La 40 de ani de la căderea Saigonului, Vietnamul și SUA strâng legăturile în fața Chinei
Vietnamul a sărbătorit joi patru decenii de la căderea Saigonului, ultimul episod al războiului cu Statele Unite, dar s-a dezlănțuit și acum asupra fostului său inamic, devenit între timp partener în fața noului adversar comun care este China, relatează agențiile AFP și EFE. 'Au comis numeroase crime barbare, au provocat pierderi incalculabile și multă durere populației țării noastre', a spus premierul Nguyen Tan Dung mulțimii adunate în fața Palatului Independenței, pentru a asista la parada militară ce a amintit de intrarea tancurilor forțelor comuniste în orașul devenit apoi Ho Și Min, după numele părintelui comunismului vietnamez. 'Patriotismul înfocat' a permis victoria finală grație 'conducerii strălucite și creative a partidului', a adăugat premierul, în timp ce în fața sa soldații fluturau o pădure de drapele cu secera și ciocanul. Niciun oficial american nu a fost prezent, doar ambasadorul SUA având pe agendă participarea la o ceremonie restrânsă la consulatul american din Ho Și Min.
Războiul dintre anii 1961 și 1975 s-a soldat cu peste 58.000 de morți în rândul soldaților americani, iar de partea vietnameză numărul victimelor se ridică la milioane, mulți vietnamezi fiind civili uciși de bombardamente și alții intoxicați cu 'Agentul Oranj', o armă chimică pulverizată de avioanele americane deasupra unor zone întinse din Vietnam.
Caracterul extrem de sângeros al războiului a divizat opinia publică americană, iar presiunea acesteia a contribuit la decizia Administrației de la Washington de a renunța în cele din urmă la o confruntare ce s-a transformat astfel în prima înfrângere majoră a unei superputeri care se credea invincibilă.
Fotografia cu zecile de persoane înghesuite pe scările reședinței din Saigon a directorului adjunct al CIA în așteptarea îmbarcării în ultimele elicoptere americane a rămas emblematică pentru un război ce a lăsat urme adânci în conștiința americană.
Operațiunea denumită 'Frequent Wind', cea mai amplă evacuare cu elicoptere din istorie, ar fi trebuit să înceapă un mod organizat imediat după ce pe postul de radio al armatei americane a fost difuzat un mesaj codificat, a cărui semnificație o cunoșteau numai americanii din Vietnamul de Sud și localnicii care puteau primi protecția Washingtonului. Mesajul cifrat 'I'm Dreaming of a White Christmas' ('Visez la un Crăciun Alb') era semnalul de începere a exodului, dar operațiunea de evacuare a fost un haos. Mii de americani și vietnamezi care au colaborat cu regimul sud-vietnamez au ajuns totuși pe portavioanele americane cu elicoptere care, la sfârșitul operațiunii, multe au fost aruncate peste bord, astfel încât cei evacuați să aibă loc pe puntea navelor.
În acest timp, trupele comuniste nord-vietnameze intrau victorioase în Saigon, ziua de 30 aprilie rămânând în memoria refugiaților vietnamezi din SUA 'ziua cea mai tristă' sau 'aprilie negru'.
În mod tradițional, autoritățile de la Hanoi folosesc aniversările de acest fel ca ocazie pentru a-și legitima naționalismul. Totuși, unii afirmă că percepția vietnamezilor asupra acelui război a evoluat, iar o mare parte dintre ei nu mai cred în teoria luptei pentru eliberare națională și unificare și îl văd tot mai mult drept un război civil.
La sfârșitului anilor '80, Vietnamul comunist s-a deschis către economia de piață, decizie care a inaugurat începutul unei perioade de prosperitate, dar care a fost însoțită de creșterea corupției și a inegalităților sociale. Însă pe plan politic nu s-a schimbat nimic, țara păstrând vechiul model al statului cu partid unic în care nicio disidență nu este tolerată și mass-media nu se bucură de libertate.
Totuși, relațiile bilaterale dintre SUA și Vietnam s-au schimbat, astăzi Washingtonul găsind în regimul comunist de la Hanoi un partener comercial și strategic în fața puterii în creștere a Chinei. Majoritatea analiștilor consideră că diferendului dintre Vietnam și China cu privire la insulele Spratly și Paracel, situate în Marea Chinei de Est într-o zonă ce se presupune că este bogată în resurse petroliere, a determinat atât Washingtonul, cât și Hanoiul să lase în urmă diferențele ideologice pentru a se concentra pe interesele strategice comune. AGERPRES