Legi schimbate în rău, instituții destructurate, magistrați linșați mediatic, presă liberă pusă cu botul pe labe, populație anesteziată. Aici suntem după un an și jumătate de guvernare PSD-ALDE, iar lupta anticorupție, lăudată ieri de emisarul SUA la București, e de facto pe moarte. Pare că PSD a câștigat războiul pentru libertatea penalilor care-l conduc, dar e doar o bătălie. O victorie de etapă, marcată și de votarea abuzivă a modificărilor la Codul de procedură penală, un fel de OUG 13 adoptat de Parlament. Oricât de rău arată acum lucrurile, România nu e un stat eșuat. Nu suntem încă Ungaria. România mai are instrumente de echilibrat situația, mai are soluții realiste., scrie Cristian Pantazi pe  G4Media.ro .

E clar că, după eșecul usturător de la OUG 13, când au provocat cele mai mari proteste din istoria recentă, Dragnea și ai lui au schimbat tactica. În loc să arunce broasca în apa fiartă și să riște un salt rapid din oală, au băgat broasca în oala cu apă rece și au fiert-o încetul cu încetul. Broasca a murit fiartă după ce s-a obișnuit treptat cu căldura.

Așa se face că, de un an și jumătate, corupții ajunși la butoanele României au făcut modificările în trepte. Au beneficiat de majoritatea confortabilă din Parlament, de complicitatea unei Curți Constituționale rușinoase (în care fostul astru al anticorupției, Daniel Morar, a făcut jocurile borfașilor), de debilitatea opoziției și erorile politice ale președintelui Iohannis, de retragerea în carapace a unui SRI înfricoșat de atacurile haitei de corupți. Au beneficiat și de erorile făcute de DNA în câteva dosare mari, transformându-le cu ajutorul trompetelor media din excepții în regulă.

Așa am ajuns să vedem cum se stinge lupta anticorupție. Procurorii DNA sunt sub asediu, credibilitatea lor e subminată în fiecare minut. Potrivit unor surse judiciare, informațiile de la servicii vin tot mai greu. Toate celelalte instituții și mecanisme din sistemul de checks and balances sunt distruse cu perseverență, în ciuda avertismentelor de la Comisia Europeană (Curtea de Conturi, Codul Administrativ etc). Președintele e scos din joc, România se tranformă abuziv într-o dictatură, cu un Liviu Dragnea controlând un  Parlament dominat de hoți.

Trei ținte mari au avut PSD și ALDE: să schimbe oameni, legi și instituții. Le-au reușit aproape toate. Kovesi e acum doar o țintă simbolică, ea însăși a recunoscut în interviul pentru New York Times că, odată intrate în vigoare modificările legislative la coduri și la legile justiției, continuarea luptei anticorupție ”devine imposibilă”.

În acest context sumbru, laudele de ieri ale trimisului SUA, Wess Mitchell, sună ca un epitaf. Da, România a fost un model în regiune privind lupta anticorupție. Da, România a făcut pași mari. Dar bunul simț ne arată că această etapă s-a încheiat. Votul final pe Codul de procedură penală a avut loc chiar ieri, la puțin timp după ce Mitchell și-a încheiat discursul la Universitatea București. Maximă sfidare din partea lui Dragnea.

Etapa s-a încheiat sub asaltul hoților deghizați în parlamentari. S-a încheiat sub ochii îngăduitori ai SUA și UE, prea ocupate cu alte dosare, prea grijulii să nu transforme și România într-o oaie neagră, alături de Polonia și Ungaria. S-a încheiat sub un președinte mult prea ezitant, care n-a utilizat la maxim arma sa cea mai importantă, cuvântul. Cu câteva excepții notabile, Klaus Iohannis a lăsat impresia că a cedat mult prea ușor asaltului PSD-ALDE. Pe scurt, n-a jucat cât i-ar fi permis funcția și atribuțiile.

Chiar dacă azi trage de timp, pentru a nu-și ostiliza și mai mult opinia publică, nu prea are opțiuni în ce priveste decizia CCR. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să semneze decretul de revocare a Laurei Codruta Kovesi, altfel riscă o suspendare instant în Parlament.

Dar drumul pe care a apucat-o România are destinația tot în mâlul autocrației, al democrației fake. Nu întâmplător liderii de la Budapesta, Varșovia și București se uită cu ochi pofticioși la banii murdari din China și Rusia, cum avertiza Wess Mitchell. Spre deosebire de fondurile UE, rublele și yuanii nu poartă cu ei povara transparenței, ci promisiunea dulce a șpăgii. Cum să nu tânjească Vâlcov&Dragnea după ei?

Ok, veți spune, și cum rămâne cu România?

Doar o lebădă neagră poate împiedica PSD să guverneze până la finalul mandatului, iarna lui 2020. Cum știm cu toții, lebedele negre apar rar, așa că nu m-aș baza pe un asemenea scenariu. Chiar și o potențială condamnare a lui Liviu Dragnea va schimba puține lucruri. Direcția PSD e clară, cu Dragnea sau fără la conducere. Și, până la urmă, știți cum gândesc baronii PSD? Dacă maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. Se vor debarasa fără regrete de Dragnea odată ce vor ști că au scăpat de frica închisorii.

Moțiunea PNL are șanse minime în acest moment. O arată calculele hârtiei, neînțelegerile cu aripa Ponta, faptul că Dragnea și-a asigurat non-combatul UDMR prin ordonanța de urgență care rezolvă problema liceului maghiar din Târgu Mureș.

Cât despre proteste, PSD-iștii au fost cinici. Au împins evenimentele spre vară, când capacitatea forțelor reformiste de organizare e minimă. E vacanță. Realist vorbind, mulți oameni au pur și simplu alt program. Mulți dintre ei s-au și resemnat cu situația, din păcate.

Da, lucrurile arată rău. PSD-iștii au distrus multe. Dar există ancore de stabilitate. În primul rând, însăși apartenența la UE și NATO arată o țară diferită de 2004, epoca lui Năstase. UE și SUA au suficiente mecanisme pentru a sancționa derapajele antidemocratice. Cu Orban, cu Polonia nu le-au folosit sau au început prea târziu să le folosească. Cu lecțiile învățate, e absolut necesar să pună la lucru aceste instrumente, să nu aștepte inevitabilul și în România. Sancțiunile politice pentru un guvern abuziv, daca vor fi folosite, vor fi responsabilitatea PSD și ALDE.

În al doilea rând, există încă instituții funcționale. CSM, multe dintre parchete, multe curți sunt încă dominate de reformiști. Nici un pas înapoi. Magistrații au la îndemână instrumente cu care pot sancționa abuzurile politicienilor. A demonstrat-o cu vârf și îndesat Forumul Judecătorilor, o asociație care a arătat cum se duce inteligent și credibil lupta pentru principiile corecte. E un exemplu de urmat de toți profesioniștii.

În al treilea rând, societatea civilă e mult maturizată. Da, e vacanță, da, e greu să protestezi la 35 de grade. Dar mii de români au stat conectați zilnic la realitățile politice, o performanță în sine. Au protestat la minus 10 grade, au protestat în week-enduri, au sancționat derapajele PSD-ALDE cu o viteză și o conștiință democratică de admirat. Acești oameni sunt tot aici, nu s-au evaporat, trebuie doar mobilizați de un lider credibil și în direcția corectă.

Dar trebuie să fim realiști, să nu ne îmbătăm cu apă rece. Miza realistă sunt alegerile, toate cele patru care urmează în 2019 și 2020. Doar așa va putea fi reluată lupta anticorupția și seria de reforme întrerupte brutal de PSD în ultimii șase ani. Democrația înseamnă implicarea zilnică și rezistență pe termen lung. Da, au câștigat o bătălie, dar nu și războiul cu democrația.

 
 

Distribuie Distribuie Comentarii