„Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” este considerată una dintre capodoperele literaturii medievale românești, moralizatoare, filosofică, politică. Cel căruia îi era adresată nu a apucat să aplice nimic însă din ceea ce-l învățase tatăl său.

Neagoe Basarab a fost unul dintre cei mai luminați și gospodari voievozi ai Valahiei. A domnit între 1512 și 1521 și a oferit Țării Românești un deceniu de pace și prosperitate. Fin diplomat, cărturar și cu o deosebită pricepere în administrație, Neagoe Basarab a încurajat cultura și a încercat să lege diplomatic Valahia de marile puteri ale vremii.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Neagoe Basarab pe tărâmul cultural a fost o carte unică în lumea medievală a sud-estului Europei. Este vorba despre cunoscutele „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, o lucrare în care se regăsesc atât considerații despre spiritualitate, morală, meditații filosofice dar și un adevărat tratat de administrație și politică medievală.

Cartea a fost concepută de Neagoe Basarab pentru a-i servi drept îndreptar fiului său Theodosie, dar și urmașilor săi.

Se va dovedi că la nivel practic, istoric, toată munca lui Neagoe Basarab a fost în zadar, având în vedere calitățile și performanțele administrative și politice ale celor care i-au urmat la tron. Începând cu fiul său Teodosie, cel căruia îi era adresată.

Un boier ajuns domn cărturar, cu ajutorul turcilor

Unii specialiști cred că Neagoe nu a fost os domnesc. Și că, la fel ca și în cazul lui Mihai Viteazul, ceva mai târziu, și-a fabricat o legătură cu un domnitor. Cea mai ușoară manevră era să se declare fiu nelegitim a unui domnitor mort.

Neagoe s-a născut în anul 1482 și era din neamul marilor boieri Craiovești, un clan feudal care făcea și desfăcea în Valahia - mai ales atunci când era vorba de înscăunat sau dat jos de pe tron câte un domnitor. El era fiul lui Pârvu Craiovescu, mare vornic, și al Neagăi.

Ca fiu de boier, Neagoe a avut parte de o educație aleasă, apoi a călătorit în mai multe țări din Europa Occidentală și în Imperiul Otoman. Neagoe cunoștea teologie, istorie, geografie, filosofie și câteva limbi străine. După ce s-a întors în țară, s-a trezit cu tot neamul său de boieri Craiovești pribeag pe la Nicopole, în sudul Dunării, după ce familia sa a intrat în conflict cu domnitorul de atunci al Țării Românești, Vlad cel Tânăr.

Cu ajutorul lui Mehmet Mihaloglu, beiul de Nicopole, român la origine după unii, Neagoe este propus domnitor al Valahiei. Pentru a avea drept la tron, adică să fie os domnesc, Neagoe spune că este bastardul lui Basarab Țepeluș, cu mama sa Neaga.

Evident, Neagoe este susținut de Craiovești și ajunge în 1512 domnitor al Țării Românești. Domnia sa a a fost marcată de pace și prosperitate.

Neagoe era un priceput în treburile administrație și a încurajat comerțul și meșteșugurile, adică ramurile care aducea cele mai multe venituri. În plus, a fost un fin diplomat, încercând să contrabalanseze influența otomană, prin întreținerea de relații amicale cu Ungaria. El a trimis solie, alături de voievodul Moldovei, Papei de la Roma prin care garanta că se vor alătura în lupta anti-otomană. Totodată, Neagoe a construit celebra Mănăstire Curtea de Argeș și a făcut numeroase donații mănăstirilor de la Athos și Țara Sfântă.

Poate cel mai important aport al lui Neagoe Basarab a fost însă pe tărâm cultural. Fiind la rândul său, un domnitor intelectual, Neagoe a încurajat tipărirea de cărți, evident religioase, sprijinindu-l pe ieromonahul Macarie să tipărească „Tetraevanghelul” de la Târgoviște.

O lucrare filosofică, moralizatoare și politică, unicat

Cea mai importantă realizare personală a lui Neagoe Basarab, în domeniul culturii, a fost „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, o lucrare unicat în lumea medievală est-europeană. Totodată este și prima carte moralizatoare (parenetică) din literatura română.

Lucrarea este scrisă între 1519 și 1521, în limba slavonă, evident cu caractere chirilice. Este compusă din două părți: una pilduitoare, bazată pe întâmplări biblice, iar cea de-a doua constituită sub forma sfaturilor către fiul său Teodosie, într-un adevărat tratat de administrație, politică dar și de conduită morală a unui tânăr voievod.

În această lucrare, Neagoe oferă fiului său, dar și celorlalți urmași la tron, un model ideal de domnitor, care să domnească în pace, în bună înțelegere cu supușii și boierimea, dar și cu mare evlavie. Era tot ceea ce trebuia să știe fiul său Teodosie despre cum să cârmuiască drept și cu frica lui Dumnezeu, Valahia.

Ce s-a ales de Teodosie, fiul pentru care Neagoe a scris toate învățăturile

Cum s-a întâmplat de multe ori în istoria medievală a românilor, urmașii unor domnitori buni și gospodari s-au dovedit a fi incapabili. Fiul lui Neagoe a avut parte de o domnie efemeră și de un sfârșit tragic. Mai mult, în timpul scurtei sale domnii, Valahia a fost cât pe ce să fie transformată în provincie otomană și islamizată.

Nici cei care i-au urmat la tron lui Teodosie, doar cu excepția lui Radu de la Afumați, nu s-au dovedit demni de moștenirea lui Neagoe Basarab.

Teodosie a fost fiul lui Neagoe cu Despina, fiica ultimului despot sârb Ioan Brancovici, și a mai avut încă cinci frați, dintre care doi au murit la o vârstă fragedă. În anul 1521, Neagoe Basarab moare la vârsta de 39 de ani, probabil în urma unei boli. La tron îi urmează Teodosie. Pe atunci avea probabil doar 10 ani.

Teodosie s-a aflat sub tutela mamei sale și a fost pus pe tron de același bei de Nicopole, Mehmet Mihaloglu. A rămas pe tron, doar un an, până în 1522.

La sfârșitul domniei sale a fost cât pe ce ca beiul de Nicopole să transforme Valahia în provincie otomană. Țara a fost salvată de boierii care l-au ales domnitor pe Radu de la Afumați.

Teodosie a murit la Constantinopol, unde trăia refugiat alături de mama sa. Se presupune că a murit din cauza tuberculozei.