Judecătoarea Crina Muntean rupe tăcerea: „S-au reactivat reţele de interese în justiţia locală.” Este șocant ce povestește, oameni buni! Mai au puțin și-o fac femeie de serviciu, numai să scape de ea!

Crina Muntean, care s-a alăturat, în ultimii doi ani și jumătate, demersurilor magistraților pentru apărarea justiției, a vorbit despre mecanismele de slăbire a statului de drept, despre problemele din sistem și despre câtă independență mai există în justiție.

Crina Muntean (47 de ani), judecătoare în cadrul Secției Penale a Tribunalului Bihor, secție pe care a condus-o în perioada 2009 – 2014, a dezvăluit, într-un interviu pentru Newsweek România , care sunt „reţelele de interese în justiţia locală“ care s-au activat împotriva ei, prin intermediul Inspecției Judiciare, după ce a deranjat un cerc sensibil din Bihor, format din avocați, judecători, oameni de afaceri, persoane sus-puse în instituțiile publice.

Cu o experiență de 21 de ani în magistratură, Crina Muntean, care s-a alăturat, în ultimii doi ani și jumătate, demersurilor magistraților pentru apărarea justiției, a vorbit despre mecanismele de slăbire a statului de drept, despre problemele din sistem și despre câtă independență mai există în justiție.

Newsweek România: Cum ați ajuns în vizorul Inspecției Judiciare (IJ), care v-a trimis recent la judecata Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)?

Crina Muntean: În ianuarie 2019, a fost formulată o sesizare la Inspecția Judiciară, de un avocat local (din Oradea – n.r.), Răzvan Doseanu, prin care s-a solicitat efectuarea unor verificări privind desemnarea mea ca singur judecător de drepturi și libertăți în perioada 1 ianuarie 2018 - 20 noiembrie 2018.

Desemnarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, de altfel a tuturor judecătorilor, în complete, se realizează de către Colegiul de Conducere al instanţei. Niciun judecător nu compune un complet după voinţa sau preferinţa proprie.

Ce s-a întâmplat cu sesizarea făcută la IJ?

La data de 21 februarie 2019, s-a dispus clasarea sesizării, însă în 12 martie 2019, inspectorul şef (Lucian Netejoru, șeful IJ – n.r.) a infirmat rezoluţia de clasare.

După reluarea verificărilor, s-a început cercetarea disciplinară împotriva mea şi a şase judecători, cu toţii membri ai Colegiului de Conducere în decembrie 2017, când printr-o hotărâre a Colegiului am fost desemnată să asigur înlocuirea pe al doilea complet de drepturi şi libertăţi, judecătorul titular promovând la instanţa superioară.

Putem vorbi despre o „rețea locală de interese“ care s-a activat în cazul dvs.? Cine ar face parte din ea?

Da, putem vorbi despre reactivarea unor „reţele de interese în justiţia locală“, chiar de o tendinţă de construire de noi reţele de interese.

În notele pe care le-am transmis Inspecţiei Judiciare în etapa de verificări prealabile, am apreciat lipsa oricărui interes legitim al avocatului, în condiţiile în care acesta nu a acţionat în numele unei părţi dintr-o cauză penală, respectiv nu a avut calitatea de parte, pentru a putea invoca un interes propriu.

Acest lucru indica faptul că, în realitate, motivele reale ale acestui demers tindeau la înlăturarea mea din exercitarea funcţiei de judecător de drepturi şi libertăţi.

Sesizarea avocatului Doseanu s-a produs într-un anume context: la câteva luni de la încheierea perioadei de aproximativ zece luni în care am exercitat singură funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi, exista deja desemnat, de câteva luni, un al doilea judecător de drepturi şi libertăţi, ca urmare a promovării unor judecători la Tribunalul Bihor. Practic, problema reclamată de avocat nu mai era de actualitate.

Revenind, cine ar face parte din rețeaua locală de interese?

Vă ofer câteva date. Domnul avocat Răzvan Doseanu este soţul doamnei Loredana Doseanu, judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea şi colegă de complet cu doamna judecător Florica Roman. Doamna judecător Florica Roman a fost trimisă în judecată de DNA Oradea, împreună cu judecătorii Raluca Cuc, Denisa Vidican, Ovidiu Galea, soluţia de clasare dată în cauză fiind intens mediatizată.

 „Am deranjat prin faptul că am vorbit, nu în culisele instanţei, ci în proceduri judiciare”

Pe perioada suspendării din activitatea de judecător, doamna judecător Raluca Cuc a desfăşurat o activitate remunerată în cadrul Biroului Avocaţial al avocatului Doseanu.

Soţul doamnei judecător Carmen Domocoş, actualul președinte al Tribunalului Bihor, Cristian Domocoş, este avocat și pledează în cauzele înregistrate în materie civilă și în materia contenciosului administrativ. Răzvan Doseanu pledează, în marea majoritate a cauzelor, în materie penală.

Ce să înțelegem din acest tip de relații? 

Vă dau un exemplu: un dosar înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, dosarul nr. 1592/111/2016, a fost judecat de doamnele judecător Loredana Doseanu, soţia avocatului Doseanu, şi de doamna judecător Florica Roman.

Apărătorul intimatului a fost avocatul Cristian Domocoş, soţul preşedintelui Tribunalului Bihor. Apelul petenţilor a fost respins. Preşedintele  Tribunalului Bihor, doamna Carmen Domocoş, a inițiat, în a doua jumătate a anului 2018, mai multe acţiuni  vizând, în esenţă, înlăturarea mea din funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi, demersuri finalizate prin respingerea în mod repetat de către Colegiul de Conducere al Tribunalului Bihor a acestor cereri.

La finele anului 2018, după eşecul acţiunilor președintelui Tribunalului Bihor, în media locală şi naţională au avut loc mai multe intervenţii ale avocatului Răzvan Doseanu vizând activitatea mea profesională în materia emiterii mandatelor de supraveghere tehnică, ca judecător de drepturi şi libertăţi.

Concomitenţa şi consensul dintre demersul avocatului Doseanu şi demersul preşedintelui Tribunalului Bihor, doamna Carmen Domocoş, văditul interes comun al acestora, în ce privește magistratul desemnat să exercite funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi, în condiţiile relaţionării dosarulului pe care l-am menționat, cel de la Curtea de Apel Oradea, unde soţia avocatului Răzvan Doseanu, doamna judecător Loredana Doseanu (alături de colega sa de complet, doamna judecător Florica Roman) pronunţă soluţii față de persoane reprezentate de  avocatul Cristian Domocoş, soţul preşedintelui Tribunalului Bihor, acesta din urmă beneficiind de un câştig material  din aceste activităţi, este exact cadrul necesar pentru derularea unor interese private.

Ce ar mai avea de câștigat aceste personaje, judecători și avocați, de care vorbiți?

Există posibilitatea obiectivă ca aceste persoane să îşi procure avantaje  reciproc, disimulat sub demersuri administrative, sub pretexte de „normalizare“ a justiției, practic soţia avocatului Doseanu, doamna judecător Loredana Doseanu, să ofere soluții avantajoase avocatului Cristian Domocoş, soţul doamnei preşedinte Carmen Domocoş, iar președintele Tribunalului Bihor, doamna judecător Carmen Domocoş, „să ofere“ avocatului Răzvan Doseanu un judecător de drepturi şi libertăţi agreat de aceasta.

Nu știu, într-un astfel de context, cât de rezonabil ar fi procesul penal pentru partea neasistată de avocatul Doseanu. Cred că nu întâmplător, în contextul propunerilor președintelui Tribunalului Bihor legate de judecătorul de drepturi și libertăți, un coleg magistrat mi-a relatat că, între președintele Tribunalului Bihor, doamna judecător Carmen Domocoş, şi doamna judecător Florica Roman există o comunicare de natura celei imputate doamnei judecător Florica Roman, în dosarul penal în care aceasta din urmă a fost cercetată, în concret faptul că doamna Carmen Domocoş i-ar fi transmis o doleanță a doamnei judecător Florica Roman în legătură cu soluția pe care acesta din urmă urma să o pronunțe în cauză.

În prezent, acest judecător este membru al Colegiului de Conducere al Tribunalului Bihor şi am avut acordul dumnealui de a menţiona acest aspect în nota adresată Inspecției Judiciare.

Ce relevanță au avut aceste informații pentru Inspecția Judiciară?

Răspunsul Inspecţiei Judiciare la aceste date l-am regăsit în rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare, unde inspectorul redactor, doamna Roxana Petcu, menţionează că diversele legături de rudenie sau de serviciu între judecători şi avocaţi, respectiv pretinsa conivenţă între preşedintele instanţei, doamna judecător Carmen Domocoş, şi avocatul Răzvan Doseau nu au nicio relevanţă, întrucât activitatea Inspecţiei Judiciare vizează verificarea conduitei judecătorilor împotriva cărora se formulează sesizări.

Atâta doar că, în cuprinsul aceleiaşi rezoluţii, acelaşi inspector menţionează că, potrivit legii, inspectorii judiciari verifică sesizările adresate Inspecţiei Judiciare sau se sesizează din oficiu în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor.

Cu ce ați deranjat această „rețea locală de interese“, de s-ar fi activat împotriva dvs.?

În 2013, am fost audiată, în calitate de martor, în acţiunea disciplinară promovată împotriva judecătorului Mircea Puşcaş, din cadrul Tribunalului Bihor, exclus din magistratură şi condamnat ulterior la patru ani de închisoare cu executare, pentru fapte de corupţie.

Am vorbit despre lejeritatea cu care se accepta imixtiunea în cauze şi tolerarea unui astfel de fenomen de conducerea de atunci a instanţelor locale. Evident, am supărat mai multă lume, unii chiar colegi. Paradoxal, pentru că în fapt vorbeam despre sistemul judiciar, supărarea majoră s-a produs în cercurile infracţionale.

Ce a urmat?

A început o campanie de presă, cu insulte, amenințări, o „supraveghere“ a programului de muncă, pentru a fi fotografiată, toate surprinse de activităţile de supraveghere tehnică dispuse în dosarul de şantaj, constituit în aceste împrejurări, unde am îndrăznit să particip, ca persoană vătămată, împotriva fostului avocat Ioan Sava, ulterior condamnat definitiv pentru corupţie, beneficiar al unor contacte/relaţionări în cadrul instanţelor locale, de natura celor descrise mai sus, ca făcând parte din apanajul profesional al avocatului Doseanu.

Deşi pornită de la audierea mea la CSM, toată această campanie s-a canalizat în final - și atunci, ca şi acum - pe activitatea vizând emiterea mandatelor de supraveghere tehnică. Ulterior, am fost audiată ca martor, împreună cu alți trei colegi magistraţi, în cauza în care judecătorii Florica Roman, Raluca Cuc, Denisa Vidican şi Ovidiu Galea au fost cercetați pentru săvârşirea unor infracţiuni. Nu am avut o poziţie favorabilă acestora.

Am deranjat prin faptul că nu am acceptat să devin complice moral al unor astfel de fapte; pentru că am vorbit, nu în culisele instanţei, ci în proceduri judiciare; pentru că în plan administrativ am susţinut măsuri care au împiedicat scurgerea informaţiilor confidenţiale, ceea ce evident a sporit şansele de probare a faptelor investigate.

Deranjez prin faptul că refuz să mă schimb, într-un context în care este evident că toate aceste direcţii nu sunt agreate. Nu am să mă schimb, pentru că structural nu pot să gândesc sau să acţionez în alt mod, o să-mi dovedesc justeţea convingerilor și a acţiunilor profesionale.

Avocatul Răzvan Doseanu, așa cum ați arătat, ar face parte din această rețea locală de interese. Există interese ale unor „nume grele“ pe care le-ar reprezenta?

Da, avocatul Doseanu face parte din reţelele de interese ale justiţiei locale, vechi şi noi.

Contextul relaţional pe care l-am menţionat, concomitenţa demersurilor preşedintelui Tribunalului Bihor și ale avocatului Doseanu, vizând un sector important din activitatea judiciară a instanţei, emiterea mandatelor de supraveghere tehnică şi dispunerea măsurilor preventive indică, în mod clar, existenţa unor interese private și nicidecum dorinţa de „normalizare“ a justiției locale.

O astfel de „normalizare“, în contextul relatat, tinde, în realitate, la reactivarea  unor rețele, a unor practici neconforme legii.

Ce „nume grele“ ar putea reprezenta avocatul Doseanu? Avocatul Doseanu poate fi considerat vectorul unor persoane locale influente, aflate în contact cu legea penală.

Din practica judiciară locală, cunosc că acesta a asigurat sau asigură asistenţă juridică în dosare importante, în care au fost judecaţi Alexandru Kiss, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Ioan Ciocan, om de afaceri, condamnat pentru cumpărare de influenţă la fostul ministru Borbely, Remus Indrei, fost şef al Poliţiei Beiuş, în prezent judecat în dosarul în care este trimis în judecată fostul şef al Poliţiei Române, Popa Liviu.

Mai vorbim despre Adriana Sime, fost şef al Inspecţiei Fiscale în Administraţia Financiară Judeţeană Bihor, Floare Chipea, fost decan al Facultăţii de Sociologie din Oradea, trimisă în judecată alături de rectorul Universității Oradea, Constantin Bungău, Nela Secară, un dosar în curs de judecată, intens mediatizat într-o anumită parte a presei, Istvan Soosz, şef serviciu în cadrul Administraţiei Financiare Judeţeană Satu Mare, trimis în judecată alături de Mircea Ardelean, fost director general al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, Attila Racz, un afacerist notoriu, condamnat de Tribunalul Bihor, Ioan Florin Moţ, primar al comunei Zărand, denunţător al lui Dan Diaconescu (OTV), condamnat pentru corupție.

Ultimele două condamnări au fost dispuse de către doamna judecător Raluca Cuc, cu câteva luni înainte de a-şi începe activitatea în Biroul avocatului Doseanu.   

Ați emis, mai mulți ani, mandate de supraveghere tehnică. Între 2010 și 2014 ați fost singurul judecător al Tribunalului Bihor care semna aceste mandate. Spuneți-ne câteva dosare „sensibile“ în care ați emis astfel de mandate și ce persoane cu notorietate și influență locală erau vizate?

E o perioadă însemnată de activitate şi e dificil să-mi amintesc toate numele cu rezonanţă.

O să menţionez însă câţiva dintre clienţii avocatului Răzvan Doseanu, nume prezente în dosare pe care le-am soluţionat, ca judecător de drepturi şi libertăţi: Alexandru Kiss, Ioan Ciocan, Remus Indrei, Adriana Sime, Floare Chipea, Constantin Bungău, Nela Secară, Istvan Soosz, Attila Racz.

Dar interesele personale ale avocatului Doseanu ar exista, care l-ar fi putut determina să se „activeze“ împotriva dvs.?

Da, există un interes exclusiv personal şi nelegitim al avocatului. Acesta nu a acţionat în numele vreunei părți dintr-o cauză penală; acţiunea disciplinară nu vizează niciun dosar penal, nicio parte din vreun dosar penal, în raport de care să se susţină că există o repartizare aleatorie viciată şi, în felul acesta, o atingere a dreptului la un proces echitabil prin afectarea garanţiei de imparţialitate a judecătorului desemnat să judece cauza.

Legea impune ca o astfel de sesizare să fie făcută de o persoană „interesată“, respectiv o persoană care să poată invoca încălcarea unui drept subiectiv propriu.

Într-o completare la sesizarea inițială, avocatul Doseanu face trimitere la un dosar înregistrat într-o perioadă în care, însă, nu mai funcţionam doar eu ca judecător de drepturi şi libertăţi, astfel încât, pentru a se putea raporta exclusiv la această perioadă şi a mi se putea  imputa încălcarea normelor de repartizare pentru toată durata celor aproximativ 11 luni, Inspecţia Judiciară a ignorat cu totul acest aspect şi nu a raportat sesizarea avocatului la acea cauză concretă.

Un comportament corect al avocatului ar fi impus ca acesta, în cauzele în care îşi apăra clienţii, să folosească instrumentele juridice pentru a obţine  corectarea repartizării aleatorii.

În folosul cui? Evident că există interese. La nivelul anului 2011, în perioada primului meu mandat de preşedinte de Secție Penală, domnul judecător Constantin Manoliu, preşedintele de atunci al Tribunalului Bihor, mi-a adus la cunoştinţă că i-a fost sesizat, în scris, existenţa unui incident la nivelul Biroului de Executări Penale.

În concret, într-o cauză, avocatul Doseanu a depus, în timpul dezbaterilor, în şedinţă publică, fără să i se pară nefiresc cel puţin, deşi este nelegal, un înscris emis de Tribunalul Bihor într-o procedură confidenţială în cadrul Biroului de Executări Penale.

Cum ați ajuns să fiți martor în dosarul în care cele două judecătoare din Bihor, Raluca Cuc și Florica Roman, au fost anchetate pentru diverse infracțiuni? În ce au constat reacțiile colegilor din magistratură de care vorbeați mai devreme?

Din câte cunosc, unul dintre judecătorii cercetaţi a solicitat audierea mea şi a încă trei colegi judecători. A fost o audiere în care am redat exact aspectele pe care le-am relatat în discuţii anterioare cu colegi de secţie.

Unii colegi au avut un comportament diferit faţă de mine, după acest moment. Nu m-am lăsat afectată şi m-am raportat la acei colegi care gândesc ca mine.

Situaţia este însă mai complexă. Sentimentele de ostilitate care s-au dezvoltat pe fondul dosarelor penale în care au fost cercetaţi mai mulţi judecători de la Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea s-au resimţit în multe forme.

Personal, am fost nevoită să îmi ascult deseori numele evocat de aceştia la anumite posturi TV. Nu exclud, de asemenea, şi o vendetă în acţiunile avocatului Doseanu, ca bonus pentru magistraţii care au fost urmăriţi  penal, cu care se află în relaţiile pe care le-am descris.

Crina Muntean: „Nu cunosc ca «epoca Stănoiu» să fi fost marcată de atâta ipocrizie“

Newsweek România: Într-o notă pe care ați trimis-o Inspecției Judiciare, în speța în care vă viza, ați precizat că „este cunoscut faptul că la nivelul instanțelor locale există conflicte profunde între magistrați, mascate cu greutate în colectiv, dar resimțite și percepute de toți magistrații“. De la ce pornesc aceste conflicte și cum se manifestă? Afectează actul de justiție în instanțele din Bihor?

Crina Muntean: Aparent, cauza acestor conflicte sunt dosarele de corupţie vizând magistraţi, cât şi dosarul mult mediatizat privind falsificarea hotărârilor judecătoreşti în materia taxelor de primă înmatriculare. În toate aceste cauze au fost audiaţi mai mulţi judecători.

Procedura nu a fost confortabilă pentru nimeni. În esenţa lor, însă, aceste conflicte sunt rezultatul modului diferit în care magistraţii se raportează la profesia de magistrat, la cerinţele de integritate.

Teoretic, actul de justiţie poate fi afectat; pe acest fond, extrem de tensionat, judecătorii îşi cenzurează unii altora hotărârile pronunţate. Însă o afectare concretă se poate stabili doar în cadrul unor analize punctuale.

În ultimii doi ani, au fost luate mai multe măsuri împotriva dvs., la nivelul Tribunalului Bihor, în urma cărora v-au fost schimbate diferite atribuții și funcții. În ce context s-au produs aceste schimbări, cine le-a decis și cum s-au concretizat?

Am calificat în faţa Inspecției Judiciare demersul avocatului Răzvan Doseanu ca fiind integrat unui demers mai amplu, iniţiat în anul 2018, prin care s-a tins la înlăturarea mea din exercitarea unor atribuţii atât judiciare, cât şi administrative, exercitate până la acel moment.

La nivelul instanţei, acestea au fost  iniţiate de către actualul preşedinte al Tribunalului Bihor, doamna judecătoare Carmen Domocoş, imediat după ocuparea acestei funcții. La data de 12 iulie 2018, a solicitat reorganizarea activității judecătorului de drepturi şi libertăți.

În cursul lunii noiembrie, am fost revocată din exercitarea atribuţiilor de judecător delegat la Biroul de Executări Penale, birou ce gestionează, între altele, emiterea mandatelor de executare, mandatele europene de arestare, cererile de dare în urmărire internaţională, solicitări de extrădare.

La începutul anului 2019, preşedintele Tribunalului Bihor a reorganizat din nou Biroul de Executări Penale, desemnându-mă înlocuitor al judecătorului delegat titular.

„Funcţionează foarte eficient mecanismele prin care un magistrat 
care a produs un deranj poate fi hărţuit, tracasat, indiferent câte argumente ar avea ca să-şi justifice munca”

A dispus revocarea mea din îndeplinirea atribuţiilor de conducător al Compartimentului de Documente Clasificate, compartiment pe care îl gestionam de patru ani, trei ani în calitate de vicepreşedinte şi un an ca judecător desemnat prin ordin de serviciu, în condiţiile în care în Tribunalul Bihor nu era ocupată funcţia de vicepreşedinte, căruia îi revine de drept această atribuţie. 

Nu au fost măsuri fundamentate obiectiv, drept urmare, la nivelul Colegiului de Conducere, au existat trei membri care au avizat nefavorabil aceste măsuri ale preşedintelui instanţei, cu atât mai mult cu cât au fost delegate unui judecător, în pofida dezacordului exprimat de acesta şi în condiţiile în care, fiind promovat la Tribunalul Bihor în toamna anului 2018, acesta nu era familiarizat cu niciunul dintre aceste compartimente.

S-a urmărit limitarea activităţilor profesionale pe care le desfăşuram, în mod evident, pentru transferarea controlului asupra acestor compartimente spre alte persoane.

Sesizarea avocatului Răzvan Doseanu a fost clasată de către Inspecția Judiciară, în februarie 2019. În martie, însă, rezoluția a fost infirmată de șeful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, care a decis completarea și continuarea verificărilor pe numele dvs. și a încă șase judecători de la Tribunalul Bihor. De ce a fost infirmată, de către Lucian Netejoru, rezoluția Inspecției Judiciare?

Pentru că, posibil, s-a cerut această soluţie de infirmare. În prezent, funcţionează foarte eficient  mecanismele prin care un magistrat, care a produs un deranj, poate fi hărţuit, tracasat, indiferent câte argumente ar avea ca să-şi justifice munca.

Când mecanismele funcţionează de la acest nivel, fără îndoială îţi pui întrebarea şi încerci să afli care sunt cele mai semnificative interese pe care le-ai lezat. Nu există motive obiective care să justifice soluţia de infirmare.

Dintre cei șapte judecători, doar dvs. ați fost trimisă la judecata CSM. Vă simțiți vânată de Lucian Netejoru?

Având în vedere acuzaţiile aberante care se rețin şi contextul în care s-a derulat procedura disciplinară, da, mă simt vânată de Inspecţia Judiciară. 

Mi se reproşează un mod de gândire mai restrictiv în ce priveşte un sector cu activitate judiciară confidenţială, într-o instanță marcată de probleme dovedite de corupție, într-o instanţă în care au fost falsificate hotărâri judecătorești, fiind urmăriți penal mai mulți grefieri.

O gândire mai restrictivă într-un context local în care fostul procuror-şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost exclus din magistratură, într-o procedură a Inspecției Judiciare, pentru că a folosit un mandat de supraveghere, emis de mine, pentru intimidarea unor persoane, într-un context în care de mai mulţi ani, în instanţă, gândirea şi măsurile aplicate, toate foarte restrictive, au corectat, cât s-a putut şi cu mare greutate, toate aceste nereguli, măsuri constatate şi apreciate, de altfel, cu ani în urmă, de însăşi Inspecţia Judiciară.

Am în vedere şi contextul în care s-a efectuat procedura disciplinară, concomitent cu alte două controale efectuate în Tribunalul Bihor, unul integrat într-un control tematic dispus la mai multe instanţe, al doilea, exclusiv în ceea ce priveşte activitatea Tribunalului Bihor.

„Se dorește sancţionarea mea pentru că sunt considerată partea unei justiţii penale care în plan locala devenit extrem de incomodă persoanelor influente”

Am fost menţionată negativ în ambele controale, cu nume, prenume, funcţie, deşi în cazul altor judecători s-au menţionat doar iniţialele numelui.

Acolo, acuzele care mi se aduc sunt mai serioase, de genul: grefierii nu şi-au cusut dosarele cu mandatele de supraveghere tehnică, din cauza mea.

Într-unul din cele două rapoarte, Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu împotriva mea, pentru aceeaşi chestiune vizând desemnarea mea ca judecător de drepturi şi libertăţi.

În cursul unuia dintre controale, s-au cerut, pentru inspectori, note de relaţii unor grefieri, în care aceştia să menţioneze, în mod fals, că aş fi încheiat anumite procese-verbale la altă dată decât cea reală, aspect ce mi-a fost relatat, în scris, de cei doi grefieri. Şi mai sunt şi alte chestiuni de tipul acesta, petrecute în timpul controlului.

Pot doar să sper că inspectorii judiciari implicaţi în aceste demersuri au fost desemnaţi aleatoriu şi au fost cu totul imparţiali, aceștia fiind inspectorii Roxana Petcu, Liliana Poelnică, Elena Andronic, din câte cunosc, soții ale unor oameni politici din PSD sau agreați de PSD, iar în sesizarea din oficiu, inspectorul Vasile Baltag este soțul doamnei judecător Gabriela Baltag, membru CSM.

De ce ar dori Inspecția Judiciară sancționarea dvs.?

Nicidecum pentru că aș fi făcut parte dintr-un organ colegial, care a adoptat  în unanimitate o hotărâre, de altfel necontestată de părțile din cauzele penale, nici de apărătorii acestora, în procedurile judiciare în care legea permite acest lucru.

Se dorește sancționarea mea pentru că sunt considerată parte a unei justiții penale care în plan local a devenit extrem de incomodă persoanelor influente din domeniul politic, din mediul  de afaceri, din instituții publice importante ale statului (poliție, administrația locală, instituții financiare), cât și din mediul judiciar local.

În fiecare din aceste domenii există cauze de corupție, de infracţionalitate economică sau de alt tip dovedite prin pronunțarea unor hotărâri de condamnare definitive.

Ce se urmărește, de fapt?

Nicidecum restaurarea supremației legii sau o revenire la „legalitate“, la „normalitate“. Se urmărește restaurarea acelei justiții confortabile, o justiție perfect pregătită să asigure „salvarea“ persoanelor importante, atunci când acestea, „accidental“, vor fi deferite justiției.

Faptul că mecanismul care permite acest lucru implică instituții din sistemul judiciar e o problemă extrem de gravă, ridicată, de altfel, în plan național și internațional prin demersuri judiciare concrete ce vizează conducerea Inspecției Judiciare.

Există, în ultimii doi ani și jumătate, o tendință în sistemul de justiție prin care magistrații „incomozi“ să fie înlăturați, folosindu-se ca unealtă Inspecția Judiciară?

Au fost promovate mai multe acţiuni disciplinare împotriva unor magistraţi, care s-au evidenţiat prin atitudini incomode, atât unor persoane ce deţin funcţii importante în sistemul judiciar, cât şi unor persoane politice.

Cred că putem vorbi nu de tendinţe, ci de acţiuni concrete ale Inspecției Judiciare, menite a sancţiona magistrații care în prezent reacţionează la acele probleme ce au creat convulsii şi poziţionări diferite în sistemul judiciar.

Ați fost parte vătămată într-un dosar de șantaj. Cum s-a finalizat el și în ce fel ați fost șantajată și amenințată?

A fost un context mai larg. O campanie mediatică în care referirile erau legate de aspecte profesionale, inclusiv activitatea de emitere a mandatelor de supraveghere tehnică. Printre o mulţime de insulte, s-a postat şi mesajul „ai trei copii şi nu știi ce te aşteaptă!“, însoţit de o referire religioasă.

Inculpaţii din dosar sunt fostul avocat Ioan Sava şi soţia acestuia, Daniela Sava, ambii condamnați definitiv, ulterior, pentru corupție.

Pentru mine, acest dosar rămâne un reper de viaţă, de profesie, semnificativ. Am luat contact direct cu infracționalitatea, am trecut dincolo de prezidiul din sala de judecată, care, ca magistrat, te protejează, şi m-am implicat într-o confruntare directă cu un infractor.

Am realizat cât de brutală poate să fie această confruntare, câtă mizerie ești nevoit să suporți și cât de nedrept poate fi finalul unei astfel de proceduri.

„Magistrații nu au libertatea de a vorbi despre probleme esenţiale şi intrinseci sistemului judiciar, fără a risca sancţiuni pentru această libertate”

Ca magistrat, sunt obligată să văd, în soluția de achitare, un adevăr juridic și să-l accept.

Ca persoană vătămată în acest dosar de șantaj, fără a detalia contextul sau alte elemente ce țin de această infracțiune, adresez oricărei mame întrebarea dacă mesajul ,,ai trei copii și nu știi ce te așteaptă!“, venit din partea unei persoane despre care știi că face parte dintr-un cerc infracțional și comite infracțiuni, iar ulterior este condamnat la închisoare, este un banal mesaj religios?

Poate au gândit la fel și acei magistraţi care, în această cauză, au dispus măsura controlului judiciar, unul, magistrat la ÎCCJ sau magistratul care a dispus condamnarea în prima instanţă.

Cu certitudine a gândit în mod diferit completul care a dispus soluţia de achitare, complet din care a făcut parte domnul judecător Daniel Grădinaru, în prezent preşedinte de Secţie Penală la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ați fost acuzată, în spațiul public, că ați fost judecătorul preferat al procurorilor DNA. Asta pentru că erați și judecător de drepturi și libertăți și ați emis mandate de interceptare tehnică. Concret, actele dispuse de dvs. au fost desființate de vreo instanță sau de o altă instituție competentă?

Mi s-a adus o astfel de acuzaţie doar într-o anumită zonă a presei şi de către persoane aflate în conflict cu legea penală. În activitatea profesională, nu m-am confruntat niciodată cu un astfel de reproş. Nu s-a cerut niciodată înlăturarea mea de la judecarea unor dosare, pentru acest motiv.

Niciodată hotărârile pe care le-am pronunţat sau probele obţinute în baza mandatelor de supraveghere pe care le-am emis nu au fost desfiinţate sau înlăturate pentru motivul de nelegalitate privind lipsa mea de imparţialitate în cauzele DNA.

S-a vehiculat că aş fi fost un magistrat care nu a respins niciodată o propunere de arestare preventivă. Este fals. Am pronunţat astfel de soluţii chiar şi în cauzele DNA, aspect uşor de verificat chiar şi pe platforma on-line cu subiecte predilecte anti-DNA, unde, la o vreme după o astfel de prezentare, eram menţionată ca judecătorul care a respins  propunerea de arestare într-o cauză mediatizată a DNA.

Consider că, în absenţa unor elemente concrete care să confirme că aş fi subiectivă în cauzele penale instrumentate de DNA, astfel de afirmaţii, etichete, nu reprezintă nimic altceva decât absenţa oricăror argumente pertinente, în a mi se contesta activitatea profesională.

CSM este condus de Lia Savonea, catalogată de presă drept apropiată de anumiți politicieni aflați la putere. Președintele CSM este, însă, ales de către reprezentanții magistraților din țară. Ce spune despre integritatea și independența magistraților faptul că un personaj contestat, inclusiv de unii profesioniști din justiție, conduce CSM?

Cred că această perioadă din Justiţie nu va fi uşor uitată. Cred că în viitor va fi suficient evocată pentru a constitui un motiv serios de reflecţie asupra importanţei şi implicaţiilor ce decurg din acordarea unui vot de încredere.

Se fac abuzuri în justiție? În ce constau?

Abuzul în justiţie este în prezent o temă dezbătută public, ce are constant ca premisă soluţii de achitare pronunţate în cauze penale. Este o asociere greşită. Achitarea persoanei trimise în judecată nu poate fi echivalată în mod automat cu un „abuz judiciar“.

„Abuzul“ este o faptă penală, care, ca orice altă faptă penală, trebuie dovedită. În absenţa unei astfel de confirmări judiciare a abuzului, referirile de ordin general sau analizele statistice privind numărul soluţiilor de achitare rămân irelevante.

În prezent, o analiză obiectivă aduce în discuţie şi decizii ale Curţii Constituţionale care au condus la înlăturarea unor probe din procesele penale sau restrângerea conţinutului infracţiunii. Ascultăm înregistrări despre martori care adoptă în fiecare stadiu procesual altă versiune a declaraţiei.

Pe de altă parte, asistăm la diminuarea potenţialului instituţiilor statului implicate în lupta cu fenomenul infracţional. Un astfel de context nu va inspira niciodată curajul de a dezvălui fapte penale, de a reclama fapte penale.

Dimpotrivă, inhibă astfel de tendinţe. Şi vedem zi de zi dosare în care persoanele audiate nu mai cunosc nimic, nu mai solicită nimic.

Abuzul în justiţie, ca o temă de discuţie ce nu ar necesita un fundament obiectiv, o atestare judiciară a acestuia, duce la concluzia stupidă că orice soluţie pronunţată de organele judiciare indică o faptă penală, după perspectiva din care e privită.

Soluţia de achitare, din perspectiva inculpatului, este un abuz, pentru că nu se confirmă trimiterea în judecată, în timp ce, din perspectiva persoanei vătămate, este o faptă de corupţie a organului judiciar care a dispus achitarea inculpatului.

Teoretic, nu exclud posibilitatea existenței unor abuzuri, însă o concluzie corectă trebuie să aibă la bază constatarea abuzului de către organele judiciare.

Putem vorbi despre vicierea actului de justiție din cauza colaborărilor dintre magistrați și serviciile secrete?

Colaborarea între instituţii nu poate vicia actul de justiţie. Justiţia nu este o entitate izolată, ruptă de celelalte instituţii ale statului.

Colaborarea instituţională reprezintă un fapt firesc. Colaborarea magistraţilor procurori cu serviciile de informaţii, pentru descoperirea faptelor penale şi identificarea persoanelor care le săvârşesc, nu viciază, în niciun fel, actul de justiţie, ci reprezintă un aspect de normalitate al acestuia.

Cum catalogați activitatea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție?

După raportul GRECO, nu cred că mai rămân multe de spus despre această Secţie. Dincolo de asta, faptul că scurta perioadă de funcţionare a acestei secţii a readus în discuţie şi în atenţia publică toate reproşurile adresate până nu demult DNA, toate acele aspecte calificate negativ şi prin evocarea cărora s-a justificat însăşi înfiinţarea acestei secţii - scurgerile de informaţii din dosare penale în presă, mediatizarea excesivă a dosarelor aflate în faza de urmărire penală, măsuri preventive invalidate de instanţe, o selecție a persoanelor vizate de dosarele secției - a compromis în mod ireversibil credibilitatea acesteia.

Curtea Constituțională a fost acuzată, în ultimii doi ani și jumătate, că și-a depășit atribuțiile și a intrat în zona de legiferare. Cum vedeți, ca magistrat, activitatea CCR?

Ca magistrat, trebuie să respect şi să aplic deciziile CCR. Există două instanţe naţionale, ÎCCJ şi Tribunalul Bihor, care au adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene o întrebare preliminară vizând obligativitatea deciziilor CCR, când acestea aduc atingere statului de drept, prin exercitarea atribuţiei de legiferare, ce aparţine unei alte puteri a statului.

O astfel de întrebare este adresată CJUE chiar de colega mea de secţie, o colegă pe care o stimez. Consider acest demers unul extrem de important.

Cât de liberă mai este acum justiția? Ați fost judecător și în „epoca Stănoiu“, considerată o perioadă neagră pentru justiție. Comparativ cu acele vremuri, cum vedeți justiția acum?

În prezent, gândirea juridică este mult evoluată şi aliniată unei gândiri juridice europene. Cazurile de practică judiciară în care magistraţii aplică direct norme europene, peste ceea ce dispune dreptul intern, sunt numeroase. În justiţia acelor ani, lucrurile erau mai precare.

Cu toate acestea, cu toată această evoluţie și gândire europeană, în prezent, magistraţii nu au libertatea de a vorbi despre probleme esenţiale şi intrinseci sistemului judiciar, fără a risca sancţiuni pentru această libertate.

Magistraţii nu pot protesta împotriva modificărilor legislative ce le afectează cariera şi posibilitatea de a da soluţii juste, fără riscul de a fi supuşi ulterior unor multiple verificări ale activităţii profesionale. Magistraţii nu au libertatea de a-şi exercita profesia conform propriei convingeri, fără riscul de a deveni, la rândul lor, anchetaţi pentru simplul fapt că au îndrăznit prea mult.

Şi toate acestea se întâmplă sub pretextul că reinstaurăm „supremaţia legii“, că respectăm drepturi şi libertăţi fundamentale, că înlăturăm abuzurile. Nu cunosc ca „epoca Stănoiu“ să fi fost marcată de atâta ipocrizie.

Distribuie Distribuie Comentarii