Guvernul Viktor Orban s-a folosit de fondurile sale și de influența politică pentru a finanța atât partide maghiare radicale de pe teritoriul României, dar fără putere reală, însă a sprijinit și cea mai relevantă formațiune, UDMR, prin banii dați unor ONG-uri conduse de lideri ai formațiunii.

Viktor Orban și Laszlo Tokes (dreapta) la Băile Tușnad, luna trecută FOTO Inquam Photos

Subiectul finanțărilor făcute de Guvernul Orban în țări unde există o populație minoritară maghiară a fost adus în atenția publică de ziarul maghiar HVG, care a prezentat datele dintr-o hotărâre de Guvern desecretizată după mai bine de un deceniu. Documentul vine să confirme ceea ce era bănuit: faptul că Budapesta a finanțat și în secret organizații, fie ele partide sau ONG-uri, care militează inclusiv pe subiectul autonomiei politice. Iar în 2011, Guvernul de la Budapesta a oferit 277 de milioane de forinți, echivalentul a aproape un milion de euro, către trei organizații din România care susțin autonomia așa-zisului Ținut Secuiesc.

Cel mai important beneficiar la acea vreme a fost C onsiliul Național al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) , care a primit 265 de milioane de forinți (în timp ce celelalte erau Consiliul Național Secuiesc și Asociația Siculitas). CNMT era condus de pastorul Laszlo Tokes, care și acum e la șefia organizației, fiind unul dintre cei mai vocali apostoli ai autonomiei. Potrivit publicației Transtelex, în acea perioadă relațiile erau reci între partidul lui Viktor Orban, Fidesz, și UMDR, condus de Marko Bela (președinte până în 2011, care a preferat ca Uniunea să nu favorizeze legătura cu niciun partid din Ungaria). Sub patronajul lui Tokes, un alt membru al CNMT, Toro Tiberiu (fost parlamentar UDMR) a și înființat Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania în 2011. În schimb, Tokes a ajuns europarlamentar în mandatul 2014-2019 pe listele Fidesz, dar a rămas vocal și pe teme privind politica internă de la București.

Evoluția relațiilor

La momentul 2011, pe scenă internă, ca partide ale etnicilor maghiari, erau UDMR, PPMT și Partidul Civic Maghiar. În timp ce primul avea un ton mai moderat, celelalte două erau vocale și cereau autonomia așa-zisului Ținut Secuiesc. Însă cele două erau mai degrabă formațiuni de buzunar. PCM (constituit în 2009) nici nu candidează în 2012 la parlamentare, iar PPMT a luat 0,64% la Cameră și și 0,79% la Senat.

Relații UDMR cu Fidesz încep să se îmbunătățească în anii următori, când la șefie deja venise Kelemen Hunor. Potrivit site-ului de investigaţii Átlátszó Erdély , banii de la Budapesta încep să vină către UDMR, prin intermediul mai multor ONG-uri, în 2015. Apogeul a fost în 2020, când 365 de milioane de euro ar fi plecat spre Transilvania, potrivit site-ului de investigații. Acces la bani au avut organizații din care făceau parte președintele executiv al UDMR, Balazs Attila , sau Tanczos Barna, fost ministru al Mediului.

UDMR, pentru a strânge toate voturile minorității maghiare, a cedat două locuri către celelalte partide în 2016 și 2020. De altfel, de-a lungul anilor, discursurile publice despre autonomia politică, precum și proiectele privind autonomia Ținutului Secuiesc au venit tot din zona politicienilor care au provenit din partidele de buzunar, nu din rândul UDMR. Nu mai puțin de patru inițiative parlamentare privind autonomia Ținutului Secuiesc au fost depuse în ultimele două decenii în Parlament, ultima fiind cea a lui Kulcsár-Terza József-György și Biro Zsolt-Istvan, ambii proveniți din PCM. Kulcsár-Terza József-György e și acum deputat al PCM, ales pe listele UDMR.

Învățăturile Budapestei pentru UDMR

În timp ce unii politicieni, fie ca lideri de partide, fie că se bucurau de mare notorietate, cum e cazul lui Laszlo Tokes, vorbeau des de autonomie politică, principalul reprezentant al minorității maghiare, UDMR, a fost învățat de politicienii de top de la Budapesta cum să câștige, pas cu pas, noi drepturi pentru populația maghiară.

Un exemplu este lupta pentru un prag mai mic la folosirea limbii maghiare la nivel de comunități unde maghiarii aveau o pondere semnificativă. În toamna lui 2017, șeful PSD de la acea vreme, Liviu Dragnea, începuse să aibă emoții privind susținerea parlamentară, în urma unor conflicte interne. Așa că a apelat la UDMR pentru sprijin . Iar maghiarii lui Kelemen au speculat momentul prielnic și au fost la un pas să obțină acceptarea de către PSD a unui prag de 15%, cu privire la numărul de persoane aparţinând minorităţii naţionale din totalul populaţiei unei localităţi necesar pentru folosirea limbii materne în relaţia cu administraţia publică.

Până la urmă negocierea a picat din cauza atitudinii mai dure a premierului Mihai Tudose față de UDMR. Însă Uniunea nu s-a lăsat. Și acest lucru a fost subliniat și de Katalin Szili, în toamna lui 2018 , când reprezentanta lui Orban pentru intermedierea negocierilor privind cauza autonomiei maghiarilor de peste hotare a subliniat că victoriile legislative trebuie să fie graduale.

Un astfel de moment, prielnic, a fost redactarea Codului Administrativ. UDMR nu a primit schimbarea pragului de la 20% la 15% privind folosirea limbii unei minorități la nivel de instituții, ci o altă prevedere, drept compromis politic. Mai precis, un articol prin care autoritățile publice locale pot decide de bunăvoie asigurarea folosirii limbii minorităților naționale și dacă nu e atinsă ponderea de 20% a unui grup etnic.