Codul penal și Codul de procedură penală, am spus că ele nu sunt făcute doar în interesul unor oameni politici care au probleme cu justiția ci și pentru a proteja interese mafiote mult mai mari, care țin de zona crimei organizate. Ca exemplu este modificarea care viza imposibilitatea folosirii imaginilor de la camerele de vederi de pe stradă, care aduceau statul în imposibilitatea de a mai combate infracționalitatea violentă. Din fericire, au fost declarate neconstituționale, dar a durat mult ca lumea politică să accepte această soluție și să decidă renunțarea la astfel de amendamente.”

Europa liberă: Soluția care este? Cum ar trebui intervenit?

Laura Ștefan:” Intervenția trebuie să fie puternică și asumată politic. Nu cred că putem să sperăm că structurile statului care au lăsat lucrurile să ajungă până aici se vor trezi mâine dimineață și vor spune: gata, trebuie să impunem respectarea legii! Este o fantezie să ne închipuim că lucrurile se pot întâmpla de la sine. În primul rând, este vorba de acceptarea problemei și cred că ar trebui să încetăm să ne mai mințim noi pe noi. Nu ne putem închipui să poți să fii în topul traficului de persoane fără ca statul să aibă știință de astfel de activități. Poate ar trebui să începem să căutăm copiii care lipsesc, să tratăm victimele care raportează și pe cele care tac cu mai multă grijă și respect și să nu mai considerăm că victima este vinovată. Nu sunt greșeli care pot fi puse în seama unei singure instituții. Vă amintiți decizia unor instanțe în care agresorul, care e tatăl vitreg al victimei, un copil de 10-12 ani, primește o pedeapsă cu suspendare, deci se întoarce acasă unde locuiește și victima. Dosare judecate pe acuzația de act sexual cu un minor, plecându-se de la premiza că minorul a consimțit, la 6-7- 10 ani. Aceste absurdități ar trebui să ne pună pe gânduri tocmai pentru că vin din partea sistemului judiciar. Nu e vorba numai de o instituție, ci de un lanț întreg. Când le aduni pe toate și le suprapui peste valorile tale ca societate, pentru că trebuie să acceptăm că problema e și la noi, la felul în care privim lucrurile, la felul în care ne raportăm la ele, ajungem la rezultatul pe care îl vedem și care, după părerea mea, e pierderea completă a controlului asupra fenomenului crimei organizate.”

Europa liberă:  Ministrul Predoiu  a spus recent că aceste clanuri interlope au început să cadă unul câte unul și le va veni de hac. Pare a fi exact pe dos. Ce ar trebui să se facă având sub ochi acest tablou?

Laura Ștefan: ”Vorbim de două paliere: prevenția, care trebuie să se facă de la cea mai fragedă vârstă și cu schimbarea valorilor- în România mai mult de jumătate din populația adultă crede că violul este acceptabil în anumite condiții-, iar dacă vobim de combaterea fenomenului e nevoie de o analiză foarte profundă pe fiecare regiune pentru a se înțelege exact cine cu cine lucrează. Nu cred că poliția nu e în stare să facă această radiografie, vreau să cred că nu e sub un control total. Iar cu susținere politică, cred că se poate face și curățenie. Nu va fi ușor, va fi urât și cu reverberații în plan social. Să nu uităm că interdependențe înseamnă că acești oameni au și informații de la diverse persoane din structurile de aplicare a legii. E nevoie inclusiv de măsuri de sanționare penală a celor care au contribuit ca lucrurile să ajungă aici. Fiecare trebuie să plătească pentru vina sa, dar am văzut de atâtea ori cum, până la urmă, vina e plasată până la ultimul în grad, la plutonier.”

Europa liberă: E an electoral, cine își va asuma o astfel de răsturnare de situație?

Laura Ștefan: ”An electoral și într-o perioadă de provocări majore de sănătate, o pandemie cu care nu ne-am mai întâlnit, în care atâtea lucruri sunt puse pe seama poliției - de la dusul Luminii sfinte acasă de Paște până la asigurarea ordinii publice. Deci, eu mă întreb dacă în acest moment, din punct de vedere politic, își asumă cineva să scuture acest copac și să se apuce de o curățenie serioasă. Și răspunsul meu este că e puțin probabil să se întâmple asta înainte de alegeri. Dar eu aștept de la guvernul care va veni, indiferent care va fi acesta, să realizeze că așa nu se poate continua, pentru că, până la urmă, planurile mafiote vor ajunge să controleze complet această țară.”

Europa Liberă: Crima organizată, cu doar câteva excepții, scandaluri care au ținut titlurile de presă sau au zguduit societatea, cum a fost Caracalul, a reușit să nu fie foarte vizibilă. Cum?

Laura Ștefan: „Până acum crima organizată din România a avut șiretenia de a evita o confruntare extrem de vizibilă pentru societate, și-a ales zone vulnerabile, persoane vulnerabile, persoane pentru care atenția publică nu există, convinsă fiind că, dacă continuă să opereze la acel nivel, va fi tot timpul sub radar, atenția noastră fiind, nu-i așa?, pe marile dosare de corupție, de criminalitate economico-financiară. Iată că ajungem să plătim un preț pentru asta. Important e că, la nivel de societate, credem că victima e de vină și eu cred că de aici trebuie să înceapă orice discuție, pentru că dacă nu acceptăm că problema principală pe care o avem este aceasta: faptul că desconsiderăm anumite categorii sociale, anumite zone care, în general, sunt zonele sărace, nu vom rezolva nimic. Tindem să vorbim foarte mult de combatere, pentru că, într-un fel, e lucrul pe care îl putem înțelege cel mai ușor, dle, să-i bage la pușcărie și problema se rezolvă. Nu se rezolvă! Locul lor va fi luat de alții care vor profita de aceleași probleme de sistem pe care România le are - o educație deficitară, o infrastructură deficitară. Spuneți-mi și mie, în acest moment există curse interurbane regulate cu care să se poată deplasa copiii la școală? Avem o protecție reală a victimelor sau, de fapt, pe zona asta suntem unde eram acum zece ani? Dacă noi acceptăm că o fetiță de zece ani poate să provoace un bărbat sau că un minor de zece ani, fată, băiat, ce-o fi, poate să-și dea acordul la un act sexual, și asta spune un judecător, vă dați seama că problemele sunt în fibra națiunii, până la urmă, și nu folosesc cuvinte mari.”

Europa Liberă: Da, dar ceea ce spuneți dvs. e un demers de foarte lungă durată, pentru că presupune o transformare radicală și la nivel de mentalitate…

Laura Ștefan: „Absolut, dar orice demers de lungă durată și profund începe undeva. Haideți să începem prin a face un raport detaliat despre felul în care gestionăm noi această problematică a traficului de ființe umane, a abuzului de natură sexuală. Haideți să vedem unde suntem, câte cazuri avem, cum le gestionăm, câte cazuri zac prin sertarele polițiștilor, pe cine privesc aceste dosare, avem aceiași oameni care sunt acuzați „pe nedrept”. Se poate începe de undeva.”

Europa Liberă: Credeți că această concentrare din ultimii ani pe problemele legate de corupție, a facilitat scăparea de sub radar a crimei organizate?

Laura Ștefan: „Cu siguranță, crimei organizate i-a convenit, asta putem spune cu siguranță. Și cred că e și datoria noastră, și poate și ratarea noastră ca lideri de opinie sau ca jurnaliști, că n-am reușit să explicăm poate îndeajuns de ce e important să ne aplecăm și asupra celorlalte probleme. Acum miza nu e să spunem: sunt probleme, ci să spunem: sunt probleme, ele pot fi rezolvate, iată ce se poate face. Iar partea asta care ține de abuzurile sexuale, de traficul de ființe umane, cred că pentru omul obișnuit, omul mediu și cu atât mai mult pentru cei care vin din zone vulnerabile, asta e o realitate mult mai prezentă în viețile lor decât infracționalitatea gulerelor albe. Aceste probleme erau cunoscute unor specialiști, dar nu erau conștientizate la nivel social. Caracalul a fost un cutremur pentru noi toți și am urmărit șocați zile în șir cât de fragil e statul, ca să nu folosesc un termen mai dur.”

Laura Ștefan: „După părerea mea a fost o oportunitate ratată, era o șansă pentru statul român să iasă și să spună: aia nu fac bine, acesta-i planul ca de mâine lucrurile astea să nu se mai întâmple. Liniștea care se așază pe toate aceste subiecte, care rămân subiecte de presă, subiecte care fac audiență, dar care nu produc schimbare, pentru mine e cea mai mare tristețe. Ne mulțumim, de fapt, cu foarte puțin noi, ca cetățeni, și nu cerem mai ferm politicienilor, instituțiilor de aplicare a legii să dea socoteală despre ceea ce se întâmplă în țara noastră.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să auzim acum de la politicieni, de la instituțiile statului

Laura Ștefan: „ În primul rând, că acceptă sau că recunosc faptul că avem o problemă și că problema asta e chiar în curtea lor, în curtea instituțiilor pe care le conduc și pe care nu le-au analizat cu un ochi critic serios și cărora, poate (e posibil să aflăm și asta), nu le-au dat resursele de care aveau nevoie pentru ca apoi să le poată cere performanțe. Sincer vă spun, aș vrea să mai aud și alte discuții decât cele despre pensionări anticipate și despre cum mai facem să ne asigurăm o pensie specială la 45 de ani. Până la urmă, toate aceste cadouri otrăvite ne duc unde suntem astăzi. Să nu uităm, a existat un mecanism de pensionare anticipată folosit pentru persoanele din Poliția română care, practic, ne-a adus la un mare jaf, oameni peste 45-50 de ani în sistemul acesta nu mai sunt. Acestea nu sunt lucruri care se întâmplă fără intervenție politică, ele se întâmplă pentru că niște politicieni au decis să ofere niște privilegii la un anumit moment. Acum, nefiind copii, ne închipuim că în schimbul a ceva. Și întrebarea este: ce este acel ceva? Adică, haideți să mai discutăm și despre activitatea principală a acestor instituții și cât de bine sau prost și-o fac, că despre drepturi salariale am tot vorbit și despre oameni speciali cu statut special, mult mai special decât restul cetățenilor acestei țări.”

Distribuie Distribuie Comentarii