Numeroase clădiri și monumente istorice ar putea fi vulnerabile în cazul unui seism puternic, iar numai identificarea lor și expertiza completă ar dura ani întregi, e semnalul de alarmă tras de Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților Români (OAR), într-un interviu pentru „Weekend Adevărul”.

În criză de timp și constrânse de lipsa experților, autoritățile au decis ca acestea să fie evaluate vizual, dar chiar și așa va dura mult. Printre monumentele istorice și clădirile de patrimoniu amenințate se află Ansamblul Brâncuși din Târgu Jiu sau Muzeul Național de Istorie din București.

Un cutremur precum cel din 4 martie 1977 , care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, ar putea pune la pământ sute de imobile în toată țara și să afecteze mai mult sau mai puțin grav alte câteva mii sau chiar zeci de mii. Numai Bucureștiul are peste 600 de clădiri încadrate în clasa I sau a II de risc seismic. De altfel, la cutremurul din 1977 și-au pierdut viața numai în Capitală aproape 1.500 de persoane, iar zeci de clădiri au fost atunci distruse. La nivel național, acel cutremur a înregistrat 1.570 de morţi şi 11.300 de răniţi şi a afectat circa 35.000 de clădiri, iar pagubele de atunci au fost estimate la două miliarde de dolari.

În ce privește situația de acum, există numeroase necunoscute , iar numărul clădirilor care au cu adevărat probleme este una dintre ele. Se estimează că o expertiză completă, doar pentru a evalua imobilele, ar dura ani la rând. Iar lucrările pentru consolidarea acestora s-ar întinde pe o perioadă la fel de îndelungată – și asta în cazul fericit în care s-ar găsi banii necesari pentru asemenea investiții.

Ștefan Bâlici, președinte al Ordinului Arhitecților din România, spune că problema este stringentă în special în cazul clădirilor vechi și de patrimoniu, a monumentelor istorice, vulnerabile în cazul unui cutremur puternic: „S-a discutat mult de lipsa specialiștilor, de faptul că sunt prea puțini experți tehnici care sunt atestați și au competență necesară să evalueze clădirile în raport cu comportamentul la seism. Și asta este o problemă foarte gravă și ne privește și pe noi, arhitecții, în raport cu comportamentul la seism, pentru că nu putem lucra decât împreună cu specialiști structuriști“.

Cercul vicios al lipsei banilor și al lipsei experților

Una dintre cauzele pentru care nu există suficienți experți ține de faptul că, fără a pune la socoteală ultimii 10-15 ani, de când România a intrat în Uniunea Europeană, foarte puțini arhitecți au ajuns să se specializeze în restaurarea monumentelor istorice, din cauza lipsei finanțării în acest domeniu. De asemenea, există un număr redus de ingineri de structură, cu toate că în România există universități de arhitectură la București, Cluj, Iași, Oradea și Timișoara. Or, tocmai inginerii de structură, alături de arhitecții specializați în restaurare, ar trebui să se ocupe de identificarea clădirilor istorice cu probleme și de lucrările de consolidare.

„Noi nu avem în România în momentul de față decât un master la o facultate de arhitectură, la Timișoara, dedicat restaurării de monumente istorice. Ultima oară când am verificat, nu existau altele. Deci clar că avem o mare problemă și de gândire a sistemului de formare a profesioniștilor, avem carențe. La fel se întâmplă la structuriști, inginerii civili specializați pe structuri istorice. Nu există această specializare în programele de formare universitară sau postuniversitară decât la Cluj. Deci e clar că trebuie acționat pe toate fronturile și creați specialiști“, subliniază Bâlici.

El spune că, până la un punct, explicația pentru faptul că sunt atât de puțini experți ține de lipsa investițiilor în acest domeniu. „Ani în șir nu au existat fonduri suficiente pentru restaurare, au fost nesemnificative. Acum, de când cu fondurile europene, s-a mai schimbat situația și e un plafon de investiții în patrimoniu mult mai ridicat. Dar asta s-a întâmplat în ultimii zece ani și e clar că durează până reușești să recalibrezi piața pentru un anumit segment care a fost mort până atunci.

De asemenea, trebuie să luăm în considerare și segmentul de materiale de construcții specializate, care e foarte atrofiat față de alte țări, nu găsești materiale suficient de diversificate pentru restaurări. Plus realizarea unui cadru normativ. Sper să rămână nivelul ridicat de investiții, dar în același timp mai trebuie să ajutăm la crearea de programe de formare, de adaptare a cadrului normativ. OAR chiar face lucrurile acestea prin parteneriate sau direct prin acțiunile lui“, susține acesta.

Soluția de compromis: evaluări vizuale

Există însă și o veste bună. Autoritățile au început să ia măsuri, chiar dacă în ceasul al 12-lea. Presați de timp, experții vor face evaluări vizuale preliminare, după care vor urma unele mai amănunțite.

„Trebuie spus că există niște procese în curs care privesc cadrul acesta normativ. De exemplu, a fost elaborată recent o metodologie de evaluare vizuală preliminară a stării construcțiilor. S-a aprobat prin ordin de ministru, în 19 ianuarie, metodologia de evaluare vizuală rapidă a clădirilor, practic e în vigoare. Vineri va fi o consultare publică profesională pentru modul de aplicare, s-a lucrat la ea probabil un an și jumătate. Ministerul Dezvoltării are în desfășurare o serie întreagă de proiecte pe segmentul acesta al realizării sau completării cadrului normativ tehnic și proiecte foarte importante. Trebuie doar susținute inclusiv prin participare la consultări publice și apoi prin aplicare“, adaugă expertul.

Bâlici mai spune că există aproape 20.000 de monumente istorice din categoria arhitectură, iar numărul clădirilor istorice este mult mai mare, dat fiind că există monumente care au mai multe imobile, în anumite cazuri chiar zeci de clădiri. „Dacă ne referim la clădiri clasate monument istoric, deci protejate prin lege, e vorba de 18.000 de poziții în lista monumentelor, dar asta înseamnă că numărul de clădiri este probabil spre 60-70.000 de clădiri – o poziție din lista monumentelor poate fi un ansamblu cu 100 de case. Așadar, vorbim de zeci de mii de clădiri, nu avem un număr precis. Altfel, dacă vorbim de fond construit istoric, sunt milioane de clădiri“, mai spune arhitectul.

Istoria, în pericol de prăbușire

Și printre clădirile istorice din București există multe cu probleme. Este și cazul Muzeului Național de Istorie a României, găzduit de Palatul Poștelor, imobil spectaculos și cu o valoare arhitecturală imensă, dar care nu a fost până acum consolidat sau cel puțin lucrările, atâtea câte s-au făcut, nu au fost finalizate.

De asemenea, patrimoniul muzeului cuprinde piese cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii, pietre prețioase, tablouri de o valoare inestimabilă, cărți și hărți rare. Principala problemă este că imobilul aflat pe Calea Victoriei, vechi de mai bine de un secol, a intrat încă din 2002 într-un proces de restaurare, dar care s-a dovedit un perpetuum mobile și care nu a fost dus la bun sfârșit, deși au trecut 21 de ani. Din această cauză, muzeul nu este deschis în totalitate publicului, iar o parte importantă a patrimoniului a fost pusă la adăpost în încăperi mai sigure, dar inaccesibile vizitatorilor.

„Sunt monumente importante care însă nu sunt restaurate. Din păcate, sunt mult prea multe, dar pot să dau exemplul Muzeului Național de Istoria a României, unde au început lucrări de consolidare acum mulți ani, după care șantierul s-a oprit și clădirea nu e consolidată. De asemenea, dacă ne uităm la Bulevardul Magheru, principala axă urbană a orașului, o să vedem că sunt șiruri întregi de clădiri istorice valoroase care nu sunt restaurate și mai mult se află într-o stare destul de alarmantă.

Mă refer la Blocul Scala, urmat de Garajul Ciclop, Hotelul Ambasador și până la Blocul ARO (Patria). Acest șir modernist extraordinar este de mare valoare și arhitecturală, dar și pentru spațiul urban“, avertizează expertul. Probleme serioase sunt și cu Muzeul Național „George Enescu“ sau cu Muzeul „Theodor Aman“, ambele aflate tot în București. Dintre clădirile aflate în pericol, cele mai multe au fost construite în perioadă interbelică, explică Ștefan Bâlici, iar pe listă ar urma și unele imobile construite între anii ’50 și ’70, multe dintre ele afectate de cutremurul din 1977 și nerefăcute conform standardelor.

Ansamblul Brâncuși, afectat de cutremurele din Oltenia

O zonă întinsă din Moldova și din Muntenia, între Iași și București, ar fi cea mai vulnerabilă în cazul unui cutremur cauzat de cea mai activă zonă seismică a României, Vrancea. Recentele seisme din Oltenia au arătat că nici alte zone nu sunt în deplină siguranță. De altfel, cutremurele din Oltenia, din februarie, au afectat deja monumente istorice din Târgu-Jiu. Este vorba chiar de Ansamblul Brâncuși.

„La Ansamblul lui Brâncuși deja există probleme, pentru că nu este alcătuit doar din operele sculpturale. Este, în același timp, un ansamblu urbanistic și arhitectural. Adică cuprinde și Calea Eroilor, care parțial a fost trasată și realizată în cadrul proiectului lui Brâncuși, deci a fost și un proiect urbanistic, de asemenea, cuprinde și clădiri. În primul rând, mă refer la biserica din axul Eroilor, care a fost afectată de seism destul de grav după cum am văzut în fotografii, turlele sunt în pericol cred și clar că va trebui intervenit pentru restaurarea ei, biserica e și monument istoric, de altfel, parte din ansamblu“, arată Bâlici.

Patrimoniu la adăpost

Există însă și câteva exemple pozitive în privința clădirilor de patrimoniu. Este cazul Arcului de Triumf, unde au fost făcute de curând lucrări de consolidare, restaurare și conservare după cele mai înalte standarde, spune Ștefan Bâlici. Simbol al Capitalei României și monument istoric cu o semnificație aparte, Arcul de Triumf este unul dintre edificiile incluse în circuitul turistic al Bucureștiului. Un alt exemplu pozitiv este cel al clădirii care găzduiește CEC, în București, de asemenea o clădire de patrimoniu și important obiectiv turistic, care trece în prezent printr-un amplu proces de consolidare și restaurare.

„În privința altor monumente importante, sigur că unele au trecut prin proiecte de restaurare care au cuprins și intervenții de consolidare, un exemplu pot să dau Arcul de Triumf, care a fost restaurat recent și unde s-a aplicat măsura izolării bazei, adică așezarea clădirii pe amortizoare seismice. Acolo s-a folosit una dintre cele mai avansate metode de protecție antiseismică. În schimb, alte clădiri foarte importante n-au fost restaurate recent și cu siguranță au și probleme de rezistență la seism“, e vestea bună dată de președintele OAR.

Și alte clădiri istorice importante din București au trecut prin ample procese de restaurare, mai spune profesorul: „Un exemplu mai cunoscut în București, intervenție de restaurare care a recuperat o clădire istorică și care, sigur, a cuprins și intervenția structurală, este Observatorul Astronomic, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu. Sunt destul de multe lucrări care s-au făcut în ultimii ani și trebuie spus că orice proiect de restaurare a unui monument istoric obligatoriu pornește de la expertizarea structurală și deci cuprinde toate măsurile de consolidare care sunt considerate necesare de echipa de proiectare și sunt avizate ca atare, deci nu se fac restaurări care să nu trateze și problema aceasta a rezistenței la seism. Așadar, orice monument vedem, care a fost restaurat recent, sigur a fost evaluat și din prisma stabilității la seism“.

Mănăstirile din Moldova, în siguranță

Un capitol aparte îl reprezintă mănăstirile din Moldova și clădirile istorice de patrimoniu din Transilvania. Acestea nu au fost afectate de cutremure, în special datorită faptului că nu se află în zone cu risc seismic ridicat. De altfel, dacă orașe precum București sau Iași sunt printre cele care ar fi cele mai afectate în cazul unui cutremur puternic, orașe precum Cluj și Oradea sunt considerate de seismologi ca fiind cele mai sigure. Astfel, catedralele gotice din Evul Mediu, „Sfântul Mihai“ din Cluj și Biserica Neagră din Brașov nu au fost afectate de cutremure. Prima dintre ele a și trecut printr-un proces de consolidare și restaurare în care au fost folosite fonduri europene.

Nici mănăstirile din nordul Moldovei nu s-au confruntat cu probleme decât în cazuri foarte rare.

„Nu știu să fi existat probleme și ele nu sunt în zone foarte active seismic. Zona asta de nord a Moldovei e mai puțin activă seismic, dar unele dintre ele au probleme de altă natură, ce țin de deplasarea terenului. De exemplu, biserica «Sfântul Gheorghe» a Mănăstirii «Sfântul Ioan cel Nou» din Suceava, care e înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, de mulți ani are probleme care se accentuează, cauzate cel mai probabil de tasări inegale ale terenului de fundație, care au generat fisuri în ziduri și așa mai departe. Sunt probleme și la bisericile acestea, dar majoritatea dintre ele au trecut prin restaurări recente. Atunci, pornesc de la premisa că au fost evaluate corect din punct de vedere seismic și s-au luat măsurile de consolidare necesare. Multe au fost restaurate în ultimii zece ani, mai degrabă prin fonduri europene“, e o altă veste bună dată de Ștefan Bâlici.