Noi documentele din arhiva fostei Securități ne dezvăluie fața odioasă a torționarului Ion Ficior: era corupt, corupător, și turnător.

Cercetătorii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au dat publicității noi documente despre cariera lui Ioan Ficior.„ Am (re)descoperit, astfel, o carieră de ofițer notoriu al aparatului represiv, marcată de tratamente inumane aplicate deținuților din centrele de detenție în care a fost comandant, corupție, abuzuri, trafic de influență, presiuni făcute asupra subalternilor. Am descoperit un ofițer care pe final de carieră își dădea colegii pe mâna contrainformațiilor. Am descoperit un ofițer căruia contrainformațiile i-au încheiat, în cele din urmă, cariera. Un personaj odios care, într-un final întârziat de dificultățile tranziției, a ajuns să răspundă în fața justiției pentru faptele sale. A fost condamnat și a decedat în închisoare, la fel ca multe dintre victimele sale de la Poarta Albă, Suceava, Borzești, Periprava sau Giurgeni“, conform unei postări pe pagina de Facebook.

Torționarul Ioan Ficior, care a trăit regește până să fie anchetat pentru crimele săvârșite în temnițele comuniste, a dus o viață de huzur și în timpul carierei sale. Mai multe documente date publicității dovedesc acest lucru din plin.

Sursa „Dunăreanu Vasile“ informa la data de 2.12. 1981: „Col. Ficior Ioan povestește că era înnebunit că nu știe subiectele la scris pentru examenul profesional cu locțiitorii pază de la București. A încercat să-l roage pe gen.mr. Gheorghiu Anton să facă măcar acum când e în pragul pensiei un gest, să nu mai iasă cu satisfăcător, dar nu l-a găsit. Și atunci s-a dus acasă la lt.col. Borcan Aurel, prietenul său, să i le dea. «Și cine credeți că era la Borcan Aurel acasă?» Zice el. «Ieșea pe ferestre și uși numai fum de carne de porc la grătar și miros de vin de Murfatlar, iar în casă la șpriț și friptură cu familia Borcan erau d-na și d-nul Despinoiu de la Poarta Albă, venit și el să ia subiectele de la lt.col. Borcan. Așa că am mâncat friptură, am băut, am stat la șpriț până la 11 noaptea, am luat subiectele și am fugit»“.

Într-o altă notă informativă, din ianuarie 1982, Ion Ficior s-a lăudat că a primit o nouă locuință după ce i-a oferit tov. Manu cadouri și băutură. Într-un interogatoriu la care a fost supus un apropiat de-al său, acesta a dezvăluit faptul că „mergeam cu el în oraș cu Mercedesul lui și îi procuram diverse piese pentru mașina lui de la fabricile pe unde aveam eu prieteni“.

„Sursa Ardeleanu“

Cercetătorii CNSAS au descoperit în arhivele fostei Securități și dovezi că Ioan Ficior era turnător. Într-un document strict secret emis de Serviciul de Contrainformații, se cere ca, „pentru rezolvarea unor probleme contrainformative pe linia apărării secretului de stat și apărarea cadrelor militare din Direcția penitenciarelor și unitățile subordonate, de influențele unor elemente ostile, rugăm a aproba folosirea lt.col Fecioru Ion, membru PCR, de către organele noastre. Ofițerul a mai sprijinit activitatea de contrainformații militare“. La dosarul său a fost descoperită și o notă informativă dată de torționarul Ficior care avea numele de cod „Ardeleanu“.

Doar doi călăi condamnați

Alexandru Vişinescu şi Ioan Ficior sunt cei doi călăi ai închisorilor comuniste care au fost condamnaţi pentru crime împotriva umanităţii. Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost condamnat definitiv, în 10 februarie 2016, la 20 de ani de închisoare în dosarul în care a fost găsit vinovat de crime împotriva umanităţii, decizia fiind o premieră din punct de vedere judiciar.

Procurorii Parchetului instanţei supreme l-au acuzat pe Vişinescu că, în perioada 1956-1963 a luat măsuri de persecutare a deţinuţilor politici încarceraţi la Râmnicu Sărat. El a fost de altfel ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, liderul PNŢ Ion Mihalache. Fostul călău a murit la 5 noiembrie 2018, în Spitalul-Penitenciar Rahova.

Nici celălalt torţionar, Ioan Ficior nu a apucat să ispăşească pedeapsa primită, tot de 20 de ani de închisoare, sfârşind la 26 septembrie 2018, la Spitalul Penitenciarului Jilava.

Ficior a fost trimis în judecată în august 2014, fiind acuzat că în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politic, fiind înregistrate 103 decese.

„Ficior şi Vişinescu nu reprezintă «procesul comunismului în România»“

Despre cei doi torţionari condamnaţi , Alexandru Vişinescu şi Ion Ficior, teologul Radu Preda, preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a declarat recent: „Hotărât lucru: Ficior şi Vişinescu nu reprezintă «procesul comunismului în România». Ei au plătit pentru fapte reale, pentru abuzuri şi chiar crime. Fără dubii. Cu toate acestea, ei nu sunt nici baza şi nici vârful piramidei răului dictaturii comunismului. Au fost utili şi, cum s-a văzut în probatoriu şi audierea martorilor, entuziaşti. Au dat dovadă de abnegaţie. Au slujit regimului, de unde şi uimirea de a fi traşi, la mare distanţă de timp, la răspundere. Nedumerirea lor era reală: de ce doar ei? Întrebarea rămâne. De curând, un judecător de cameră preliminară nu vedea ca fiind relevante dovezile aduse de IICCMER în cazul altui torţionar, printre ultimii care mai sunt în viaţă. Procesul comunismului, cel fără ghilimele, se dovedeşte nu doar anevoios, dar din ce în ce mai frustrant pentru cei care nu încetează să aducă dovezi. Nu abandonăm. Dimpotrivă“.

La rândul său, istoricul Marius Oprea, fondatorul IICCMER, atrage atenţia că, în continuare, torţionarii din fostele închisori comuniste au pensii fabuloase, în timp ce victimele lor duc o bătrâneţe la fel de grea precum le-a fost tinereţea pierdută în colonii de muncă, în temniţe sau departe de casă. El a dezvăluit faptul că, în România, sunt foarte mulţi oameni care au comis păcate de moarte în numele comunismului şi care, în loc să fie aduşi în faţa instanţelor de judecată, au pensii de zece ori mai mari decât ale victimelor lor.

„Un ofiţer de Securitate are o pensie de 7-8.000 de lei pe lună, în timp ce un deţinut politic primeşte pentru un an de temniţă o pensie de 200 de lei. Este cumva un paradox. Trăim într-o ţară în care comunismul a fost condamnat ca regim criminal, iar uneltele lui continuă să fie recompensate de noi“.