
Jaful la care a fost supusă România în ultimii 120 de ani. Tezaure sustrase și aproape 1000 de obiecte de patrimoniu furate
În ultimele două secole românii au fost jefuiți cumplit de bunurile lor patrimoniale. Au pierdut atât bunuri arheologice descoperite pe teritoriul nostru, dar și averi incredibile în monezi și metale prețioase. Numai la ruși au rămas peste 9 tone de aur dar și un tezaur ostrogotic deosebit.
De-a lungul timpului România a pierdut o avere uriașă, probabil echivalentul a peste 100 de tone de aur, în monezi, lingouri, obiecte de artă, obiecte de lux și patrimoniale. O parte din aceste avere a fost jefuită în timpul ocupațiilor armate, în perioadele de protectorat, iar o altă parte important rechiziționată ilegal de foștii aliați. La toate acestea se adaugă distrugerile patrimoniale făcute de hoți sau jefuitori de patrimoniu. În momentul de față sunt peste 1200 de obiecte de patrimoniu, picturi, cărți bisericești valoroase și altele, furate, distruse sau exportate ilegal.
Jaful nemțesc de la București
Primul mare jaf suferit de români a fost cel din Primul Război Mondial . Din cauza unei clase politice corupte și absolut iresponsabile România a intrat în marea conflagrație mondială, cu trupe proste echipate, fără logistica necesară și cu mulți comandanți slabi, puși în fruntea unor unități militare din cauza nepotismelor. Prinși ca într-un clește de nemți, austrieci și bulgari, românii au capotat.
Pe 21 noiembrie 1916, Bucureștiul cădea în mâinile trupelor germane. Din România mai rămăsese doar Moldova, o zonă sufocată de refugiați și armată. În București, trupele germane dar și aliate, în special bulgarii au început prădăciunile. Este greu de inventariat tot ce s-a furat, la nivel de patrimoniu, în acele zile din București. Casele boierești, palatele, multe magazine de lux, au căzut pradă trupelor dezlănțuite. Nici măcar nu se știe cu exactitate câte obiecte prețioase din colecții personale au ajuns în Germania sau Bulgaria. La aceea vreme, Bucureștiul era un oraș modern și curat. Mulți refugiați nici nu apucaseră să i-a prea multe lucruri cu ei. O mulțime de obiecte de artă, veselă scumpă și multe altele au rămas în urmă.
Alfred von Olber descria Bucureștiul din 1916 drept un „un mare oraş, curat şi modern. Străzile principale asfaltate, cele secundare pavate, numeroase clădiri de stat şi publice, vile magnifice, hoteluri foarte bine întreţinute, multe restaurante ademenitoare şi cafenele extraordinar de elegante, cele mai multe în stilul caracteristic parizian, tramvaie electrice,tramvaie cu cai pe liniile mai puţin importante, pe scurt un oraş modern– desigur ici şi colo cu influenţe orientale”. Orașul îl impresionează chiar și pe comandantul german, feldmareşalul von Mackensen”.
Imediat ce ajung în București, nemții pregătesc un jaf organizat. Istoricul Ioan Bulei scria că nemții au rechiziționat tot, inclusiv acoperișurile frumoaselor clădiri istorice, realizate din metal, clopotele de la biserici, inclusiv cele vechi de câteva sute de ani dar până și clanțele de la uși. „Pentru nevoile războiului, ocupanţii rechiziţionează şi cupru şi aramă. Aşa se ia coronamentul de aramă al Palatului Justiţiei, înlocuindu-se cu o simplă tinichea. În pericol ajung acoperişurile de aramă ale unora din monumentele istorice ale ţării: Biserica Domnească din Curtea de Argeş, Mitropolia din Târgovişte.... Cu numeroase intervenţii la Mackensen se reuşeşte salvarea lor. Mai greu e cu salvarea clopotelor”, scria Ioan Bulei în „Din vremea ocupaţiei Bucureştilor(1916-1918)”.
Pagubele sunt uriașe, atât la nivel de resurse cât și la nivel de patrimoniu. Atât de mari încât generalul von Mackensen, ajunge să mărturisească că „N-aş vrea să fiu ministru de Finanţe al României în deceniile următoare, dar nici contribuabil român”. Istoricul Ioan Bulei, în lucrarea menționată arată că în vremea ocupației Germania și Austro-Ungaria au luat din Muntenia și Oltenia peste 2.3 milioane de one de alimente și nutreț, 100.000 de vagoane cu cereale, pește, articole de lux și multe altele. „Câmpurile de petrol vitale pentru Puterile Centrale furnizează 1.478.765 tone de ţiţei. Practic, economia românească e prădată”, adaugă istoricul Bulei.
Bulgarii și-au făcut și ei plinul: au vrut să fure până și moaștele
Soldații nemți nu au fost singurii care au bântuit prin București. De altfel, aceștia au primit interedicția clară a agresa populația, de viola sau jefui. În schimb soldații bulgari se spune că și-au făcut de cap. Mai precis au încercat să jefuiască Academia și chiar moaștele Sfântului Dumitru de la Mitropolie. Noroc de ofițerii germani. „În două rânduri germanii intervin pentru salvarea unor valori culturale şi simbolice ale Bucureştiului. În noapte de 22 spre 23 ianuarie 1917, mai mulţi ofiţeri bulgari se introduc în Academia Română şi încep să ia documente din fondul acesteia pe motiv că ele fuseseră furate de români în campania acestora din 1913 din Bulgaria”, arată Bulei. Alții au tăbărât pe sergentul care păzea Mitropolia și au plecat cu racla moaștelor Sfântului Dumitru. Tot nemții le-au găsit și i-au obligat să le returneze.
Tone de aur la ruși
Cam în aceeași perioadă tulbure, românii aveau să piardă și ceea ce reușiseră să care după ei în exilul moldovenesc. Mai precis, guvernul României hotăra în 1916, în disperare de cauză, să predea tezaurul spre păstrare Rusiei, țara aliată, la aceea vreme. Mai ales în condițiile în care era condusă de țarul Nicolae al II lea, o rudă a reginei. Pe data de 12 decembrie 1916 Consiliul de Miniștrii autoriza acest transfer, după ce generalul Mossoloff, reprezentantul Rusiei preciza că va semna protocolul de primi-repredare între statul român și cel rus.
Predarea tezaurului s-a făcut în condițiile în care auritățile române se temeau ca nu cumva întregul teritoriu al țării să fie cucerit și să se repete jaful de la București. „Ministrul Rusiei la Iaşi, generalul A. Mossoloff, care înlocuia pe domnul Poklewsky Koziell chemat în ţară pentru un concediu mai îndelungat, comunicase prin nota nr. 148 din 11 decemvrie 1916 ministrului de finanţe român că este autorizat telegrafic să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special a tezaurului Băncii Naţionale, adăugând că guvernul rus garantează integritatea lui atât în timpul parcursului, cât şi pe tot timpul cât depozitul va rămâne la Mosova”, preciza Mihail Romașcanu în lucrarea „Tezaurul român de la Moscova”. Transportul în Rusia a fost făcut în două tranșe.
Una între 12 și 14 decembrie 1916 iar cealaltă pe 18 iulie 1917. În Rusia a plecat o avere colosală. Adică peste 300 de milioane de lei aur, plus bijuteriile Reginei Maria în valoare de 7 milioane de lei aur. În total au fost 17 vagoane cu monezi de aur, plus alte valori ale Bănci Naționale. La acestea se adăugau opere de artă și alte obiecte extrem de valoroase. În toamna lui 1917 se schimba însă regimul la Moscova. Țarul era capturat de bolșevici și executat. După finalizarea războiului, autoritățile române au reluat tratativele cu bolșevicii pentru recuperarea tezaurului. Odată însă cu pătrunderea trupelor române în Basarabia la 20 ianuarie 1918, Rusia sovietică a rupt legăturile cu România iar cele peste 96 de tone de aur românesc au fost sechestrate. Abia în 1935, al presiunea Marilor Puteri, o parte din tezaur a fost redat României.
Adică 17 vagoane aduse în gara Obor. Gheorghe Paraschivescu, reprezentantul României, scria că rușii nu au predat însă cele mai valoroase obiecte. O parte dintre acestea au fost redate României în 1956, după instaurarea comunismului. De această dată, românii au primit bijuterii, obiecte de artă, cărți, tapiserii, obiecte din aur, inclusiv celebrul tezaur de la Pietroasele. În 2008 a mai avut loc o retrocedare. Chiar și așa, la ruși au rămas aproximativ 91 de tone de aur, evaluate la aproximtiv 3.2 miliarde de euro. Mare parte din tezaurul rămas la ruși este format din moenede de aur. O mică parte este format din lingouri, adică aur fin.
Peste 890 de obiecte de artă și de patrimoniu furate
Pe lângă jaful făcut la nivel statal, fie cu ocazia invaziilor, ocupațiilor sau a neînțelegerilor politice, România a pierdut multe obiecte de patrimoniu dar și obiecte de tezaur din cauza hoților sau vânătorilor de comori. Conform listei de obiecte de patrimoniu furate prezentate oficial de Inspectoratul General de Poliție a României, se află în jur de 894 de obiecte foarte valoroase care au dispărut deocamdată fără urmă. Printre acestea și brățările dar și coiful de aur de la Coțofenești sustrase din Muzeul Drente din Assen, weekendul trecut. Multe dintre obiectele furate sunt tablouri de mare valoare, cărți și documente religioase de patrimoniu, icoane, statuete, idoli. Greu încercat din acest punct de vedere a fost și Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploiești de unde a fost furat un ceas de buzunar foarte valoros care a aparținut regelui Carol I. Tot de la acest muzeu a fost furat și ceasul, din aur, al țarului Alexandru al II lea al Rusiei.
Obiecte valoroase de patrimoniu s-au furat și de la Muzeul din Mangalia, Muzeul Banatului, Academia Română sau Muzeul Literaturii Române din București. Până și sceptrul lui Ceaușescu a fost furat de la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” din București. Artefactele antice sunt însă printre cele mai căutate. Un bilanț al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de acum doi ani, arăta că la mare căutare printre braconierii de patrimoniu sunt vestigiile dacice din cetățile din zonă. Încă sunt căutate prin Interpol mai multe tezaure antice. De exemplu, un tezaur de 231 de monede de aur de tip koson dar și un tezaur cu monede macedonene cu o greutate de peste 30 de kilograme. Din acestea s-a recuperat doar parțial. La toate acestea se adaugă denari romani republicani, arme dacice sau faimoasele brățări.
.
Sursa: adevarul.ro