Pe un versant din Dumbrăveni, Vrancea, tronează statuia unuia dintre cei mai mari generali din istoria Rusiei. Aleksandr Suvorov a condus „Bătălia de la Râmnic”, la 22 septembrie 1789, în apropiere de râul Râmnicu Sărat. Soarta a făcut ca fiul acestuia, Arkadi, să moară două decenii mai târziu, înecat în apele Râmnicului.

Născut la Moscova în 1729, brav comandant de oşti în timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, Aleksandr Vasilievici Suvorov a fost unul dintre puţinii generali din istorie care nu au pierdut niciodată o bătălie. A devenit faimos inclusiv pentru manualul său de tactică militară „Ştiinţa victoriei”.

A condus o importantă bătălie în apropiere de Râmnicu Sărat , la mai puțin de doi kilometri distanță de apa Râmnicului, în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792.

Generalul Aleksandr Suvorov, „Conte de Râmnic”

La 22 septembrie 1789, Aleksandr Suvorov, împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir Cenaze Hasan Pașa. Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare din partea alianței ruso-austriece.

Cu pierderi minime de aproximativ 700 de oameni, Suvorov a provocat mii de victime în tabăra turcilor, care s-au retras complet din Principatele Dunărene. După unele surse istorice, aliații au avut 617 victime iar pierderile turcești au ajuns la 7.000 de morți în fortificații, 3.000 de răniți și alți peste 8.000 de morți prin înecare.

În urma victoriei din această bătălie, împăratul Iosif al II-lea i-a acordat generalului rus Aleksandr Suvorov titlul de „conte al Sfântului Imperiu German”, iar împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, i-a acordat titlul de „Conte de Râmnic”.

Ulterior, Ţarul Nicolae al II-a ar fi intervenit pe lângă regele Carol I pentru a-i aproba ridicarea unui monument ecvestru pe locul unde s-a desfăşurat bătălia de la Vadul Râmnic. Demersul construirii monumentului a început în anul 1911, fiind nevoie de exproprierea a trei localnici din Plăineşti, care şi-au cedat proprietăţile lor în schimbul altor terenuri.

„La 29 aprilie 1912, aflându-mă cu tatăl meu la Dragosloveni (la Vlahuță), am mers să vedem, aproape de Plăinești, amplasamentul unde avea să se înalțe monumentul marelui Suvorov, care a zdrobit acolo, la 11.X.1789 (conform calendarului vechi - n.r.), armata turcească. Soclul era instalat, lucra și un bătrân, ce semăna cu Tolstoi. Statuia ecvestră a sosit anul următor, din Rusia, unde s-a reîntors după trei ani”, scria Mateiu Caragiale în „Opere”, ediție îngrijită de Perpessicius.

Fiul generalului Suvorov, înecat acolo unde au sfârșit mii de turci sub sabia tatălui

Născut la 4 august 1786, Arkadi Alexandrovich, fiul marelui războinic Aleksandr Suvorov, a fost și el general al armatei ruse. A luptat în expediția italiană și elvețiană (1799–1800). A participat apoi la războaiele cu Franța, în 1807, în Austria în 1809 și în Turcia, între 1810 și 1811. A comandat Divizia de Infanterie nr. 9, staționată în Ucraina, începând din 1807.

La 1811, în perioada războaielor napoleoniene, Arkadi se afla pe teritoriul principatelor Dunărene, cu armata ţaristă, pregătit de confruntări cu turcii.

Bătălia dintre cele două forţe avea să aibă loc pe 22 iunie 1811, lângă Ruse, însă Arkadi Suvorov nu a mai apucat să ia parte la confruntare. El a murit înecat la 13 aprilie 1811, în timp ce se afla în trecere dinspre Moldova către sud. Încerca să traverseze cu trăsura albia râului Râmnic dar a fost luat de o viitură cu tot cu cai.

”Venea de la Iaşi şi ajungând la Râmnic îl trecuse prin vad cu trăsura fără nici o greutate. Apele fiind mici nu-şi puteau da cu socoteala cum de izbutise tatăl său să înece acolo atâta omenire. Şi se întreba dacă nu cumva relatările ostăşeşti de pe vremurile acelea nu erau mai mincinoase decât cele din zilele sale. O săptămână mai apoi, voind a-l trece din nou spre a se înapoia la Iaşi a găsit apele mari. Dar, încă sub impresia primei treceri, dete poruncă vizitiului să meargă înainte. Viitura apei fiind puternică, careta în care se afla Suvarov s-a răsturnat şi astfel generalul a pierit în valuri, fără ca nimeni să-i fi putut veni în ajutor”, scrie Gheorghe Petcu, în „Legende şi istorie”.

„A fost ucis în timpul traversării râului Râmnicu Sărat pe 13 aprilie 1811, deși povestea conform căreia ar fi înecat încercând să-și salveze călărețul provine de la biograful său E. Fuks și nu este susținută de memoriile și sursele documentare ale sale. Această versiune este însă susținută de memoriile lui Aleksey Yermolov, precum și de istoricul militar Christopher Duffy”, se arată în articolul Wikipedia dedicat generalului rus, Arkadi Suvorov.

Rămășițele generalului rus au fost îngopate provizoriu în incinta Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“, din complexul Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat , județul Buzău.

”Aici a fost îngropat trupul generalului locotenent Principe Italiiski Graf Arcadi Alexandrovici Suvarof Rimniski, care s-a înecat în gârla Râmnic la 13 aprilie 1811 mai înainte de a fi adus la Mănăstirea Voscresenski lângă Moscova”, scrie în limbile rusă şi română pe placa de aramă, aşezată în pronaos.

Sub această placă, mormântul de marmură albă în care zăcuse trupul generalului, se află inscripţia: „Principele Italiisky, Contele Arcady Suvorow Rimnisky, născut la 4 august 1786, înecat în Râmnic la 13 aprilie 1811”.

Osemintele au fost repatriate la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind depuse într-o biserică din Moscova. Urmaşii săi au organizat un grandios parastas la care au asistat şi foarte mulţi ofiţeri ruşi. Slujba s-a făcut pe malul apei, în dreptul monumentului comemorativ, prilej cu care s-a împărţit pomană la săracii din zonă.