Hunter Biden, fiul cel mic al președintelui SUA Joe Biden se înscrie într-o istorie a membrilor familiei prezidențiale ale cărui probleme personale au generat atenție nedorită din partea presei, și uneori adevărate bătăi de cap pentru Casa Albă, relatează Associated Press.

La capătul unei anchete întinse pe cinci ani deschisă de un procuror numit de administrația anterioară a lui Donald Trump, Hunter Biden a pledat vinovat pentru două infracțiuni federale de evaziune fiscală și a încheiat o înțelegere cu procuratura prin care recunoaște că a deținut în mod ilegal o armă de foc în timp ce era consumator de droguri. Acordul permite ca fiul cel mic al președintelui american să scape de urmărirea penală cu condiția să respecte condițiile prevăzute în înțelegere și funcționează ca un program de intervenție pentru remedierea comportamentului ce a dus la inculpare, potrivit Reuters.

Hunter Biden, în vârstă de 53 de ani, lobbist, avocat, investitor și artist, a vorbit public despre lupta sa cu abuzul de cocaină și alcool. El s-a aflat în centrul unui scandal după ce conținutul unui laptop personal s-a scurs în presă și a devenit ținta politicienilor republicani pentru presupuse afaceri cu China în care ar fi căutat să profite de poziția de vicepreședinte a tatălui său.

Copiii președinților americani sunt de mult timp subiect de fascinație și curiozitate pentru public, viața lor fiind scrutată și fiecare mișcare a lor fiind urmărită și pusă sub lupă.

Adesea, ei ajung pe prima pagină a ziarelor. De pildă, Donald Jr, unul din fiii fostului președinte american, Donald Trump, a apărut la știri după ce s-a întâlnit cu agenți ruși care ofereau informații compromițătoare despre Hilary Clinton – contracandidata tatălui său la alegerile prezidențiale din 2016.

Adolescenți rebeli

Familiile prezidențiale americane au avut însă și membri care au ieșit în evidență datorită spiritului lor rebel, cel puțin după standardele vremii. Alice Roosevelt, fiica lui Theodore (Teddy) Roosevelt (1901-1909) avea 17 ani, când tatăl său a devenit președinte și chiar acesta a recunoscut că era greu de ținut în frâu: fuma, paria și apărea la petreceri cu șarpele de companie. O anecdotă relatată de istorici spune că Alice nu s-a lăsat până nu a aprins o țigară la Casa Albă, după ce tatăl său îi pusese în vedere că nu are voie să fumeze înăuntru: în acest scop, a cerut mutarea conferinței de presă pe acoperișul Casei Albe.

„Îmi stă în putere fie să conduc această țară, fie să mă ocup de Alice, îmi este imposibil să le fac pe amândouă”, s-ar fi plâns președintele american unui consilier.

Alți adolescenți din familiile prezidențiale americane au intrat în belele mai serioase: au încălcat legea.

Jenna și Barbara, fetele gemene ale lui George W. Bush, au fost amândouă prinse consumând alcool în decurs de o lună, în 2001. Jenna Bush Hager, care în prezent este moderatoare de televiziune, a relatat episodul pentru presa americană, povestind despre cum a reacționat tatăl ei, președintele SUA la acea vreme.

„Când l-am sunat pe tata ca să-i spun că «îmi pare foarte rău», el mi-a răspuns: «Nu, mie îmi pare rău. Pentru că ți-am spus că poți să te comporți normal, or nu poți. Nu ai voie să comanzi margarita”, a spus ea.

„I-am făcut de râs pe scena globală, deși nu au spus asta niciodată”, a adăugat Jenna Bush Hager.

Probleme cu alcoolul

Alcoolul a reprezentat o problemă recurentă a familiilor prezidențiale americane.

Atât John Adams, al doilea președinte american (1735 – 1826), cât și fiul său cel mai mare, John Quincy Adams, al șaselea președinte al SUA (1825-1829), au suferit de alcoolism. Chiar și George W. Bush, viitor fiu de președinte american, a fost arestat în 1976, la 30 de ani, pentru condus sub influența băuturilor alcoolice. Un deceniu mai târziu, a renunțat cu totul la alcool.

Afaceri peste hotare

Pentru un număr de președinți americani, târgurile financiare încheiate de rude au fost sursa publicității nedorite.

Un exemplu notabil este Billy Carter, fratele mai mic al președintelui Jimmy Carter (1977-1981) și un băutor înrăit de bere, care își câștigase deja o faimă pentru remarcile sale rasiste și antisemite când s-a înregistrat ca agent plătit al unui guvern străin. El a acceptat un onorariu de 220.000 de dolari de la guvernul libian pentru serviciile sale.

Calificându-i pe libieni drept „cei mai buni prieteni pe care îi am în lume în acest moment”, tranzacțiile lui au intrat în vizorul Comisiei Juridice din Senatul SUA care a votat în umanitate în favoarea unui grup de anchetă care să investigheze afacerile peste hotare ale fratelui primului om în stat. Din acea comisie făcea parte și un tânăr senator al statului Delaware: nimeni altul decât actualul președinte american Joe Biden.

Frați-problemă

O altă rudă problematică a fost și fratele lui Richard Nixon (1969-1974), Donald. Al 37-lea președinte al SUA s-a simțit obligat să ceară CIA să-i pună microfoane lui Donald din temerea că afacerile acestuia i-ar putea dăuna în alegeri, potrivit dezvăluirilor foștilor consilieri ai lui Nixon . CIA nu a fost de acord să-l urmărească pe fratele-problemă, în schimb Secret Service a acceptat să-l țină sub observație pe Donald, care avea legături cu miliardarul Howard Hughes și de la care a obținut la un moment dat un împrumut de 205.000 de dolari pentru lanțul de restaurante la care visa.

Neil Bush, unul din cei șase copii ai lui George H.W. Bush, al 41-lea președinte al SUA (1989 -1993) a intrat în vizorul autorităților federale de reglementare în calitate de director al unei bănci care a dat faliment. Cu toate că nu s-a confruntat cu acuzații penale, totuși a fost de acord să contribuie la rezolvarea unui proces civil intentat de agenția de garantare a depozitelor pentru neglijență.

Lui Neil Bush i s-au adus acuzații de conflict de interese din cauza postului său la banca falimentară din Colorado, acuzații pe care le-a respins motivând că este vizat pe nedrept prin prisma faptului că tatăl său este președintele SUA.

Un alt președinte american care a trebuit să intervină pentru a rezolva probleme generate de rude a fost Bill Clinton. Tony și Hugh Rodham, frații lui Hilary Clinton, fosta primă doamnă a SUA, au avut parte de mustrare publică din partea cumnatului lor din cauza unei afaceri pe care s-au gândit să o lanseze: exportul de alune din Republica Georgia cu ajutorul unui rival politic al președintelui de atunci al țării.

Administrația Clinton s-a distanțat de acel gen de afaceri. Dar nu a ezitat să ofere ajutor atunci când alți membri ai familiei s-au confruntat cu probleme.

Înainte să plece de la Casa Albă, în 2001, Clinton l-a grațiat pe fratele său vitreg, Roger, care avusese o condamnare în 1985 pentru conspirație la distribuirea de cocaină. El a creditat acea condamnare pentru faptul că l-a ajutat pe Roger Clinton să-și schimbe viața și a argumentat în fața procurorului general de atunci că probabil inculparea i-a salvat viața fratelui său vitreg.

„Procuratura a fost foarte dură cu familia iar guvernatorul de atunci Clinton a răspuns așa cum ar face-o orice frate iubitor”, a dezvăluit la acea vreme pentru AP Asa Hutchinson, procurorul de caz atunci, în prezent candidat pentru nominalizarea republicană pentru alegerile prezidențiale din 2024.

„Nu l-am urmărit așa îndeaproape pe Roger, dar știu că a făcut eforturi să-și schimbe cursul vieții”.

„Toată lumea este afectată atunci când cineva devine președinte. Adesea, acești oameni sfârșesc prin a simți că întreaga lor identitate este filtrată prin prisma persoanelor cu care sunt înrudiți”, sublinia în 2019 istoricul Carl Anthony, autorul cărții „America's First Families”.

„Este o presiune enormă pentru a performa. Așteptările sunt atât de mari. Este o sarcină fără speranță. Dacă nu devii tu însuți președinte, ești eclipsat”, spunea în 2019 istoricul prezidențial Doug Wead, autorul cărții „All the Presidents' Children: Triumph and Tragedy in the Lives of the First Families”.