Judecătoarea Adriana Stoicescu, text EXCEPȚIONAL despre Justiție și CORUPȚIE!
Judecătoarea Adriana Stoicescu, text EXCEPȚIONAL despre Justiție și CORUPȚIE!
Presedintele Tribunalului Timis, Adriana Stoicescu, a transmis un mesaj in care vorbeste despre coruptie, despre pensiile speciale, dar si despre protocoale. "Marii infractori si-au pus demult la adapost averile si ne rad in nas; prejudiciile nu le recuperam, incurcati fiind in norme si proceduri", scrie Stoicescu.
Mesajul postat de Adriana Stoicescu, presedintele Tribunalului Timis, pe pagina sa de Facebook, incepe cu o descriere a „românului mare amator de lupte drepte", care porneste pe front, dar se poticneste la primul colt de strada.
„Mirobolant şi eclatant, românul e mare amator de lupte drepte.
Când îşi găseşte ţelul potrivit, degrabă se hotărăşte să se apuce gospodăreşte de război.
Scoate din dulap uniforma mirosind a naftalină, îşi lustruieşte cu puţin scuipat bocancii şi anunţă lumea că pleacă…
Se strânge cuvenitul sobor şi, acompaniat de cântece mobilizatoare şi poezii înflăcărate, românul pleacă la luptă.
Se poticneşte la primul colţ din cauza pietricelei strecurate în bocanc. Căzut pe gânduri, îşi dă seama că a făcut o băşică în talpă, că îl strâng izmenele şi, oricum, nu prea merită cauza asta atâta bătaie de cap…
În cel mai fericit caz, ajunge la capătul drumului, dă ochii cu duşmanul şi întoarce armele, că n-o fi prost să lupte cu unul mai puternic.
Sărbătoreşte îndelung neaşteptata, dar meritata victorie la birt, bucuros că are ce povesti mulţi ani de acum încolo.", scrie Adriana Stoicescu.
Lupta anticorupție, începută de fapt numai la presiunile Coanei Europa
Presedintele Tribunalului Timis face apoi o trimitere la lupta anticoruptie, dar si la „protocoalele multe si ascunse".
"Intre atatea lupte pornite si neterminate, lupta anticoruptie a avut un alt parcurs. Inceputa de fapt numai la presiunile Coanei Europa, disperata la randul ei de jaful masiv din anii 90, indelung clamata lupta s-a materializat in strategii si planuri, prognoze si programe si, mai ales, protocoale, multe si ascunse.
Iar de la o vreme, in achitari. Dupa 15 ani de lupta crancena, tot nu avem autostrazi, iar cele existente se prabusesc; spitalele colcaie de bacterii, iar calatoria cu trenul inseamna tot o mica atentie data nasului, mai cu frica, e drept.
Mare lucru pare ca nu s-a schimbat. Doar ingrijorarile ne coplesesc mai abitir decat pana acum, ca da bine pe sticla... Marii infractori si-au pus demult la adapost averile si ne rad in nas. Prejudiciile nu le recuperam, incurcati fiind in norme si proceduri”, mai scrie presedintele Tribunalului Timis.
Procurorii, țapi ispășitori
Comentariul Adrianei Stoicescu continua, apoi cu ideea eliminarii din sistem a procurorilor "dovediti vinovati", care comit greseli.
„Am găsit degrabă vinovaţii: procurorii, doar ei.
Tributari unei mentalităţi păguboase, în loc să recunoaştem greşelile comise şi să îi eliminăm din sistem pe cei dovediţi vinovaţi, preferăm anatemizarea tuturor, închizând ochii şi urechile, rămânând muţi în faţa acuzaţiilor.
I-am aruncat în malaxor şi privim spre ei ţâţâind dezaprobator, acompaniaţi de corul îngrijoraţilor care, oricum, nu înţeleg nimic din ce înseamnă justiţia independentă.
Nu spunem nimic, însă, despre mandatele semnate de noi, judecătorii, cu largheţe; de hotărârile ce semănau izbitor, desigur întâmplător, cu rechizitoriile; de probele în apărare respinse pe bandă rulantă, dată fiind necesitatea judecării cu celeritate a cauzelor de mare corupţie, fiind altfel certaţi de Coana Europa.”, spune presedintele Tribunalului Timis.
Adriana Stoicescu mai spune ca de o vreme "avem doar drepturi, obligatii mai putin" si isi incheie expunerea spunand ca, atunci cand oamenii isi vor cauta dreptatea, vor gasi portile instantelor incuiate.
„De o bună bucată de vreme nu mai vorbim despre drept şi principii, de practică unitară.
Avem doar drepturi, obligaţii mai puţin.
Cu foarte puţine excepţii, vorbim doar despre pensionari la 50 de ani, cu venituri mai mari decât salariile „prăpădiţilor” din tranşee, care mor de cancer sau infarct, la ieşirea din sala de judecată, unde sunt îngropaţi în dosare.
Fără noimă, fără a fi treaba noastră, ne dăm de ceasul morţii de dragul unor personaje, în fapt obscure, dar care se cred mesianice.
Desigur, când preşedinţii Curţilor de Apel au adus în discuţie problema protocoalelor, am tăcut chitic, fiind noi foarte preocupaţi de cu totul alte probleme, mult mai importante decât fleacurile astea.
În curând, în ritmul acesta, oamenii care îşi caută dreptatea, vor găsi porţile instanţelor închise.
Lipită cu scotch, o foaie ruptă dintr-un caiet dictando, scrisă cu mână tremurândă, îi va anunţa sec:
„Nu suntem acasă. Nu aşteptaţi. Câţiva dintre noi au plecat să facă politică”, a mai scris Adriana Stoicescu.
Textul integral:
Mirobolant şi eclatant, românul e mare amator de lupte drepte.
Când îşi găseşte ţelul potrivit, degrabă se hotărăşte să se apuce gospodăreşte de război.
Scoate din dulap uniforma mirosind a naftalină, îşi lustruieşte cu puţin scuipat bocancii şi anunţă lumea că pleacă…
Se strânge cuvenitul sobor şi, acompaniat de cântece mobilizatoare şi poezii înflăcărate, românul pleacă la luptă.
Se poticneşte la primul colţ din cauza pietricelei strecurate în bocanc. Căzut pe gânduri, îşi dă seama că a făcut o băşică în talpă, că îl strâng izmenele şi, oricum, nu prea merită cauza asta atâta bătaie de cap…
În cel mai fericit caz, ajunge la capătul drumului, dă ochii cu duşmanul şi întoarce armele, că n-o fi prost să lupte cu unul mai puternic.
Sărbătoreşte îndelung neaşteptata, dar meritata victorie la birt, bucuros că are ce povesti mulţi ani de acum încolo.
Între atâtea lupte pornite şi neterminate, lupta anticorupţie a avut un alt parcurs.
Începută de fapt numai la presiunile Coanei Europa, disperată la rândul ei de jaful masiv din anii 90, îndelung clamata luptă s-a materializat în strategii şi planuri, prognoze şi programe şi, mai ales, protocoale, multe şi ascunse.
Iar de la o vreme, în achitări.
După 15 ani de luptă crâncenă, tot nu avem autostrăzi, iar cele existente se prăbuşesc; spitalele colcăie de bacterii, iar călătoria cu trenul înseamnă tot o mică atenţie dată naşului, mai cu frică, e drept.
Mare lucru pare că nu s-a schimbat. Doar îngrijorările ne copleşesc mai abitir decât până acum, că dă bine pe sticlă….
Marii infractori şi-au pus demult la adăpost averile şi ne râd în nas. Prejudiciile nu le recuperăm, încurcaţi fiind în norme şi proceduri
Am găsit degrabă vinovaţii: procurorii, doar ei.
Tributari unei mentalităţi păguboase, în loc să recunoaştem greşelile comise şi să îi eliminăm din sistem pe cei dovediţi vinovaţi, preferăm anatemizarea tuturor, închizând ochii şi urechile, rămânând muţi în faţa acuzaţiilor.
I-am aruncat în malaxor şi privim spre ei ţâţâind dezaprobator, acompaniaţi de corul îngrijoraţilor care, oricum, nu înţeleg nimic din ce înseamnă justiţia independentă.
Nu spunem nimic, însă, despre mandatele semnate de noi, judecătorii, cu largheţe; de hotărârile ce semănau izbitor, desigur întâmplător, cu rechizitoriile; de probele în apărare respinse pe bandă rulantă, dată fiind necesitatea judecării cu celeritate a cauzelor de mare corupţie, fiind altfel certaţi de Coana Europa.
De o bună bucată de vreme nu mai vorbim despre drept şi principii, de practică unitară.
Avem doar drepturi, obligaţii mai puţin.
Cu foarte puţine excepţii, vorbim doar despre pensionari la 50 de ani, cu venituri mai mari decât salariile „prăpădiţilor” din tranşee, care mor de cancer sau infarct, la ieşirea din sala de judecată, unde sunt îngropaţi în dosare.
Fără noimă, fără a fi treaba noastră, ne dăm de ceasul morţii de dragul unor personaje, în fapt obscure, dar care se cred mesianice.
Desigur, când preşedinţii Curţilor de Apel au adus în discuţie problema protocoalelor, am tăcut chitic, fiind noi foarte preocupaţi de cu totul alte probleme, mult mai importante decât fleacurile astea.
În curând, în ritmul acesta, oamenii care îşi caută dreptatea, vor găsi porţile instanţelor închise.
Lipită cu scotch, o foaie ruptă dintr-un caiet dictando, scrisă cu mână tremurândă, îi va anunţa sec:
„Nu suntem acasă. Nu aşteptaţi. Câţiva dintre noi au plecat să facă politică.”
