Devenită regină la doar 25 de ani, Elisabeta a II-a şi-a petrecut întreaga viaţă în slujba supuşilor săi, participând neobosită la numeroase angajamente oficiale, mereu cu zâmbetul pe buze, înainte de a încetini ritmul de lucru pe măsură ce se apropia de împlinirea a 70 de ani de domnie, informează AFP.

Ajunsă la vârsta de 96 de ani şi confruntându-se cu dificultăţi de mobilitate, regina britanică şi-a limitat apariţiile publice şi se deplasează de acum cu ajutorul unui baston. Suverana predă treptat ştafeta fiului ei cel mare, Charles, în vârstă de 73 de ani, deşi continuă să discute cu regularitate cu diverşi diplomaţi în sistem de teleconferinţă şi nu a pierdut nimic din vioiciunea minţii sale, potrivit apropiaţilor ei.

Pe lângă problemele de sănătate, moartea în aprilie 2021 a prinţului Philip, soţul ei timp de şapte decenii, a afectat-o profund pe regina Elisabeta a II-a, care s-a îndrăgostit de el pe când avea 13 ani şi cu care s-a căsătorit la vârsta de 21 de ani.

Regina locuieşte în prezent la Castelul Windsor, la vest de Londra, după ce a părăsit Palatul Buckingham la începutul pandemiei de coronavirus.

În Regatul Unit, niciun monarh nu a domnit atât de mult timp. Chipul ei se află peste tot: pe bancnote, timbre şi cutii poştale. Iar popularitatea sa este imensă.

Armata de Rezervişti

Totuşi, Elizabeth Alexandra Mary, născută în cartierul Mayfair din Londra pe 21 aprilie 1926, nu părea destinată să devină regină.

Prinţesa "Lilibet", cu bucle blonde şi chip angelic, a crescut într-o anumită nepăsare faţă de ierarhia regală. Dar, la sfârşitul anului 1936, unchiul ei Eduard al VIII-lea a abdicat pentru a se căsători cu Wallis Simpson, o femeie americană care era deja de două ori divorţată. Tatăl lui Elizabeth, un prinţ timid şi afectat de o deficienţă de pronunţie, a devenit atunci regele George al VI-lea al Marii Britanii.

Tânăra prinţesă a fost adusă în austerul Palat Buckingham şi a fost şcolarizată la domiciliu alături de sora ei, Margaret, cu patru ani mai mică.

Dorind să se pregătească pentru viitorul ei rol de regină, a studiat dreptul şi istoria constituţională, învăţând totodată limba franceză.

Spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a alăturat armatei de rezervişti, la vârsta de 19 ani, conducând camioane militare.

La 21 de ani, în 1947, s-a căsătorit cu elegantul ofiţer Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrei al Greciei, în cadrul unei ceremonii care a făcut să viseze Marea Britanie de după război, o ţară încă marcată de numeroase privaţiuni.

Pe 6 decembrie 1952, în timpul unei vizite în Kenya, a aflat vestea despre moartea bruscă a tatălui ei. S-a întors imediat în Regatul Unit şi a fost încoronată pe 2 iunie 1953.

Devenită la 25 de ani suverana Regatului Unit, Canadei, Australiei, Noii Zeelande, Africii de Sud, Pakistanului şi Ceylonului (actuala Sri Lanka), tânăra regină le-a promis supuşilor ei că va fi "demnă de încrederea lor pentru toată viaţa".

Liniştea din mijlocul furtunii

Înzestrată cu un profund simţ al datoriei, a participat în fiecare an, până recent, la sute de angajamente, recepţii organizate în onoarea demnitarilor străini la Palatul Buckingham şi ceremonii de înmânare de decoraţii, susţinând în acelaşi timp şi numeroase turnee în străinătate.

Pentru a putea fi văzută de spectatori în pofida înălţimii sale (1m63), a adoptat ţinute colorate, cu o pălărie asortată cu poşeta, inventând astfel o veritabilă "uniformă" pentru personificarea funcţiei sale.

După o scurtă spitalizare în octombrie 2021 pentru analize medicale a căror natură nu a fost niciodată dezvăluită, suverana britanică a fost nevoită să îşi reducă ritmul activităţilor, la recomandarea medicilor.

Se sprijină pe o familie regală care a decis să strângă rândurile după distanţarea, în 2020, a nepotului ei Harry, care s-a mutat în California şi a acuzat "Firma" - porecla dată casei regale - că nu a susţinut-o suficient şi că a dat dovadă de rasism faţă de soţia lui, Meghan, care este metisă.

Prinţul Andrew, adeseori considerat fiul preferat al reginei, a fost obligat să facă un pas în spate şi să se retragă din activităţile oficiale, din cauza legăturilor sale cu scandalul Epstein.

Femeie foarte credincioasă, Elisabeta a II-a a întruchipat stabilitatea în sânul unei familii afectate cu regularitate de scandaluri.

Regina a declarat într-un discurs public că 1992 a fost un "Annus Horribilis", după ce trei dintre copiii ei - Charles, Anne şi Andrew - au divorţat, iar Castelul Windsor a fost victima unui incendiu devastator.

Suverana a rămas însă o persoană stoică, păstrând o direcţie constantă în timpuri zbuciumate, însă acel stil rezervat i-a adus o serie de critici după moartea prinţesei Diana în 1997.

Deşi se adresează de fiecare Crăciun cetăţenilor britanici cu ocazia unei alocuţiuni televizate, suverana îşi ţine părerile pentru ea însăşi şi nu a acordat niciodată un interviu.

Primindu-l în audienţă în fiecare săptămână pe şeful Guvernului, regina îşi păstrează o neutralitate politică strictă.

În timpul verii, pleacă la Balmoral, domeniul ei din Scoţia, unde schimbă pălăria elegantă cu un batic simplu şi pantofii cu toc cu o pereche de cizme. Iubitoare de câini, mai ales din rasa Corgi, şi de cai, suverana Marii Britanii continuă să călărească, deşi a depăşit deja cu mult vârsta de 90 de ani. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii