Jurnalista Tessa Dunlop, istoric britanic, măritată cu un român: „Ministrul cu ochelari negri şi prea mult parfum mi-a râs în faţă când i-am zis de victime“
Tessa Dunlop este una dintre personalităţile străine care promovează constant România, cu bune şi cu rele. Într-un interviu pentru Adevărul , jurnalista britanică şi-a explicat fascinaţia pentru România, dar a povestit şi de ce întâlnirea cu fostul ministru al Transporturilor Răzvan Cuc i-a lăsat un gust amar.
Tessa Dunlop a venit pentru prima oară în România în 1992, ca voluntar la un orfelinat din oraşul sucevean Siret. Spre deosebire de mulţi străini, a avut ocazia să vadă şi astfel să înţeleagă mai bine greutăţile cu care se confrunta un popor bulversat, abia scăpat de sub jugul comunist.
A continuat să revină în România, asistând astfel şi la anevoioasa tranziţie către democraţie. Crede că s-au schimbat multe în ultimii 30 de ani, însă într-un ritm mult prea lent. Şi-a făcut o misiune din a promova România în Marea Britanie şi nu numai, iar până acum a făcut-o cu succes.
Nu are de gând să se oprească, mai ales că din 2005 este căsătorită cu un român, iar vizitele în ţara noastră sunt tot mai dese.
Cel mai recent proiect al său este „Who is Romania“, o serie de filme scurte în care prezintă personalităţi de seamă ale istoriei româneşti, între care Ştefan cel Mare, regina Maria, George Enescu şi Constantin Brâncuşi.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Tessa Dunlop a vorbit despre neajunsurile României, despre cum o întâlnire cu un fost ministru a făcut-o să înţeleagă mai bine frustrarea românilor la adresa politicienilor, dar şi despre lucrurile care au făcut-o să se îndrăgostească iremediabil de ţara noastră.
- Când aţi vizitat România prima dată?
Am venit prima oară în România în 1992. Aveam 18 ani, eram în perioada dintre liceu şi facultate. Am fost impresionată. În primul rând, mi-au plăcut oamenii, pentru că erau foarte drăguţi. După ce am fost voluntar nouă luni în oraşul Siret, unde am legat prietenii frumoase, am mers la facultate la Oxford. Atunci, în timpul facultăţii, am revenit în România, la Iaşi, pentru o vară.
Eu sunt foarte pasionată de România. După ce am născut, am venit în concediu în România şi am citit într-un ghid despre Regina Maria. Am mers la arhive, în Bucureşti, pentru a mă documenta mai mult şi am descoperit o altă lume – lumea de acum o sută de ani. Citeam în jurnalele reginei Maria că acum o sută de ani, în România, zăpada ţinea din octombrie până în martie. Cât s-a schimbat vremea de atunci... Am descoperit şi Bucureştiul, despre care am scris mai multe articole în presa britanică. Am fost şi în Maramureş şi mi-a plăcut. Am promovat România în Marea Britanie prin mai multe documentare de câte 30 de minute, difuzate la cel mai mare post de radio de la noi, BBC Radio 4. Acum am o dorinţă şi mai mare de a promova România. Locuiesc în Londra şi, din când în când, vin în România. Îmi doresc să învăţ şi limba română mai bine – vorbesc o română cu accent moldovenesc, învăţată de la socri şi de la orfani.
- Ce impresie aveaţi despre România înainte de 1992?
Pentru generaţia mai în vârstă din Marea Britanie, prima imagine a României este cea a orfanilor. Oamenii nu-şi puteau imagina cum s-a întâmplat aşa ceva, cât de greu a fost. Evident, a fost un coşmar şi pentru copii. Ştiam despre orfanii din România înainte să vin în ţara dumneavoastră, erau difuzate în mod constant ştiri despre asta în Marea Britanie. A fost ceva extrem de emoţionant să vedem acei copii abandonaţi în pătuţuri. După Revoluţia din 1989, prima imagine a fost cea a copiilor neglijaţi, iar asta a fost un coşmar pentru reputaţia României, a fost ceva mai puternic decât Ceauşescu. Însă o vină are şi Marea Britanie.
- De ce spuneţi asta?
Pentru că există percepţia că Marea Britanie este o excepţie, este la un nivel mai ridicat, că este superioară. La imaginea deformată a României a contribuit şi atitudinea superioară a britanicilor. Însă britanicii şi străinii care au venit în România au înţeles mai bine cât de complicată a fost situaţia, cât de greu a fost şi cât de frumoşi, ospitalieri şi generoşi sunt românii. Eu mă simt liberă în România, o ţară plină de frumuseţe. Eu mă simt îndatorată României. O să fac tot ce pot pentru România.
„Băsescu e un om şmecher, dar deştept“
- Serialul „Who is Romania“, în care prezentaţi diverse personalităţi româneşti, se bucură de mult succes. Dar „Who is Romania“ în opinia dumneavoastră?
(Râde.) Băsescu!
- De ce?
Pentru că Băsescu este un jucător, este un om care ştie cum să supravieţuiască. Băsescu este un „câine bătrân“, un om şmecher, dar deştept.
- Cu excepţia personalităţilor prezentate în serial, care este românul favorit?
Nu e neapărat personalitatea preferată, dar e o personalitate foarte specială. Este vorba de Ion I.C. Brătianu, care a fost la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919. A fost un antisemit, dar a luptat mult pentru România în faţa Occidentului. Ion I.C. Brătianu a fost un român mândru şi a ştiut cum să joace cărţile cu alţi politicieni din afară. A fost un jucător, asemănător cu Băsescu, dacă vreţi. Ion I.C. Brătianu a jucat un mare rol în Marea Unire. A fost un personaj cu defecte, însă, în acelaşi timp, un personaj foarte interesant. Brătianu a fost un politician. Brătianu nu a fost un om perfect, însă a fost un om puternic. Dar trebuie să acceptăm, inclusiv în ceea ce priveşte istoria, că nimeni nu este perfect.
România, pe lungul drum al schimbării
- Ce vă deranjează când vine vorba de România?
România s-a schimbat mult în ultimii 30 de ani. Însă cea mai mare tragedie pentru România este câţi oameni harnici şi talentaţi au plecat în ultimele trei decenii – şi nu cred că se vor reîntoarce toţi. Dacă vrei să schimbi ceva în România, merge încet şi greu. Am făcut un reportaj despre drumurile din România, care sunt cele mai periculoase din Europa. Unde stă soacra mea, la ţară, lângă Iaşi, este un drum foarte periculos. Infrastructura României e stricată. România e o ţară mare, însă infrastructura e una cu probleme. Înţeleg că nu aveţi bani precum Marea Britanie sau Italia, dar aveţi destui bani pentru ca drumurile să fie întreţinute, pentru ca oamenii să nu moară pe stradă zi de zi. Nu înţeleg nici de ce autorităţile nu acţionează pentru ca trecerile de cale ferată să fie mai sigure, din această cauză mor oameni în fiecare lună... Toate cunoştinţele mele din România ştiu pe cineva care a murit sau a fost rănit într-un accident pe drumurile din ţară.
În Marea Britanie avem multe probleme, dar avem cele mai sigure drumuri din Europa. Avem ceea ce se cheamă education, enforcement, infrastructure. În ceea ce priveşte educaţia, au fost difuzate multe spoturi în care se arată că trebuie pusă centura şi că e inacceptabil să consumi alcool şi să te urci la volan. Legat de aplicarea legii, britanicii ştiu că dacă sunt prinşi băuţi la volan se vor alege cu o pedeapsă. În România, şoferii prinşi băuţi scapă prea uşor. În al treilea rând, e nevoie de o infrastructură adecvată.
- Care a fost cea mai neplăcută experienţă pe care aţi trăit-o în România?
Lucram la un material despre drumurile din România şi am fost să vorbesc cu Răzvan Cuc, atunci ministru al Transporturilor. Pe lângă faptul că purta ochelari negri de soare şi îşi dăduse cu prea mult parfum, mi-a râs în faţă când i-am spus de trecerile de cale ferată cu probleme mari şi de un sat din Moldova care a pierdut 14 oameni din această cauză. Pentru ministrul Cuc a fost un joc, o glumă. E un exemplu neplăcut. Nu zic că Marea Britanie e perfectă, însă după acea experienţă înţeleg de ce românii sunt frustraţi.
Fiecare zi în România e o experienţă specială. Am avut parte de multe experienţe frumoase. Odată, am avut şansa să vorbesc la Casa Poporului despre România, la un eveniment organizat de Camera de Comerţ Româno-Britanică şi de Institutul Cultural Român.
„Pentru mine, trenurile voastre sunt minunate“
- Vorbiţi foarte bine româneşte. Cât de dificil v-a fost să învăţaţi limba?
Fata mea înţelege mult mai bine decât mine româna (râde). M-am chinuit să învăţ româna, pentru că în Marea Britanie nu am învăţat o limbă străină. Noi, britanicii, suntem aroganţi, fiindcă limba noastră natală este cea mai puternică, motiv pentru care suntem puturoşi când vine vorba să învăţăm limbi străine. Pentru mine, limba română este zilnic o mare provocare.
- Străinii, în general, îşi găsesc câte o vorbă sau un proverb românesc preferat. Dumneavoastră aveţi vreo expresie care v-a amuzat sau v-a plăcut în mod special?
E foarte interesant. Eu m-am născut în Scoţia, dar n-am accent scoţian. Din când în când, folosesc cuvinte scoţiene când sunt acasă, iar lumea îmi spune că sunt scoţiancă. Cel mai deosebit cuvânt scoţian este „wee“. „A wee bit“ înseamnă „puţin“. Am observat reacţii similare, în România, când spun „oleacă“. Nu ştiam că e expresie din Moldova. Cred că accentul meu moldovenesc e mai tare decât accentul meu scoţian (râde).
- Care este locul dumneavoastră preferat din România?
Am multe locuri preferate, însă, când vin în Bucureşti, îmi place să închiriez un loc pe Calea Victoriei, este ieftin – 20-30 de euro pe noapte – şi te poţi plimba prin centru. Am venit aici cu BBC de două ori în 2019. Apoi, am avut şi o petrecere în februarie, înainte de lockdown, la care au fost invitaţi prieteni precum Mircea Toma şi Camelia Csiki.
Despre mândria de a fi român
- Mai aveţi în plan şi alte proiecte ce vizează ţara noastră?
Ambiţia mea este să fac o serie de documentare în engleză şi în română despre ţara dumneavoastră, serie care să fie difuzată şi în Occident. Acum scriu propunerea pentru acest proiect şi mă gândeam cât ar trebui să călătoresc în România pentru a-l face. Pentru mine, trenurile voastre sunt minunate.
- Românii v-ar contrazice.
Ştiu că trenurile merg încet, dar aveţi trenuri mici, care merg în Maramureş, în Valea Jiului, aveţi şi trenuri cu etaj, aveţi şi trenuri cu vagon de dormit. Da, este demodat, dar dacă vrei să faci reclamă unei ţări, trenurile sunt ceva romantic. Cu trenurile poţi ajunge şi la munte, şi la mare, şi în Moldova, şi la Sinaia. Sigur că drumurile din România reprezintă o problemă, cred că una dintre cele mai mari probleme în România este cum să ajungi dintr-un punct în altul. Poţi merge peste tot în România cu trenul. Eu cred că nu trebuie să denigraţi trenurile voastre. Experienţele mele cu trenul în România au fost mereu bune. Aveţi compartimente în trenuri, noi nu mai avem aşa ceva în Marea Britanie. E drăguţ şi demodat.
- Dumneavoastră şi Charlie Ottley sunteţi două persoane care au reuşit să facă România cunoscută peste hotare. De ce sunt britanicii mai buni decât românii la promovarea României?
Eu pot să fac o reclamă pentru tine şi să spun: „Denis este un tip foarte bun, un jurnalist foarte talentat“. Dar dacă tu îţi faci reclamă sună cam arogant, nu? E altceva dacă eu fac reclamă pentru tine. Oamenii din România îşi ascund prea des naţionalitatea când sunt în Vest, am văzut asta. Sunt mândri, dar nu sunt destul de mândri în faţa străinilor. Românii trebuie să-şi schimbe mentalitatea asta, să fie mai mândri de România. Fiţi mândri de ţara voastră şi de cultura voastră!
Fascinată de România
Studiile şi cariera:
A absolvit Universitatea Oxford din Marea Britanie şi este doctor în istorie, cu o teză despre relaţiile româno-britanice.
A lucrat ca prezentatoare pentru posturi de televiziune precum BBC, Discovery Channel Europe, Channel 4 şi History şi a semnat articole, multe despre România, în publicaţii ca „The Guardian“, „The Independent“ şi „The Herald“.
Este autoarea lucrărilor „The Bletchley Girls“ şi „The Century Girls“ şi câştigătoare a mai multor premii pentru documentarul BBC „Coast“.
În 2012, a publicat prima sa carte, „To Romania with Love“, în care vorbeşte despre cum şi-a întâlnit soţul în România postcomunistă.
Locuieşte în: Londra
