Ioana Ene Dogioiu: Filme cu proști care s-au crezut foarte deștepți
Într-o filmare ce se dorea șăgalnică, din repertoriul “ascultăm și nu judecăm” al unei rețele de socializare altfel demonizate după 24 noiembrie, Alfred Simonis, actual președinte al CJ Timiș și anterior președinte al Camerei Deputaților, îi mărturisește lui Marcel Ciolacu că toți pesediștii i-au dat voturi lui George Simion pe 24 noiembrie pentru a ajunge în turul al doilea.
Cum nu suspectăm că au făcut-o din simpatie dezinteresată pentru George Simion, este evident că scopul a fost propulsarea liderului AUR în turul al doilea, pentru a-i asigura lui Marcel Ciolacu finala ideală, scrie Ioana Ene Dogioiu pe spotmedia.ro .
Frauda electorală ca o poznă
Deci dl Simonis îi mărturisește lui Marcel Ciolacu faptul că, în pofida voinței lui, pentru că centrul trebuie să rămână imaculat, PSD a fraudat alegerile prezidențiale. Pentru că frauda nu înseamnă doar denaturarea rezultatului votului în procesul de numărare și centralizare, ci și prin manipularea electoratului înainte și în timpul alegerilor.
Iar o asemenea faptă este de o gravitate imensă, nu o poznă de mărturisit în joacă, la un loc cu minciuna nevinovată despre niște pantofi prea mari primiți cadou. Pentru o asemenea faptă dispari din politică, poate intri direct în anchetă penală.
Deci nu numai că au manipulat alegerile, dar și tratează fapta în cheie minoră, ca pe o boacănă de puști care au spart un geam, cu regret doar pentru rezultat, nu și pentru alterarea procesului electoral. Efectul de călcare pe dinții greblei, deci autofaultarea, nu diminuează gravitatea faptei.
Înainte de scrutin am primit informații din mai multe părți că PSD pregătește această manevră, planul a fost recunoscut și de George Becali. Am refuzat să cred, mizând nicidecum pe onestitate, nu sunt naivă, ci pe o minimă inteligență. Candidatul PSD era în frunte, dar nu la o distanță amețitoare, iar intrarea cu scor cât mai mare în finală era importantă pentru mobilizarea și moralul de la parlamentare.
Îmi mărturisesc eroarea de a nu fi putut concepe că liderii unui partid cu experiență, cu multe meciuri electorale în picioare, pot să fie atât de proști. Ei bine, m-am înșelat, sunt.
Să donezi, după toate informațiile, în jur de 150 de mii de voturi în total la nivel național și să pierzi intrarea în finală la 3 mii de voturi este o mostră de prostie electorală absolut fără precedent.
Șirul tâmpeniilor măiastre
Dar nu a fost singura prostie. Situația îngrozitoare din punct de vedere politic în care ne aflăm a fost rezultatul unui șir de tâmpenii măiastre, începând cu plimbarea datei alegerilor prezidențiale, comasarea din iunie care a mascat furia electorală și, mai ales, eliminarea din cursă a Dianei Șoșoacă.
Și-a imaginat cineva atunci că alegătorii dnei Șoșoacă se vor muta încolonați la George Simion, în pofida evidentei uri între cei doi lideri și electoratele lor. Spargerea bulei Șoșoacă și frustrarea provocată de acea decizie au stat la originea ascensiunii lui Călin Georgescu.
Dar la dezastru a contribuit și PNL. Nu numai prin cel mai slab candidat posibil, cu cea mai ineptă campanie posibilă, ci și prin strania captare de către Călin Georgescu a promovării pe Tik Tok plătită pentru dl Ciucă.
Că a fost prostia de a nu observa această deturnare, foarte puțin probabil totuși, sau prostia unei acțiuni voluntare prin care extremistul PNL să strice planul cu extremistul PSD, cel mai probabil, tot prostie ticăloasă se numește.
După cum fapt este că atunci când BEC i-a impus lui Călin Georgescu să își retragă toate materialele electorale care nu aveau codul unic de identificare primit de la AEP, cel care a sărit direct pe lampă în apărarea acestuia a fost chiar Nicolae Ciucă. Îi așteptăm și pe dnii Ciucă și Rareș Bogdan pe Tik-Tok cu mărturisiri complete.
Oameni pe care atâta îi duce capul, cu atâta capacitate de evaluare strategică și tactică, cu atâta moralitate au avut și unii încă au pe mână România pe care o conduc după puterile minților lor.
Se repetă scenariul Cîrstoiu?
Rămâne desigur întrebarea de ce au simțit nevoia Marcel Ciolacu și Alfred Simonis să oficializeze frauda electorală a PSD. Explicațiile pot fi mai multe, dar toate țin în esență, probabil, de imaginea și poziția lui Marcel Ciolacu.
Ceea ce transmite jocul mărturisirilor fără de pedeapsă este că Marcel Ciolacu nu a ratat finala, deci nu este un învins, ci o victimă a greșelii strategice a restului liderilor. Și, la fel de important, că nu a știut despre această greșeală strategică, ba chiar ea a fost comisă prin încălcarea solicitărilor sale de a nu se dona niciun vot. Ceea ce e foarte greu de crezut.
De ce avea nevoie de această dublă curățare? În mod cert pentru menținerea poziției de președinte PSD, un partid care până acum și-a devorat fără milă învinșii. PSD trebuie să vadă în el un învingător privat în mod stupid de victorie din cauza altora. Care alții? Toți, spune Simonis. Și când toți sunt de vină, nu e nimeni de vină.
Ce calibru are un lider căruia partidul îi nesocotește deciziile la asemenea scară și cu asemenea efecte este o altă discuție, care însă nu va fi deschisă cât timp pesediștii nu au pe cineva mai breaz, care să nu fi fost băgat în această porcărie electorală.
Ar mai putea fi însă și niște explicații electorale. Fie dl Ciolacu nu a renunțat la ideea unei candidaturi, fie vrea să îi dea o mână de ajutor lui Nicușor Dan, din nou după locale, punând sub semnul întrebării calificarea reală a dnei Lasconi în finală și, deci, argumentul forte pe care îl are în competiția cu primarul general pe culoarul electoratului USR.
Dacă este așa, ar însemna că scenariul Cătălin Cîrstoiu se va repeta cu Crin Antonescu cât de curând. Iar anunțul candidatului comun privind suspendarea unilaterală a candidaturii arată că și domnia sa la asta se așteaptă, de fapt.
