Intentia lui Klaus Iohannis de a convoca un referendum pe tema Justitiei nu e o stire, chiar daca toata clasa politica si mai toata presa s-au aruncat sa muste din ea, fiind o tema cu mult mai usor de gestionat decat cele care deranjeaza cu adevarat Puterea.

Singurul element de noutate ar fi data aleasa, adica in ziua alegerilor europarlamentare, ceea ce are o logica electorala clara. Pe de-o parte, e o incercare de a mobiliza cat mai mult electorat la vot spre PNL, cu care se asociaza dl Iohannis, din zona cel mai putin apropiata acestui partid si care este foarte probabil sa nu fie deloc tentata de oferta liberala.

Cand faci parte din electoratul care a infruntat gerul impotriva OUG 13 si gaze+bastoane in 10 august, poate te-ai duce sa-l votezi pe Rares Bogdan, sigur il apreciezi pe Siegfried Muresan, dar cand stii ca votul tau se duce si spre alde Falca sau Blaga cred simti plumb in picioare si senzatia ca ti se usuca mana pe stampila.

Pe de alta parte, dl Iohannis stie ca de la "elefanti" incoace, adica de la poate singurul sau moment cu adevarat prezidential al mandatului, a pierdut mult din tema pro-justitie in favoarea USR-PLUS, deci a lui Dacian Ciolos, ceea ce nu ii convine deloc in perspectiva prezidentialelor si atunci se straduieste sa o recupereze.

Totul deci cu bataie catre propriul interes prezidential. Dar si asa, Klaus Iohannis de-ar fi iesit macar ferm, prezidential, sa anunte data si intrebarile referendumului. Nu, ne-a spus ca e "aproape hotarat" sa-l convoce.

De vreo doi ani, adica de cand a cerut si a primit avizul Parlamentului pentru acest referendum, este tot "aproape hotarat", dar nu a avut un interes electoral personal si direct sa-l lanseze. Iar acum a relansat "aproape hotararea" ca pe un balon de incercare pentru a testa piata: ideea ii va aduce beneficii sau dimpotriva, care ar fi variantele de intrebari, adica un fel de suprasondaj.

Un presedinte adevarat actioneaza in functie de interesul tarii. Un aproape presedinte serveste doar propriul interes.

Fiind foarte, foarte intarziat, mult dincolo de momentul de efervescenta maxima a societatii, daca intrebarea/intrebarile nu este/sunt maiastra/maiastre din punct de vedere politic, se poate ca referendumul, desi ar aduce niste procente in plus PNL si "aproape" presedintelui, sa nu aiba cvorumul necesar pentru a fi validat si astfel sa fie compromisa ideea de atasament al romanilor fata de justitie.

Iar asta mi s-ar parea o pierdere cu mult prea mare pentru a fi compensata de un pumn de procente pentru niste politicieni ipocriti.

Are Klaus Iohannis date care spun ca momentul referendumului e bun pentru Justitie, nu pentru el? Sper foarte rezervat ca da. Iar daca nu, cum si-ar permite sa sacrifice o tema atat de importanta pentru propriul interes politic si electoral?

As fi crezut in atasamantul real al aproape lui Klaus fata de justitie daca:

1. Lansa acest referendum atunci cand crapa buza unor oameni care au luptat singuri si cu gerul, si cu gazele, si cu bastoanele, si cu dezamagirea in timp ce domnia sa urmarea cu atentie si ingrijorare. Nu vad nicio justificare pentru care acest referendum nu a fost lansat cand PSD lovea cu salbaticie Legile Justitiei, Codurile Penale, DNA, PICCJ, DIICOT.

Da, atunci presedintele nu avea un interes electoral propriu sa faca referendum, dar el raspundea unei explozii a societatii, el rezona cu asteptarea oamenilor acum sleiti, dezamagiti si multi deja plecati intre timp din tara.

Daca lansa la vreme referendumul sau daca sesiza la vreme Comisia de la Venetia, dupa cum il ruga Forumul Judecatorilor, poate nu eram acum in situatia ca un parchet paralel sa ameninte aproape in clar judecatorii ICCJ in interesul lui Liviu Dragnea.

Chiar validat, ce mai poate schimba in mod concret un referendum, ce efecte sa mai aiba dupa ce raul s-a produs in atat de mare masura?

2. Daca nu ar fi admis sub nicio forma sa revoce procurorul-sef DNA acceptand implicit fara nicio opozitie reala o decizie CCR profund neconstitionala si antieuropeana, criticata (cat de transparent se poate si de Comisia de la Venetia) prin care procurorii au fost pusi sub autoritatea explicita a ministrului Justitiei.

3. Daca in cei aproape 5 ani de mandat ar fi fost de mai mult de 3 (trei ori) la sedintele CSM pe care sa le prezideze si astfel sa transmita mesajele necesare atat sistemului judiciar, cat si acestui organism care pare acum mai divizat ca oricand si partial capturat.

Magistratii care au iesit pe treptele instantelor, care nu se mai simt reprezentati de CSM-ul dnei Savonea, ar fi avut nevoie ca de aer de un presedinte care sa lupte pentru ei in CSM-ul care i-a abandonat.

4. Daca atunci cand Guvernul a adoptat ticaloasa OUG 7 ar fi gasit cu cale sa emane ceva mai mult decat o postare standard pe Facebook.

5. Daca de la inaltimea functiei prezidentiale si a profilului european pe care se straduieste intens sa-l promoveze cu zambete de Hollywood pe la summit-uri (cand nu e vreun Pompei prin apropiere) ar fi dat vreun semn ca lupta pentru un candidat roman la o functie europeana.

Ce a facut "aproape presedintele" pentru a sustine candidatura dnei Kovesi la Parchetul European? Din informatiile mele, NIMIC. E doar o diferenta de asumare intre un PSD care lupta la vedere impotriva candidatului roman si un presedinte care priveste cu mainile in san acest sabotaj constant al unui cetatean roman.

Inteleg calculul: daca LCK izbandeste, presedintele va lansa pe surse ca s-a batut ca un leu si a reusit. Daca LCK rateaza, presedintele va evita asocierea cu un esec. Barbatesc si principial!

Tot ce mai sper, rezervat, e ca "aproape" presedintele Iohannis macar pentru aceste ultime luni de mandat sa diminueze aproximarea care a facut atat de mult rau Romaniei in combinatia letala cu  cu PSD-Dragnea., scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com .

Distribuie Distribuie Comentarii