În 1928, Mircea Eliade a trăit o frumoasă poveste de dragoste alături de Maitreyi Devi, în vârstă de 16 ani, fiica marelui filosof indian Surendranath Dasgupta, alături de care a studiat intens gramatica sanscrită şi filosofia hindusă.

Forţat să se întoarcă în România, Mircea Eliade se hotărăşte să adune toate scrisorile şi bileţele de dragoste pentru a scrie cunoscutul roman „Maitreyi”, dedicat frumoasei indience.

După terminarea Facultăţii de Filosofie din Bucureşti în anul 1928, tânărul Eliade porneşte într-o călătorie la Roma, loc din care îi trimite o scrisoare maharajahului mecenat (n.r. Protector al artelor şi al ştiinţelor) Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar căruia îi solicită o bursă pentru a studia filosofia indiană cu celebrul profesor de filosofie Surendranath Dasgupta, tatăl lui Maitreyi.

Acesta i-a oferit filosofului român sprijinul de care avea nevoie pentru a-şi continua studiile. Astfel, Eliade ajunge în luna noiembrie a aceluiaşi an în Calcutta acolo unde, câteva zile mai târziu, la Biblioteca Imperială, îl întâlneşte pe marele filosof indian Surendranath Dasgupta, alături de care a studiat intens gramatica sanscrită şi filosofia hindusă.

Mircea Eliade era un student desăvârşit, pasionat şi apreciat, motiv pentru care profesorul Dasgupta i-a propus lui Eliade să se mute în casa sa. În noua locuinţă, studentul a întâlnit-o pe fiica de 16 ani a profesorului, pentru care nu a simţit nicio atracţie la început, după cum recunoaşte chiar în romanul său.

„Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”, fragment din romanul „Maitreyi”.

"O fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”

Cu toate acestea, Eliade s-a îndrăgostit de misterioasa Maitreyi cu care a început să se iubească pe ascuns. Pentru a ţine departe de ochii lumii această relaţie, tânărul student a apelat la un şiretlic inedit. Acesta a învăţat-o limba franceză pe fumoasa bengaleză pentru a putea trimite scrisori de dragoste fără a ridica suspiciuni din partea familiei. La rândul ei, Maitreyi l-a învăţat pe Eliade bengaleza.

„Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deşi pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”. (Fragment din romanul „Maitreyi”)

După mai multe escapade şi zile petrecute alături de frumoasa indiancă, tânărul de numai 23 de ani se hotărăşte să o ceară în căsătorie pe Maitreyi, în ciuda orientărilor şi credinţelor diferite ale familiei. Numai că, la auzul acestei vești, tatăl fetei reacționează radical. Nici vorbă despre o căsătorie între un creștin și fiica sa, de religie hinduistă.

Î n aceste condiții, filosoful este nevoit să părăsească India, în anul 1931. Nostalgia, toate momentele petrecute alături de Maitreyi şi sentimentul unei iubiri eşuate l-au determinat pe marele filosof să adune toate materialele pe care la avea, de la corespondenţă, jurnalul zilnic pe care îl ţinea, scrisorile de dragoste şi chiar o fotografie veche, pentru a da viaţa celui mai important roman de dragoste din literatura română.

În 1933, atunci când Eliade avea doar 26 de ani, apare romanul „Maitreyi”, care s-a bucurat de o apreciere din partea publicului şi a criticilor vremii.

„Vreau să-ţi ating sufletul”

În anul 1971, Maitreyi Devi se întâlneşte cu sanscritologul român Sergiu. Al. George, cel care îi povesteşte pentru prima dată despre cartea care îi poartă numele. Această veste cutremurătoare o determină pe Maitreyi să scrie romanul-răspuns „Dragostea nu moare”, după 42 de ani de la terminarea poveştii de dragoste.

Cartea-răspuns a lui Maitreyi avea să apară în 1974 cu titlul în sanscrită „Na Hanyate” / „Nu moare” şi a fost premiată de Academia de Litere din India. În 1976, a fost tradusă din bengali în engleză, demistificările şi completările lui Maiytreyi având drum liber către cititorii din întreaga lume.

„Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce, dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul”. (fragment din cartea „Dragostea nu moare” scrisă de Maitreyi Devi)

Cei doi s-au mai revăzut o singură dată în viaţă, în anul 1973, la Chicago, imediat după publicarea romanului-răspuns al indiencei.

Incinerat în SUA

Savant, istoric al religiilor, filosof, eseist, romancier, autor de proză scurtă și de jurnale de călătorie, memorialist, jurnalist și profesor, Mircea Eliade s-a născut la 28 februarie/13 martie 1907, la Bucureşti, fiind al doilea fiu al căpitanului Gheorghe Ieremia, care din admiraţie pentru Heliade Rădulescu îşi va schimba numele în Eliade.

La 22 aprilie 1986, la ora 09.40, Mircea Eliade s-a stins din viață, la vârsta de 79 de ani, în urma unui cancer generalizat

Serviciul funerar şi incinerarea au avut loc a doua zi, la Capela Rockfller din Hyde Park, campusul Universităţii din Chicago, unde au citit din opera lui, în limbile română, franceză şi engleză, unii dintre cei mai apropiaţi prieteni, între care Saul Below, Paul Ricoeur, Wendy O. Fleherty sau Ioan P. Culianu.