Jurnal de COVID-19: „Sunt internată de 20 de ore şi nu m-a consultat niciun medic. Pacienţii îmi spuneau să plec, să fug”
O tânără constănţeancă descrie experienţa prin care trece fiind internată într-un spital COVID-19. Deşi stă de aproape o zi în spital, niciun medic nu a consultat-o, scrie Adevărul .
Lili Comsa Militaru a postat pe contul de Facebook un „Jurnal de Covid”. Constănţeanca a avut primele simptome miercuri, 7 octombrie, când şi-a dat seama că i-a dispărut mirosul. Apoi a urmat testarea, aşteptarea ambulanţei şi a unui consult medical.
„Nu am avut temperatură, nu nas înfundat, nu durere în gat, nu tuse, nu gat roşu, nimic...doar o durere de cap. Am început sa miros prin casă Domestos, oţet, şi nimic...nu simteam nimic şi nici acum nu simt. M-am programat dimineaţă, a doua zi, 08.10. la prima oră pentru test Covid la Regina Maria”.
A doua zi, vineri, a primit rezultatul testului: pozitiv. „La 15 minute m-au sunat cei de la DSP care mi-au comunicat următoarele: aveţi un test pozitiv Covid, cum va simţiţi?! Le-am spus ca nu am absolut nimic, doar că nu am miros şi mai nou, nici gust în rest sunt ok. Mi-au spus ca o sa-mi trimită o salvare care o să mă transporte la spitalul de infecţioase şi de acolo o sa fiu repartizată către un centru COVID şi că pot să refuz salvarea, dar că nu o să primesc concediu medical dacă nu stau internată minim 48h”.
După acest apel, tânăra şi-a pregătit bagajele pentru a fi preluată de o ambulanţă. Doar că aceasta întârzia să apară. Aşa au trecut ore întregi de aşteptare, a trecut chiar şi ziua de vineri, iar sâmbătă la ora 16.00 Lili a simţit că îi amorţesc picioarele.
„Am înţeles ca mi se coagulează sângele, mi-am făcut un anticoagulant în abdomen şi am continuat să aştept salvarea. Noaptea a fost foarte lungă......Duminică dimineaţa m-au sunat de la salvare la ora 8. M-au întrebat dacă merg la spital ,sau nu ,şi le-am spus ca da....trebuie sa ma vada un medic”.
Preluată de ambulanţă, tânăra a ajuns la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa unde un medic distribuia pacienţii direct în alte ambulanţe care stăteau în aşteptare. Deşi spunea medicilor că nu-şi mai simte picioarele, aceştia îşi vedeau în continuare de triaj. Aşa a ajuns la Secţia COVID de la Palazu.
„M-a luat în primire o asistentă, multe formulare, mi-a spus care este numărul camerei unde trebuie să stau şi a plecat. Astfel, am rămas cu bagajul la intrare, în clădire şi cu pacienţi care se plimbau pe lângă mine şi îmi spuneau să PLEC, SĂ FUG şi să nu stau....Eu tot nu înţelegeam ce mi se întâmplă şi mă tot uitam după un medic. Am fost oprită pentru o radiografie şi am urcat în cameră...când am înţeles că nu o să apăra prea curând un medic, mi-am scos iar din geantă un anticoagulant şi mi l-am făcut în burta. Am înţeles că am nevoie de anticoagulant la fel ca de aer....”
La mai bine de 20 de ore de la internare, atunci când scria acest Jurnal, Lili nu fusese consultată de niciun medic. la telefoanele afişate pe uşa salonului răspund doar asistentele medicale, tot ele fiind cele care intră prin saloane echipate cu costume de protecţie. Medicii nu intră.
„Oare cu cât mai expus se poate sa fii aici pe secţie îmbrăcat în costum, faţă de momentul când mergi pe stradă după programul de muncă, sau în supermarket, sau faţă de momentul când te întâlneşti acasă cu membrii familiei?”
În cele din urmă, a fost sunată de un medic ce i-a comunicat faptul că radiografia este bună, că este un caz uşor de COVID şi i se recomandă să stea 7-8 zile în spital pentru tratament. „Nu ma consultă fizic niciun medic, în continuare. La ora 17, pentru că trec aproape 24 de ore de când mi-am făcut un anticoagulant iar simt cum mi se coagulează sângele, sun la asistente, le anunţ ca am nevoie de injecţie, dar.......ghinion, medicamentele se administrează în intervalul orar 20-22, nu se poate mai devreme.....aşa ca îmi fac iar o injecţie pe care o am de rezervă în geantă.... Mi-au fost făcute analizele astăzi, abia aştept mâine sa mi le citească un medic, prin telefon, şi ulterior plec acasă cu semnătura pe propie răspundere.”
