Iohannis, în unghiul mort. Destrămarea statului
Ceea ce s-a intamplat marti in Parlament, Declaratia privind unirea cu R. Moldova si discursurile inflacarate care au insotit-o, reprezinta, din punctul meu de vedere, o forma de tembelism politic extrem, de care presedintele Iohannis cred ca a facut bine ca s-a disociat. Ceea ce trebuia sa faca era sa-si explice disocierea.
Dincolo de aceasta reactie pe fond corecta, ma intreb daca presedintele realizeaza grozavia din spatele acestui gest si unghiul mort in care a intrat odata cu functia pe care o reprezinta.
De ce spun ca e vorba despre tembelism? Pentru ca ideea unirii cu Basarabia reprezinta, dincolo de aspectul sentimental, o bomba pentru securitatea si stabilitatea Romaniei.
Romania nu are dreptul sa aduca in NATO un conflict inghetat precum cel transnistrean si incalcarea interdictiei poate avea ca efecte pierderea statutului in Alianta.
Romania se joaca de-a revizionismul pe granita estica, in timp ce se teme ca de dracu de revizionism pe granita vestica. Are dreptate Kelemen Hunor cand spuneca nu poti sa fii revizionist pe 27 martie si sa nu fii revizionist pe 4 iunie. Acreditezi revizionismul de la Est, il acreditezi si pe cel de la Vest cu toate efectele de rigoare.
In plus, si eu cred asemeni liderului UDMR ca, in ipoteza unirii, R. Moldova, care a trait numai experiente proaste cu administratia romaneasca, nu va renunta la statalitate pentru a deveni 5 judete si se va pune problema unei federalizari de care nu va indoiti ca UDMR va profita pentru Tinutul Secuiesc.
Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca ne-am uni si cu o mare minoritate de rusofoni care ar deveni cea mai mare minoritate din Romania, in conditiile in care protejarea minoritatilor ruse din alte tari este motivul principal invocat de Putin pentru a intra, inclusiv cu forta, in alte tari.
Din cel putin aceste motive, pentru ca sunt si altele, vorbesc despre temebelism. Una este sa omagiezi unirea si cu totul altceva sa iti propui o forma de revizionism care incalca tratatele pe care le-ai semnat si care da Rusiei un minunat motiv pentru noi actiuni antiromanesti. Adica deschizi degeaba o Cutie a Pandorei.
Este o tema emotionanta, populista, diversionista. Dar eu cred ca lansarea ei are si alt scop.
Este vorba despre o tema de politica externa, care reprezinta principala atributie a presedintelui Romaniei. O atributie care ii e suflata unui presedinte lasat in offside si incapabil sa isi justifice disocierea. Nu cred ca presedintele avea ce sa caute la o asemenea manifestare, dar cred ca un presedinte puternic nu scapa lucrurile de sub control intr-un asemenea hal.
Si nu e pentru prima data cand PSD intra in atributiile pe zona de politica externa ale presedintelui. Va aduceti aminte discursul de la Congres in care Liviu Dragnea trasa noi axe de politica externa cu China si Israel? Si tot atunci presedintele PSD anunta ca va incepe o evaluare a ambasadorilor, care sunt trimisi la post de presedinte.
Nu am nicio indoiala ca primele tinte vor fi George Maior si Emil Hurezeanu, care probabil urmeaza sa fie scosi de PSD un soi de tradatori ai intereselor Romaniei, ceea ce trebuie sa starneasca un scandal care sa loveasca tot in presedinte.
Si nu e vorba doar despre politica externa. In materie de justitie iata ca presedintele nu mai are niciun rol in numirea sefilor ICCJ, deja se profileaza o limitare severa in privinta numirii sefilor parchetelor si, probabil, a revocarii lor. Presedintele nu mai are decat un rol strict simbolic in numirea judecatorilor care isi incep cariera.
In privinta desemnarii premierului, insusi presedintele a creat precedentul periculos, pretinzand ca ar fi fost obligat de Constitutie sa o numeasca pe dna Dancila, probabil cel mai inadecvat premier al Romaniei. Si nu ma indoiesc ca acest precedent va avea consecinte in viitoarele desemnari de premieri inclusiv de catre viitorii presedinti.
Liviu Dragnea vorbeste despre schimbarea legilor sigurantei nationale si nu ma indoiesc ca o va face. Ceva imi spune ca atributiile acestora nu vor fi reduse, ba chiar ar putea fi sporite, doar ca ele vor fi mutate de la presedinte la guvern. Din procedura referendumului a fost scos. CCR vegheaza pentru ca tot ce isi doreste PSD sa se implineasca.
In timp ce presedintele doarme, tace, e la schi, viseaza la functii europene, se suie in Rolls Royce, face naveta Bucuresti - Sibiu, e in Tenerife sau mai stiu eu pe unde, niste baieti cioplesc atributiile lui si implicit arhitectura statului roman care incepe sa devina din ce in ce mai pronuntat o republica parlamentara, desi presedintele este ales prin vot direct si universal.
Sigur ca toate acestea se puteau intampla si daca presedintele opunea rezistenta. Ea poate fi infranta. Dar cu fiecare cedare comoda, cu fiecare pas pe care presedintele l-a facut inapoi fara lupta, Dragnea & co au inteles ca au in fata un adversar foarte slab, care poate fi impins in corzi, ceea ce au si facut.
Dar nu numai ei au inteles asta, ci si institutiile cheie ale statului. Desistarea lui Iohannis este un semnal de desistare. Comoditatea presedintelui este semnalul comoditatii tuturor. Daca presedintele nu lupta, daca el nu da semnalul rezistentei, cine sa-si puna pielea la bataie in fata tavalugului PSD?
Fara un centru de comanda, institutiile nu mai colaboreaza, sefii lor nu mai colaboreaza, statul incepe sa se dezintegreze, ceea ce poate conduce la orice tip de criza, de la una politica sau economica, la una de securitate, in timp ce statul este tot mai putin pregatit sa le faca fata.
Habar nu am daca atat poate sau doar atat vrea sa faca dl Iohannis. Daca nu isi da seama sau nu ii pasa ca Dragnea ii goleste functia. Mi se pare un detaliu. Important e ca doar atat face. Ingrozitor de putin, ingrozitor de inadecvat pentru pozitia pe care o ocupa. Un fel de sfert de Emil Constantinescu.
Eu am mai spus-o, sa nu fii Traian Basescu nu e un scop in sine. Un scop in sine este sa fii un presedinte eficient si benefic pentru tara ta, ceea ce presupune sa ai calitatile lui Traian Basescu si sa nu ii repeti greselile.
Ma tem ca principala mostenire a lui Klaus Iohannis va fi distrugerea functiei prezidentiale, care isi va pierde substanta, dar si slabirea extrem de periculoasa a institutiilor esentiale ale statului roman, scrie Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
