Un italian a cheltuit peste 500.000 de euro cu iubita sa româncă, ajungând în situația de a nu mai putea plăti pensie alimentară către fosta soție. Femeia l-a dat în judecată, iar Curtea Supremă i-a dat dreptate fostei soții, încredințându-l pe bărbat în grija unui tutore.

Italianul a fost pus în grija unui tutore care îi va verifica cheltuielile FOTO arhivă Adevărul

Curtea Supremă din Italia a judecat un caz ieșit din tipare petrecut în localitatea Ferrare. O italiancă a dus un veritabil război juridic împotriva fostului soț care, după un divorț consensual, și-a risipit rapid averea pentru a se distra cu iubita sa româncă.

Nimic neobișnuit până aici, potrivit instanței, numai că bărbatul a ajuns în situația de a nu mai putea plăti pensia alimentară datorată fostei soții, iar acesta l-a dat în judecată.

O bătălie juridică care a durat ani de zile și care s-a încheiat în cele din urmă cu o confirmare a sentinței în primă instanță și cu o anulare a acesteia în apel, când Curtea a considerat (excluzând pensia alimentară a fostului soț) că fosta soție „avea alte mijloace de a-și satisface sau garanta creanța", potrivit Il Sussidiario .

Pe de altă parte, Curtea de Casație a decis să facă apel la conceptul de „prodigalitate", definit de Curtea Drepturilor Omului ca fiind tendința (aproape patologică) de a cheltui banii în mod excesiv „în raport cu propriile condiții socio-economice și cu valoarea care poate fi atribuită în mod obiectiv banilor" și care nu este imputabilă unei eventuale probleme psihice de care suferă fostul soț (exclusă, de asemenea, din analizele medico-legale), dar care implică totuși riscul de sărăcie.

„Fostul soț trebuie să plătească pensie alimentară"

În hotărârea sa, Curtea Supremă din Italia a ținut să puncteze că „o persoană este liberă să dispună de bunurile sale, chiar și în mare și largă măsură, reducând ceea ce dispune în mod legitim” și nimeni, în acest sens, nu poate să-i spună fostului soț al femeii cum să-și cheltuiască banii.

Cu toate acestea, această libertate nu poate implica, chiar și colateral, „o condiție în care, nu numai că nu mai este în măsură să își asigure îndatoririle de solidaritate care i-au fost deja impuse", cu referire clară la pensia alimentară cerută italianului de către fosta sa parteneră de viață, „ci chiar și cele în favoarea propriei persoane, care altfel ar fi obligat să recurgă la ajutorul social oferit de stat, în ciuda capacității sale de a duce o viață demnă".

Bărbatul, se mai arată în sentință, din cauza „comportamentului său prodigios, care cheltuia cu larghețe sume mari de bani , riscând excesiv în raport cu condițiile sale socio-economice și nemairecunoscând nicio valoare obiectiv imputabilă banilor", a cheltuit într-o perioadă de timp nedefinită „aproximativ 512.000 de euro" din bogatul său patrimoniu personal.

Prin urmare, în fața tuturor acestor aspecte, cea mai potrivită alegere, în opinia Curții, este ca italianul să fie încredințat în grija unui tutore, a cărui singură sarcină va fi aceea de a se asigura că acesta plătește ceea ce s-a convenit în acordul de divorț încheiat cu fosta sa soție.