În trei județe din România, majoritatea populației aptǎ de muncă nu are serviciu. În aceste zone sărace ale României, greul muncii, al taxelor și al prestațiilor sociale îl duce doar aproximativ 40%. Revoltător este faptul că o parte dintre cei care nu muncesc nu avut niciodată un loc de muncǎ.

Multe județe sunt lipsite de forță de munca. Foto: Adevarul

Multe județe din România sunt bântuite de sărăcie. În unele dintre acestea majoritatea populației nici măcar nu are salariu, adică nu muncește cu forme legale. În aceste condiții, oamenii nu plătesc taxe, impozite și nici nu beneficiază de asigurare medicală sau pensie. Sunt parte a unui cerc vicios al pauperității, înapoierii, viciilor și a lipsei de perspectivă în care se cufundă o bună parte din țara noastră. Conform statisticilor oficiale cea mai gravă situație din punct de vedere al ocupării forței de muncă este în trei județe din România. Este vorba despre Botoșani, Giurgiu și Călărași. În aceste județe, spun cifrele oficiale, majoritatea populației nu are serviciu, salariu și nici asigurare medicală. Tot greul, în Botoșani, Giurgiu și Călărași, cade pe umerii a 40% din populație, singurii plătitori de taxe. Cea mai gravă situație este în județul Giurgiu, acolo unde doar 41.4% din populația bună de muncă are un serviciu. Restul de 59% stau degeaba. Adică nu au serviciu în mod oficial. Penultimul loc este ocupat de Călărași cu o rată de ocupare a forței de muncă de 43.2%. Iar locul trei de la coadă este adjudecat de județul Botoșani, cu o rată de ocupare de numai 43.7%, la o distanță infimă față de Călărași.

Județul pensionarilor și al oamenilor fără venit

Botoșaniul este un județ cu potențial, mai ales agricol, cultural și turistic. Cu toate acestea face parte din categoria celor mai sărace județe din România. Iar sărăcia nu se leagă de lipsa resurselor, ci de o adevărată dramă socială prin care trece județul. Peste 60% din populație trăiește în mediul rural. O bună parte a sătenilor trăiesc exclusiv din agricultura de subzistență și creșterea animalelor. În majoritatea comunelor nu există altă perspectivă, nici agenți economici importanți, nici fabrici sau orice altă formă de a-și câștiga pâinea. Cel mult câteva magazine sătești, birturi și în cel mai bun caz mari fermieri care angajează, evident tot în agricultură și zootehnie. În unele sate ale Botoșaniului, sărăcia și lipsa de perspectivă se îmbină într-un mod dramatic cu viciile și lipsa educației sanitare în primul rând. De altfel, sunt comune care nu au nici măcar medic de familie, darămite spitale sau dispensare. Sunt și cazuri fericite de edili implicați, cu proiecte sociale bune, dar acestea sunt rare.

Satele sunt îmbătrânite FOTO Cosmin Zamfirache

Statisticile oficiale vin să confirme situația dramatică. În județul Botoșani, peste 72% din populație este formată din pensionari. Adică, o societate profund îmbătrânită. Majoritatea tinerilor de la țară, fără nicio perspectivă de loc de muncă, fără să se poată întreține au plecat masiv în străinătate, lăsând satele aproape goale. Doar 25% din populația Botoșaniului este activă, adică duce greul economiei județene. Tabloul economic poate fi completat cu faptul că, la Botoșani, statul este principalul angajator. Statisticile de la AJOFM vin în completare și arată că, de fapt, singurii oameni care muncesc legal, la Botoșani, sunt mult mai puțini. Astfel, din 25% forță activă doar 40% muncesc. Unii nu au nici măcar ajutor social. Peste 47.000 de botoșăneni nu au serviciu și implicit nu au nici salariu.

”Șefule, trăiește lumea din ce apucă! Nu se merită să bați drumul pentru trei leuți”

Așa cum arată și asistenții sociali de pe la primăriile din județul Botoșani, sărăcia se îmbină cu viciile. O parte a celor care stau degeaba sau merg la muncă cu ziua, la negru, prin sat, pentru cel mult 100 de lei, sunt și consumatori de alcool, dar și de tutun. „Sunt persoane care, pe lângă sărăcie, încep să aibă vicii, adică mai ales consum de alcool. Și de acolo încep și problemele în familie, cu copii, certuri, și alte și alte probleme. Ei nu înțeleg că-și fac rău cu mâna lor”, spune Elena Vechiu, asistent social din comuna Dobârceni. Deși au fost făcute, prin intermediul AJOFM, în colaborare cu primăriile, burse ale locurilor de muncă pe la țară, prea puțini dintre cei fără loc de muncă s-au prezentat. Nici măcar pentru locurile de muncă pentru necalificați, unde nu era nevoie nici de studii, nici de experiență. ”De multe ori, este o distanță mare față de oraș, dar ar putea exista condiții pentru navetă în zonele urbane. Mulți însă ajung să se complacă în situația pe care o au. Nu sunt deschiși să meargă către oraș, să facă navetă, să încerce altceva. Și cu cei de la AJOFM am încercat mai multe acțiuni prin care să beneficieze de calificări, să găsească loc de muncă, măcar necalificați, să aibă un venit, dar ei tot da, da…și nu mai merg. Preferă să stea așa”, adaugă asistentul social de la Dobârceni. Oamenii din sate spun că munca la oraș, de exemplu, nu are niciun avantaj.

Multi oameni trăiesc din agricultură FOTO Cosmin Zamfirache

Principalul impediment ar fi distanța și salariile mici. Preferă să rămână la țară, să crească câteva păsări, poate o vacă, în cel mai bun caz. Și muncă cu ziua, când foamea bate la ușă. ”Șefule, trăiește lumea din ce apucă! Nu se merită să bați drumul pentru trei leuți. Salariul mic și mai dai bani și pe drum, mai un pachet ceva. Nu se merită. Ce iei pe mere, dai pe pere”, spune un sătean din zona Dângeniului. Un altul, din zona Costești, aproape de municipiul Botoșani, spune că preferă să crească păsări și ce animale poate, eventual să cultive legume în grădină.

”Dacă eu mă duc la muncă la oraș, și mai ține acolo și 10 ore, până ajung acasă, cine are grijă de animale și grădină. Femeia îi cu copiii, nu poate face muncin grele. Prețurile sunt mari la mâncare, dacă mă apuc a cumpăra ies mai sărac. Mai bine aici la țară, mâncare este. Bani, dintr-o alocație, mai fac o trebușoară și iese un ban”, spune localnicul. Șefii de la AJOFM recunosc că există o problemă cu transportul public în județ. Adică sunt multe comune unde oamenii nu pot ajunge la programul de lucru, din cauza orarului autobuzelor. „În ceea ce privește accesul persoanelor la un loc de muncă, un impediment este incoerența transportului public la nivel județean. Există foarte puține trasee, foarte puține localități a căror locuitori au asigurat transportul pentru Municipiul Botoșani , sau Municipiul Dorohoi, pentur a putea realiza un program normal de muncă”, precizează Anca Apăvăloaie, șefa Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani.

Fără carte, fără parte

Problema este agravată și de faptul că, mai ales în mediul rural, puțini localnici au un nivel de educație ridicat. Statisticile arată că aproximativ 80% dintre cei care nu au serviciu, dar trăiesc cu ajutor social, au cel mult opt clase. 813 botoșăneni nu au nici măcar patru clase. În aceste condiții, nu au nici măcar șansa unor cursuri de calificare.

Majoritatea oamenilor de la sat trăiesc din agricultură FOTO Cosmin Zamfirache

„La finalul lunii august aveam peste 4600 de persoane înregistrate în evidențele noastre. Dintre acestea 852 sunt beneficiari de indemnizație, sunt acele persoane care beneficiază de protecție socială, șomerii indemnizați. Însă din cele 3717 care nu sunt indemnizate, 2782 sunt beneficiari de venit minim de incluziune, acel ajutor social, cum este cunoscut ca sintagmă. Din aceste 2782, 2282 de persoane au absolvit opt sau mai puțin de opt clase. Sunt mai mult de 80%. Ei sunt în evidență pentru a beneficia de măsuri active pentru a fi incluși în câmpul muncii. Dar aceste persoane nu dețin o calificare. Dat fiind nivelul de sutdiu nu pot accede la cursuri de calificare de nivel 2 sau 4, care să le permită o meserie care este mai bine plătită”, spune Anca Apăvăloaie, director AJOFM Botoșani. Șocant este faptul că doar 835 de persoane din cele 2782, bune de muncă, dar cu ajutor social, au avut vreodată contract de muncă. Restul de aproximativ 1900 nu au muncit niciodată în viața lor. Unii nici măcar până la vârsta de 50 de ani.

Șefii de la AJOFM spun că, din nefericire, în județ puține autoritățile locale se implică la nivel social pentru a diminua această dramă economică și socială. ”Toate aceste investiții în infrastructură, ale autorităților locale sunt benefice dar este foarte bine și este la fel de important și această aplecare către persoanele care vor un loc de muncă, care vor să aibă un venit, ca urmare a muncii lor. Nu numai către asistatul social . Există reprezentanți ai primăriilor care au o aplecare către partea asta umană, socială, cu proiecte finanțate din fondul social european pentru această problematică a ocupării, proiecte pentru informare, consiliere, formare profesională, au finanțat planuri de afaceri care au dus la inființarea de start-up-uri, întreprinderi de economie socială, sau simple societăți. Însă nu în toate comunitățile există același interes. În mai puține comunități se întâmplă aceste lucruri pozitive”, adaugă Anca Apăvăloaie