În anul 1857, Bucureştiul a intrat în istorie ca fiind primul oraş din lume în care a fost introdus iluminatul stradal cu petrol lampant. De la primele 28 lămpi instalate la sfârşitul anului 1856 s-a ajuns la 1.106 lămpi în 1860 şi 1,800 lămpi în 1862.

Până la acea dată, locuitorii Micului Paris ieșeau pe străzi cu lumânări, atunci când se întuneca.

„Chiar dacă a fost introdus iluminatul cu petrol lampant, mahalalele de la periferie nu se bucurau de acest lucru. De fapt, doar centrul Bucureştiului era iluminat cu petrol lampant“, povesteşte istoricul Dan Falcan.

Imediat ce se lăsa seara, oamenii aprindeau lumânări pentru a putea să-şi lumineze calea sau casele. Tot oraşul era înghiţit de beznă şi cei mai mulţi bucureşteni se culcau imediat ce se lăsa întunericul.

Petrolul utilizat era distilat în prima rafinărie industrială, Fabrica de Gaze din Ploiesti, iar petrolul românesc a devenit prin acest mijloc primul combustibil intrat în circuit comercial. Iar 14 ani mai târziu, în 1871, în Bucureşti erau peste 785 de felinare alimentate cu petrol lampant, urmând ca – la începutul secolului 20 – să existe 3.060 de felinare cu petrol, 990 cu ulei mineral, 400 cu gaz aerian şi 200 cu becuri electrice, numite şi „lămpi cu arc voltaic”.

La Viena, lâmpile au ajuns în 1859

În ampla sa lucrare "Istoria Bucureştilor" (Editura pentru Literatură, 1966), istoricul Constantin C. Giurescu menţionează şi el că printre numeroasele inovaţii tehnice introduse în acea perioadă în Bucureşti se numără şi cea a iluminatului oraşului, cu lămpi, în locul vechilor opaiţe şi lumânări. Au fost introduse, mai întâi, în 1854, de către germanul Carol Knappe, lămpile cu ulei de rapiţă - Teatrul Naţional fiind unul dintre beneficiari - iar după numai trei ani, lămpile cu petrol. La 8 octombrie 1856 se semna contractul prin care urma ca Bucureştii să fie iluminaţi cu astfel de lămpi, devenind astfel primul oraş din lume în care apărea inovaţia. Contractantul, Teodor Mehedinţeanu, şi-a instalat distileria la Râfov, lângă Ploieşti, iar aceasta a început să funcţioneze în martie 1857, se menţionează în lucrarea citată mai sus. În aprilie 1857 primele lămpi cu petrol luminau Bucureştii. Spre comparaţie, în Viena acest procedeu de iluminat public avea să fie introdus abia în 1859.

"Aici se arată un gen schimonosit de civilizaţie"

Medicul militar american James Oscar Noyes scrie într-o carte despre Bucureşti după o vizită din 1854 „Niciodată n-am văzut luxul şi lipsa, frumuseţea şi urâtul, mândria şi sărăcia puse într-un aşa de izbitor contrast. Aici se arată un gen schimonosit de civilizaţie, cum se întâmplă întotdeauna într-o societate în care libertatea şi robia stau alături una de alta.”

Medicul militar german Wilhelm Derblich după ce critică şi ironizează unele aspecte ale oraşului menţionează despre Grădina Cişmigiu„este locul vesel de adunare al tuturor plimbărilor […] şi singurul loc unde se uită că te găseşti în Muntenia, ci te crezi transportat aievea într-un elegant loc de distracţie al unui stat civilizat.”

Orașul împlinește 564 de ani

Capitala împlineşte 564 de ani, prima referire fiind cea de la 20 septembrie 1459, într-un document prin care domnitorul Vlad Ţepeş confirmă o donaţie făcută unor mici feudali. Conform tradiţiei, întemeierea oraşului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alţii pescar, boier sau haiduc. Săpăturile arheologice au descoperit aici urme de existenţă încă din epoca paleolitică, dar şi obiecte aparţinând culturilor Dudeşti, Boian. Bucureştiul devine capitala Ţării Româneşti după 200 de ani de la atestare, în 1659, în timpul domniei lui Gheorghe Ghica. Iar peste alţi 200 de ani, în 1859, capitală a României, în timpul domnului Alexandru Ioan Cuza.