Israelul este extrem de divizat în ceea ce privește răspunsul premierului israelian Benjamin Netanyahu la criza ostaticilor luați de Hamas: mulți israelieni sunt de părere că statul nu reușește și nu face destul pentru a-i proteja pe cei dragi, alții susțin necesitatea unui răspuns dur împotriva Hamas, relatează The Guardian.

Îmbrăcată într-un tricou cu chipul zâmbitor al nepoatei sale dispărute, Zehava Eshel s-a adresat unei mulțimi de protestatari adunați în fața cartierului general al armatei din Tel Aviv. „Țara ar fi trebuit să o protejeze”, a spus ea, cu vocea răgușită. Se crede că Roni Eshel este unul dintre cei cel puțin 199 de ostatici capturați de militanții palestinieni, Hamas și Jihadul Islamic, și duși în Gaza.

Roni Eshel, în vârstă de 19 ani, un soldat al IDF staționat la o bază din apropierea kibbutzului Nahal Oz, se numără printre persoanele catalogate drept dispărute de armata israeliană. Familia Eshel Roni nu știe mai nimic în plus de când Eshel i-a trimis un ultim mesaj mamei sale de pe telefonul unui prieten în primele ore ale zilei de sâmbătă, 7 octombrie. Adică de la momentul incursiunii fără precedent a militanților Hamas, care s-a soldat până acum cu peste 1.300 de morți în Israel.

Familia acuză că de atunci nu a primit prea multe informații.

„Unde este statul? Acești ofițeri de rang înalt, unde sunt? Unde sunt miniștrii - unde este prim-ministrul?”, și-a exprimat ea frustrarea, deplângând ceea ce a spus că este o lipsă de comunicare din partea armatei israeliene și a guvernului.

Soldați staționați în apropierea gardului fortificat cu trei straturi care înconjoară Fâșia Gaza, ar fi trebuit să fie „ochii țării”, a spus femeia, criticând faptul că nimeni nu i-a ascultat pe aceștia atunci când au semnalat că au văzut mișcări neobișnuite la graniță. Motivul: o mare parte din armata israeliană era desfășurată în Cisiordania.

Opinia publică israeliană, puternic divizată

Alături de alte familii ale israelienilor ostatici/dispăruți Zehava Eshel a cerut guvernului să ia măsuri pentru eliberarea celor dragi - chiar dacă asta ar presupune un schimb de prizonieri contra a mii palestinieni încarcerați în închisorile israeliene, așa cum au cerut răpitorii lor.

Lângă ea, o femeie înlăcrimată strângea în mâini o pancartă pe care scria "Aduceți-i acasă". Pe o pancartă agățată de un copac, lângă un steag israelian uriaș, era un apel: "Schimb de prizonieri acum".

Opinia publică israeliană este puternic divizată cu privire la modul în care statul israelian a gestionat această breșă majoră a securității sale, problema ostaticilor devenind firul călăuzitor al criticilor aduse răspunsului lui Benjamin Netanyahu la criză.

Multe dintre familii au grijă să-și tempereze tonul, temându-se că o exprimare prea deschisă a criticilor ar putea împiedica guvernul să răspundă cerințelor lor. Totuși, susținătorii lor din rândul veteranilor nu s-au sfiit să spună cu voce tare că decizia premierului de a acorda prioritate lovirii Hamas în detrimentul eliberării ostaticilor este cel mai recent semn că ar trebui să se retragă, după 16 ani de mandat.

Tzvia Shmuelvich, care a servit în armata israeliană în timpul războiului din 1973 împotriva unei coaliții de state vecine, a declarat: „Chiar și șeful armatei, șeful Shin Bet [serviciul de informații interne] a spus 'suntem vinovați, ne asumăm responsabilitatea, recunoaștem că suntem vinovați' - că au eșuat. Dar Netanyahu, el nu dă niciodată greș. Mulți oameni spun că nu este momentul pentru un nou lider, iar noi spunem că este. Nu este vorba de politică; cu fiecare zi în care el continuă să fie prim-ministru pierdem mai mulți oameni”.

Netanyahu este mai înclinat să decidă pe baza unui sondaj printre susținătorii săi din partidul Likud decât să ia în considerare sentimentele ostaticilor și ale familiilor acestora, spune ea în timp ce flutură o pancartă pe care a scris: „Este inapt”.

„Cred că el conduce Israelul într-un loc profund întunecat”, intervine și o altă protestatară, Itamar Gavi, ținând o pancartă pe care scria „Vinovat”.

Și alți veterani ai serviciului militar obligatoriu din Israel s-au alăturat vocilor critice. „El a cauzat problema”, a spus un bărbat, cu referire la plângerile israelienilor legate de guvernul israelian de dreapta, pe care mulți dintre cei de stânga îl consideră îndatorat grupurilor de coloniști religioși și extremiști.

„Nu el a cauzat problema, el este problema. Asta este opusul a ceea ce are nevoie Israelul. Fiecare zi, fiecare minut în care el este la putere este o problemă”, a declarat Avi Gopher.

Critici și mesaje către Netanyahu

Netanyahu, care s-a întâlnit duminică cu unele dintre rudele ostaticilor, la mai bine de o săptămână de la începutul crizei, s-a confruntat cu critici precum că au participat doar familiile care îi susțin partidul.

Biroul său a respins sugestiile potrivit cărora unele dintre familii ar fi fost "plantate", afirmând că această acuzație este "falsă, șocantă, scandaloasă și inacceptabilă".

Până în prezent, guvernul israelian s-a opus cu înverșunare ideii de a negocia cu Hamas pentru eliberarea ostaticilor, unele dintre rudele ostaticilor susținând această poziție.

Tzvika Mor, care s-a alăturat întâlnirii cu Netanyahu pentru a discuta despre fiul său dispărut, Eitan, a declarat la un post de radio local că este mai degrabă în favoarea atacării Gaza decât a negocierilor cu ostaticii. „Am vrut să transmitem un mesaj național lui Netanyahu. Trebuie să oprim acest comportament plângăcios. Într-o perioadă de război, poporul israelian trebuie să facă sacrificii, chiar și atunci când copiii noștri sunt acolo, și să învingă”, a spus el.

Ori Plasse a explicat că, deși critică dur breșa de securitate, a venit pentru acorda sprijin familiilor prizonierilor care nu sunt în favoarea negocierilor.

"Cred că prim-ministrul este îngrozitor, nu a inspirat niciun sentiment de securitate oamenilor", a spus el. Dar totuși, a spus el, Netanyahu și guvernul israelian ar trebui să se detașeze de cererile unora dintre familii și să reziste oricărei presiuni publice de a negocia pentru eliberarea ostaticilor. Nu spun că greșesc, dar cred că dacă guvernul ascultă reacția lor emoțională, guvernul greșește”, , a spus Plasse.

El s-a pronunțat în favoarea unei politici de „ne-negociere și de continuare a operațiunii până la capăt”.

Plasse a mărturisit că opiniile sale sunt influențate de sprijinul acordat familiei soției sale, membri ai unui grup de coloniști israelieni expulzați din Fâșia Gaza în 2005.

Despre familiile care protestează pentru a cere negocieri cu ostaticii, el a spus: "Sunt părinți, nu cred că sunt egoiști. Dar faptul că se așteaptă ca guvernul și forțele de apărare israeliene să pună nevoile lor pe primul loc este egoist, pentru că astfel și alții ar putea fi în această situație în viitor.

"Acesta trebuie să fie sfârșitul - acum trebuie să fie un semnal de alarmă. Majoritatea israelienilor sunt de aceeași părere, vor să vadă că Hamas este eliminată."

Israelul a răspuns atacului Hamas cu raidurile aeriene susținute asupra Fâșiei Gaza, care s-au soldat până acum cu peste 3.000 de morți și 12.500 de răniți. Un purtător de cuvânt al aripei militare a Hamas, brigăzile al-Qassam, a afirmat la începutul acestei săptămâni că cel puțin 22 dintre ostaticii israelieni au fost uciși în bombardamente.