Malurile Tamisei găzduiesc probabil tot atâtea minorităţi etnice, însă doar 50 dintre acestea numără mai mult de 10.000 de mebri. Cea mai mare este cea africană, cu peste 570.000 de membri, urmată de cea indiană, cu 540.000 de etnici. Apoi urmează, în ordine, etnicii din Caraibe, pakistanezii, cei din Bangladesh, chinezii. Pe următorul loc vin arabii, puţin peste 106.000. Iar românii sunt cu totul vreo 100.000.

Rezultatele recensământului din 2011 a arătat că, pentru prima dată, britanicii albi au devenit o minoritate în Londra: sub 45% din rezidenţii Londrei au aceste caracteristici. 37% din locuitorii capitalei britanice nu sunt născuţi în Anglia, iar un sfert din populaţia oraşului s-a născut în ţări din afara Europei.

Aşa că titlurile alarmiste cu privire la imigranţii care vin în insula şi-aşa supraaglomerată nu au fost o noutate adusă de anul 2013. Să fie românii doar picătura care le-a umplut paharul? Mulţi dintre jurnaliştii şi politicienii cu care am vorbit au folosit expresia „bad timing/ momentul nepotrivit” când au încercat să explice de unde toată panica legată de imigranţii din România.

Cele mai bune angajate? Cu fuste colorate şi basmale pe cap

Englezoaica Marie Parson, mâna dreaptă a omului de afaceri George Beţianu, povesteşte uşor amuzată de două angajate-model, „cele mai căutate şi cele mai cerute, fac o treabă minunată”. Cele două femei sunt din România. Atunci când s-au prezentat la interviu pentru un loc de muncă drept menajere la una dintre companiile din Londra ale lui Beţianu, au venit îmbrăcate în fuste lungi, înflorate, cu basmale pe cap. Un test de prejudecăţi, pe care britanica Marie l-a trecut cu brio. Le-a angajat pe femei, doar două dintre cele aproximativ 500 de angajaţi români cu care lucrează şi pe care-i descrie drept harnici şi serioşi. A fost chiar în România la nunta unei colege: „Niciodată n-am mai mâncat atât de mult într-o singură noapte”, îşi aminteşte Marie.

„Aceştia nu sunt români normali, sunt ţigani”

Este un secret la vedere că întreaga campanie antiromâni a fost alimentată – dacă nu chiar stârnită – de partidul extremist UKIP. Însă, cum s-a întâmplat în multe ţări din Europa, partidele tradiţionale au preluat o parte din ideile extremiştilor, sperând să preia astfel şi o parte din electoratul lor.

În timp ce o parte dintre partidele politice şi majoritatea presei au descris un viitor sumbru pentru Marea Britanie odată cu ridicarea restricţiilor de muncă pentru români, o bună parte a populaţiei este conştientă de beneficiile aduse de aceştia.

„Am câştigat atât de mult în această ţară de pe urma liberei circulaţii a oamenilor. Suntem nebuni, proşti să punem bariere în calea propriului succes. Pentru că, dacă vă uitaţi în jurul vostru, uriaşul succes industrial şi financiar al Londrei este bazat pe comerţul cu alte popoare, libera circulaţie a oamenilor”, spune cu patos Andrew Boff, consilier local din Londra, arătându-ne în spatele său zgârie-norii care conturează una dintre cele mai uşor de recunoscut panorame din lume. Londra a fost construită şi de mâini de imigranţi, aşa cum Vasile Miculaş repară astăzi trotuarele capitalei britanice cu bani de la primărie.

Acum, de pe acoperişul primăriei, Andrew Boff ne spune că regretă măsurile luate de partidul său, cel Conservator, aflat la guvernare şi condus de premierul David Cameron, pentru a limita numărul de imigranţi în Anglia.

„Ce-i bun făcut nu poate fi desfăcut”, răspunde sec Tim Aker, şeful de strategie politică al UKIP, atunci când îl întrebăm ce propune partidul său pentru imigranţii care locuiesc deja de ani buni în Marea Britanie.

„Până la urmă, cu toţii suntem imigranţi aici, veniţi de peste tot”, ne explică Patrick, un irlandez care lucrează acum în Londra. Ştie că rata infracţionalităţii a crescut de când au venit „nu românii, aceşti nu sunt români normali, sunt ţigani”. Apoi ne povesteşte cum, de mai multe ori în ultima perioadă, astfel de persoane au încercat să-l înşele prin „schema cu inelul”. „Cum, n-o ştiţi?! Când se prefac că au găsit pe jos un inel de aur şi vor să te păcălească să-l cumperi...”

Hoţi de buzunare sunt peste tot, dar, de când au venit românii, aceşti ţigani - nu sunt români normali, sunt ţigani – de când au venit ei, numărul hoţilor de buzunare a crescut.

Patrick O`Tool, londonez de origine irlandeză

Oricum poate fi catalogată afirmaţia lui Patrick, el pune punctează una dintre principalele probleme la nivelul comunităţii româneşti din Marea Britanie, pe mai multe planuri: cum este ea percepută de străini, cum este văzută de aici, din România, şi cum este considerată ea din interior. Mulţi dintre românii cu care am vorbit în Anglia sunt, la rândul lor, convinşi că imaginea lor este afectată exclusiv de infracţiunile comise de etnici romi.

Iar presa tabloidă şi unii politicieni au avut grijă să arate doar astfel de cazuri şi să-i convingă pe britanici că acest comportament este tipic pentru toţi locuitorii unei ţări. Nu de puţine ori, aceste publicaţii au fost acuzate de rasism, iar mulţi au condamnat felul în care s-au folosit de una dintre cele mai vechi prejudecăţi din Europa pentru a mânji atât imaginea minorităţii rome, indiferent de naţionalitate, dar şi a românilor.

Kate, o altă tânără britanică, ne-a explicat că se simte copleşită de numărul ridicat de imigranţi din Marea Britanie. „Uneori parcă sunt mai mulţi ei decât noi”, ne-a spus. Şi cum se poartă ei, se diferenţiază prin ceva? Nu ştie, n-a cunoscut niciunul până acum.

Cel mai vehement împotriva imigranţilor români este însă Sanjay, un indian, patron de magazin. Cel mai tare îl deranjează romii: „Nu sunt politicoşi, sunt însoţiţi de copii care, deseori, vor să fure din magazin, iar dacă le cerem să plece, devin agresivi”. Pe nume Sanjay, patronul spune că-şi dă seama de unde vin oamenii din felul în care sunt îmbrăcaţi. Despre noi trei crede că suntem „de undeva din ţările nordice”. Asta deşi are ceva experienţă: are doi angajaţi români şi, de mai bine de patru ani, închiriază o casă londoneză unei familii de români.

„Pentru britanici există un câştig net de pe urma imigranţilor din UE”

„De fapt, economia britanică a avut cea mai lungă perioadă de creştere economică din istoria sa în perioada 1992-2008. N-am fi putut avea creştere constantă din 2000 încoace dacă n-am fi avut un influx de imigranţi. Aveam o rată a şomajului de 3%, mult mai scăzută decât nivelul ei normal, aşa că rămâneam fără oameni care să asigure creştere economică”, îşi aminteşte Lordul Davies de Stamford, parlamentar laburist din Camera Lorzilor şi fost ministru al Apărării.

„Aşa că am avut beneficii grozave de pe urma imigraţiei. A fost indispensabilă pentru creştere în acea perioadă. Am avut, de asemenea, de câştigat şi din punct de vedere al finanţelor. Contribuţiile făcute de imigranţii veniţi în Marea Britanie din ţări UE – nu din întreaga lume, ci doar cei veniţi din UE – prin plata impozitelor şi a taxelor depăşesc semnificativ valoarea sumelor consumate de aceşti imigranţi din buget – adică sănătate, educaţie şi ajutoare sociale”, explică politicianul.

Presa şi politicienii, la pândă de români cu probleme

„Astfel, pentru contribuabilii britanici a existat un câştig net de pe urma acestor imigranţi. Am câştigat economic, cu o creştere a Produsului Intern Brut (PIB) şi a venitului pe cap de locuitor, şi am câştigat financiar şi fiscal prin prisma contribuţiilor la buget.” Parlamentarul nu se aşteaptă însă să regăsească aceste informaţii prea curând în presa britanică sau în discursurile colegilor săi.

„Bineînţeles, ştim cu toţii că orice grup de români sau bulgari implicat în orice fel de probleme va fi imediat expus şi scos în evidenţă de presa tabloidă a acestei ţări. Din nou, incidentul va fi amplificat şi va fi prezentat astfel încât publicul să înţeleagă că acest comportament este tipic pentru întreaga comunitate. Aşa că vom trece în continuare prin câteva momente neplăcute precum acestea, aceşti oameni (presa tabloidă şi forţele din spatele ei -n.r.) sunt nemiloşi, dar am încredere că, în timp, raţiunea sănătoasă a britanicilor va vedea dincolo de toate acestea”, conchide lordul Davies.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii