Acest interviu a fost realizat de  „Adevărul“  înainte ca DNA să anunţe începerea urmăririi penale în cazul premierului Victor Ponta. Kovesi vorbeşte despre controversele apărute în mandatul său: binomul SRI-DNA, justiţia televizată, valul de arestări preventive şi presiunile la care sunt supuşi procurorii.

"Adevărul": În 2013, când aţi fost numită procuror-şef al DNA, percepţia publică a fost că vă doreau mai mult cancelariile occidentale decât politicienii din România. V-aţi lămurit până la urmă cine a venit cu propunerea Laura Codruţa Kovesi la DNA?

Laura Codruţa Kovesi: Nu, nu m-am lămurit. Citeam şi eu în presă: ba eram propusă, ba nu eram propusă. După ce s-a formulat propunerea la Consiliul Superior al Magistraturii, am fost sunată de un consilier al premierului care m-a întrebat dacă îmi exprim consimţământul. N-am întrebat niciodată care au fost circumstanţele numirii mele, nu cunosc dacă a fost dorinţa ambasadorilor, a premierului sau a preşedintelui. Cred că experienţa profesională şi rezultatele m-au recomandat pentru această funcţie.

Un om politic anchetat de DNA, Elena Udrea, a declarat că a negociat numirea dumneavoastră cu premierul Victor Ponta.

Aceste dispute legate de cine m-a numit şi cum m-a numit m-au lăsat indiferentă. Niciodată nu o să încerc să aflu cum am fost numită, cine a stat la baza acestei propuneri, cum sau de ce a făcut-o.

DNA a devenit o instituţie tot mai populară. Vă ajută sau vă încurcă această popularitate?

E o recunoaştere a activităţii pe care o desfăşurăm în ultimii doi ani, de când conduc această instituţie. La momentul preluării mandatului de procuror-şef al DNA, încrederea în instituţie era undeva la 40%, iar în prezent a depăşit 61%. Cred că s-a ajuns la această popularitate doar datorită faptului că procurorii din DNA şi-au făcut treaba. Sigur că ea creeză în acelaşi timp şi o presiune pentru că de foarte multe ori primim oameni care spun „DNA-ul este singura mea şansă”, dar vin cu probleme care nu sunt de competenţa instituţiei. Spre exemplu, vin şi spun: „Copilul meu a fost omorât, vreau să verificaţi voi ce s-a întâmplat”. Sunt şi sesizări, haideţi să le spunem interesante, persoane care spun: „Sunt vizitat de extratereştri, vă rog să vină DNA”. Faptul că există aşteptări, chiar şi acolo unde nu avem competenţă, poate crea o presiune. Există şi o presiune din partea mass-media, în fiecare zi suntem întrebaţi: „Aa, păi astăzi nu arestaţi pe nimeni? Chiar aşa, DNA nu mai lucrează?”. Dacă DNA nu are o acţiune timp de trei zile, se creează percepţia că nu mai lucrează.

Daniel Morar face o observaţie. Aceea că „rezultatele finale ale muncii actualei echipe ale DNA nu se văd acum, ci în câţiva ani” şi că ceea ce se vede acum în instanţe „e rezultatul muncii celor din echipa precedentă”.

Domnul Morar a condus instituţia aproape opt ani, nu cred că cineva îi poate contesta meritele. Condamnările din dosarele deschise în mandatul său s-au suprapus pe investigaţii importante deschise acum şi asta a dus la o creştere a credibilităţii DNA. DNA nu este un om, este o instituţie. Lucrurile bune făcute anterior sunt continuate şi nu cred că trebuie să facem o departajare de genul cum a fost DNA pe vremea lui Morar şi cum este DNA pe vremea lui Kovesi. Domnul Morar şi echipa pe care a condus-o au avut rezultate foarte bune, au traversat o perioadă extrem de delicată şi au fost ajutaţi de procurorul general de la acea vreme (n.r. – procurorul general al României a fost, între 2006 şi 2012, chiar Laura Codruţa Kovesi). Poate părea neimportant, dar nu poţi să rupi activitatea DNA şi să spui DNA a acţionat singur, a fost un satelit al Ministerului Public şi procurorul general nu a ajutat cu nimic. Au fost momente esenţiale în care procurorul general a intervenit.

"Daţi-ne suficiente resurse şi vă promit că nu mai apelăm la SRI"

O diferenţă de opinie apare şi în ceea ce priveşte relaţia cu SRI. Daniel Morar spune că în vremea când a condus DNA nu pomenea în comunicate despre sprijinul acordat de SRI pentru că intră în obligaţiile legale ale serviciului să informeze procurorii dacă există indicii de corupţie. Dumneavoastră de ce o faceţi?

Faptul că DNA nu lucrează singură în anchetele penale şi faptul că în comunicatele de presă recunoaştem meritele unor instituţii care ne-au ajutat în activităţile noastre nu cred că este o problemă care să ţină de modul în care a fost gestionat un dosar. În majoritatea comunicatelor de presă sunt nominalizate Serviciul Român de Informaţii, Jandarmeria Română, ANAF, ANI, toate instituţiile care au sprijinit procurorii. Este, de fapt, un comunicat de presă în care noi arătăm ce am făcut şi încercăm să mulţumim partenerilor instituţionali pentru sprijinul care ni s-a acordat. Aceasta este o chestiune care ţine strict de politica de comunicare publică. Referitor la relaţia cu Serviciul Român de Informaţii, m-aş raporta la statistică. În anii anteriori, foarte multe dintre dosare se deschideau ca urmare a unor sesizări venite de la SRI. În prezent, peste 90 % din dosarele deschise la DNA sunt dosare deschise ca urmare a unor sesizări venite de la persoane fizice, persoane juridice sau instituţii publice, altele decât serviciile de informaţii. Deci numărul dosarelor deschise pe baza sesizărilor venite de la SRI este mult mai mic decât în anii anteriori. Pentru că oamenii au început să aibă încredere în DNA, au început să facă denunţuri şi sesizări. Cel puţin din punct de vedere statistic, constatăm că SRI are un rol mai mic în a determina deschiderea unor anchete penale.

Şi atunci de ce trebuie menţionat atât de des?

Faptul că într-un comunicat de presă scriem că SRI a sprijinit nu înseamnă că dosarul a fost deschis ca urmare a unei sesizări SRI. Poate însemna că SRI ne-a ajutat să facem un filaj, transcrierea unor convorbiri sau alte activităţi pe care noi nu le putem realiza. Nu înseamnă că SRI a lucrat în dosar. În momentul în care ei ne trimit o sesizare şi noi deschidem un dosar, activitatea SRI s-a oprit. Nu participă la audieri, nu administrează probe, nu fac nimic. Simplul fapt că dintr-o eleganţă instituţională recunoaştem meritele instituţiilor care ne-au ajutat, nu înseamnă că aceste instituţii ne ghidează sau ne conduc activitatea. 5% din dosarele deschise în DNA anul trecut sunt pe baza unor sesizări venite de la serviciile de informaţii sau sesizări din presă. 5%.

Ce părere aveţi, atunci, de afirmaţia publică a lui Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice din SRI, care a spus că Serviciul Român de Informaţii urmăreşte dosarele până la capăt? Aveţi cunoştinţă de aşa ceva?

Nu, chiar nu mă interesează ce face SRI-ul în activitate. Nu ştiu ce se înţelege prin „urmăresc dosarele”. Şi jurnaliştii urmăresc dosarele. Ce pot să spun este următorul lucru: colaborarea noastră cu Serviciul Român de Informaţii este strict instituţională. Ei ne trimit sesizările, noi facem anchetă. Nu o să vedeţi niciun ofiţer de informaţii care audiază oameni, care administrează probe sau îi spune unui procuror ce să facă. Pe de altă parte, mie nu-mi este ruşine să colaborez cu o insituţie care este obligată prin lege să-mi trimită sesizări despre fapte de corupţie. Mi-ar fi ruşine să colaborez cu infractorii, cu politicienii corupţi, dar nu cu o instituţie a statului.

Biografie Laura Codruţa Kovesi are 42 de ani şi conduce Direcţia Naţională Anticorupţie din mai 2013. Anterior, a fost timp de şase ani procuror general al României (2006-2012). A venit la Bucureşti de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, unde a intrat în 1995, după terminarea facultăţii, şi a fost şefa Biroului de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii Organizate (2000-2004), a Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică (2004) şi a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (2004-2006). După expirarea mandatului de la Parchetul General a fost numită de Guvern Înalt reprezentant al Ministerului Justiţiei pentru relaţia cu Comisia Europeană.

Vă deranjează faptul că a apărut în spaţiul public expresia „binomul SRI-DNA”?

Nu mă deranjează. Noi, de exemplu, nu avem propriul serviciu pentru a face filaje. Avem nevoie. La cine să apelăm? Văd că o parte din cei care critică această colaborare cu SRI sunt în Executiv. OK, daţi-ne mâine suficiente resurse să putem să facem filaj şi interceptări şi vă promit că nu mai apelăm la SRI, o să primim doar sesizări. Sigur, sunt foarte mulţi care şi-ar dori ca doamna Kovesi şi DNA să fie certaţi cu toată lumea, nimeni să nu mai ajute DNA-ul şi să nu mai avem rezultate.

Tot mai des este totuşi reclamată public o sporire de putere a SRI. Aţi simţit asta?

Ceea ce este interesant şi mi-am amintit acum: domnul Daniel Morar a făcut o conferinţă de presă, la începutul mandatului său, în care a criticat SRI că nu-i trimite informaţii. Şi acum, când oamenii îşi fac treaba, venim şi-i criticăm că îşi fac treaba. Noi avem o relaţie instituţională cu SRI. În momentul în care se deschide dosarul penal treaba lor s-a terminat. E posibil ca procurorul, printr-o adresă, să întrebe dacă mai au date şi informaţii noi. Spre exemplu dacă sesizarea vine în luna mai şi procurorul deschide dosarul în iunie, e posibil să întrebe dacă din mai până în iunie au mai apărut informaţii noi.

Consiliul Superior al Magistraturii a cerut CSAT să verifice dacă există procurori care sunt şi ofiţeri acoperiţi. Luaţi în calcul ideea de a cere şi verificarea procurorilor din DNA?

În fiecare an, în luna mai, nu doar procurorii din DNA, ci toţi magistraţii din România dau declaraţii pe propria răspundere în care spun dacă sunt sau nu ofiţeri acoperiţi.

Dar nu şi dacă au fost.

Au dat, la momentul la care au fost numiţi, declaraţii de acest fel. În plus, legea interzice să ai ofiţeri acoperiţi între magistraţi. Dacă cineva din SRI îşi asumă această responsabilitate de a încerca să recruteze un magistrate, încalcă legea. Nu ştiu de ce ar avea nevoie un serviciu de informaţii de acoperiţi în DNA pentru că noi, în momentul în care deschidem o investigaţie, facem comunicate de presă. Dacă am avea ofiţeri acoperiţi, n-ar mai fi nevoie să avem relaţii instituţionale. Nu am nicio problemă să se verifice acest lucru, dar atribuţia de a verifica nu îmi revine mie ca procuror-şef al DNA.

Mulţi se întreabă de ce un dosar apare în 2015 cu fapte din 2007, mergând şi pe ideea că SRI poate să ţină nişte informaţii şi să le dea către DNA atunci când îi convine.

V-aş contrazice cu date statistice. Foarte multe dintre dosarele finalizate în 2013 şi 2014 au fost sesizate de SRI din 2007, din 2008, din 2009. Am găsit dosare în DNA cu persoane extrem de importante şi care au criticat că, mă rog, de ce îi arestăm abia acum. Dar faptele erau sesizate din 2010. Şi în momentul în care am venit în DNA nu erau lucrate, erau doar constituite dosare penale şi nu se întâmpla nimic în ele. În plus, eu nu pot să comentez pentru că nu ştiu care erau priorităţile după care se soluţionau sau nu anumite dosare la vremea respectivă. Nu pot să spun că au fost dosare care au fost blocate în DNA sau ţinute la sertar intenţionat. Dar a fost un volum de dosare extrem de mare. E posibil ca un procuror care a avut o sută de dosare în lucru să nu fi considerat prioritare acele dosare şi atunci sigur că au soluţionat alte dosare care poate la vremea respectivă erau mai vechi.

Care sunt criteriile după care un dosar devine prioritar?

În primul rând, avem în vedere dosarele vechi, apoi dosarele în care avem prejudicii foarte mari, dosarele în care există riscul prescrierii unor fapte, dar şi calitatea persoanei suspectate de comiterea unor fapte penale. Este foarte dificil să spui că un preşedinte de consiliu judeţean, un primar sau un ministru care se foloseşte de funcţie pentru a comite fapte infracţionale nu-i o prioritate. Nu poţi să laşi o persoană într-o astfel de funcţie având suficiente indicii că el se foloseşte de funcţie pentru a comite fapte penale.

În spaţiul public se discută de ce anumite persoane, ca de pildă Elena Udrea, au fost luate abia după ce nu mai erau la putere sau nu mai aveau un protector puternic. De ce se întâmplă aşa?

Sunt dosare în care, spre exemplu, nu poţi urgenta modul în care se administrează probele. Sau avem situaţii în care anumite persoane denunţă fapte petrecute cu câţiva ani în urmă. Acestea sunt nişte cauze obiective, dar există şi anumite răspunsuri subiective. Şi Adrian Năstase a fost investigat după ce şi-a pierdut funcţia. Oare de ce? Poate că oamenii au avut mai mult curaj atunci, poate că sunt ţesute în spaţiul public anumite poveşti că X sau Y este protejat şi nu se atinge nimeni de el. Şi sunt foarte multe situaţii în care noi primim denunţuri după ce o anumită persoană îşi pierde calitatea. Pentru că nu mai e în putere, nu mai poate să intimideze şi atunci am curaj să fac un denunţ. Am avut anul trecut situaţii în care s-au prezentat persoane şi au denunţat fapte de abuz în serviciu comise în 2010. Suntem obligaţi să le verificăm. Avem foarte multe dosare înregistrate în 2014 sau 2015 care vizează fapte din 2008, pentru că aşa a venit denunţul, dar dosarul efectiv s-a înregistrat în 2014.

Pentru dosarele pe care le-aţi găsit nelucrate, cine credeţi că ar trebui să dea explicaţii?

Nu, eu nu acuz pe nimeni. Eu nu acuz procurorii, pentru că este foarte greu. Şi acum avem procurori care au 120 de dosare în lucru. Foarte multe dintre dosarele soluţionate în 2013-2014 le-am găsit în DNA. Sesizările erau venite de la SRI în anii anteriori şi nu s-a lucrat în ele, eu sunt convinsă că din cauze obiective. Şi acum este foarte greu să-ţi prioritizezi activitatea şi o să mai fie dosare vechi. Avem 7.000 de dosare în care lucrează 86 de procurori.

Aţi cerut Guvernului o suplimentare a numărului de procurori la bilanţ. Ce răspunsuri aveţi?

Da, n-am primit nici până în ziua de astăzi. Cei care ne critică că avem dosare vechi ar putea să facă o majorare a schemei de personal, să primim 50 de procurori şi să mai redistribuim din dosare. Vă dau un exemplu, procurorul care are dosarul Microsoft-EADS mai are 100 de dosare în fişet. Şi noi nu avem în DNA dosare din acelea simpluţe care pot fi finalizate în două zile. Efectiv resursele noastre umane sunt insuficiente pentru a putea rezolva aceste dosare. Anul trecut a fost cel mai mare număr de dosare soluţionate vreodată de procurorii DNA, 4.500. Cu toate acestea, începutul de an ne-a prins cu 4.000 de dosare pe stoc. Deci noi, dacă un an de zile n-am înregistra dosare, am putea să trerminăm stocul. Dar nu se poate, pentru că la noi în fiecare zi vin plângeri, vin denunţuri. Avem cu 500 de dosare mai mult decât anul trecut.

Se poate ajunge într-un blocaj?

Bineînţeles că se ajunge într-un blocaj şi acest lucru l-am spus la prezentarea raportului de activitate. A fost prezent ministrul Justiţiei, a fost prezent premierul, preşedintele. Mie îmi place că suntem criticaţi că avem dosare vechi, dar dacă într-adevăr susţii lupta anticorupţie, oferă resurse. E uşor să vii să spui că DNA face acum dosar din 2012, dar cu ce ai ajutat DNA-ul, ce i-ai oferit?

A crescut numărul de denunţuri?

Cu 75 % a crescut numărul persoanelor care vin la DNA şi fac denunţuri în 2014 faţă de 2013. De aceea nu mai avem nevoie de sesizări din partea serviciilor de informaţii, deşi ele sunt foarte bune uneori. Dar şi multe dintre sesizările primite de la cetăţeni sunt foarte bune, am avut persoane care ne-au adus şi probe, ne-au adus înregistrări.

A fost valul de arestări preventive un stimul pentru denunţători?

Atunci când vezi că legea este egală pentru toată lumea, când vezi că procurorii DNA au curaj şi se leagă de toată lumea, sigur că ai încredere. Te prezinţi la o instituţie când ai încredere în ea.

„Nu cred că s-au inventat cătuşele în 2015”

Se vorbeşte de o schimbare de stil a DNA: mai multe arestări preventive, mai multe cătuşe la televizor.

Eu îmi amintesc că şi în 2007, 2008, 2010 ieşeau oamenii din DNA tot cu cătuşe, nu s-au inventat cătuşele în 2015. Văd persoane încătuşate şi la Înalta Curte, şi la Poliţie, fără ca asta să fie o problemă. Ei, dacă e încătuşat la DNA e o problemă. Ştiu că există o lege care interzice să arăţi cătuşele la televizor, deci nu-i problema DNA că televiziunile nu blurează cătuşele. Încătuşarea este o măsură poliţienească, procurorul dă ordonanţa de reţinere unui poliţist care aplică regulile emise de Ministerul de Interne şi de Poliţai Română. E o problemă? Şeful Poliţiei şi ministrul de Interne să modifice, nu-i problema Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Observaţia vizează o creştere a numărului de arestări...

Şi dosarele sunt mai multe. Acum ce să facem? Să nu mai facem arestări că deranjăm? Eu cred că este o problemă superficială. Trebuie să ne punem problema de ce se comit aceste fapte, nu de ce îi prinde DNA şi îi arestează. În cursul anului trecut, din cele aproape 7.000 de persoane arestate preventiv în România, doar 2,5% erau arestate în dosare DNA. Nu poţi să spui că este un procent mare şi DNA ar trebui să se oprească din a propune această măsură. În 2014, au fost formulate 274 de cererei de arestare preventivă. Procentul de admisibilitate este de peste 90%. Ceea ce ne arată că procurorii DNA fac astfel de propuneri foarte temeinic.

Luaţi spectacolul mediatic drept o etapă necesară pentru a da un mesaj în societate?

Avem cumva vreun post de televiziune sau vreun ziar, noi, DNA? Nu-mi amintesc. Deci, cred că spectacolul îl fac alţii. Îmi place expresia cu telejustiţia. Păi, nu noi facem telejustiţia. Telejustiţia ar începe în momentul în care un procuror DNA s-ar duce la televizor şi ar spune: „Nu e adevărat, avem probe, am făcut confruntare”. Atunci pot să spun că DNA face telejustiţie. Noi nu comentăm dosarele pentru că nu avem voie şi oamenii profită de acest lucru. Ne atacă, pentru că ştiu că nu avem voie să ieşim. Codul ne obligă să dăm, încă din cursul urmăririi penale, copie după dosar persoanelor pe care le cercetăm sau apărătorilor acestora. Sunt dosare în care am furnizat celor cercetaţi şi apărătorilor lor chiar şi 20 de copii. Sunt 20 de copii ale dosarului care circulă în spaţiul public. E foarte greu să-i reproşezi unei instituţii că nu-şi ţine sub control documentele câtă vreme e obligată să facă publice aceste documente. De multe ori se caută senzaţionalul, spectacolul din dosarele noastre, dar acest lucru nu-l căutăm noi. Îl caută, poate, jurnaliştii.

Cât de mult contează pentru DNA susţinerea ambasadelor occidentale?

A contat şi contează foarte mult. Şi susţinerea ambasadelor străine, şi susţinerea Comisiei Europene. Pentru că nu te simţi singur în această luptă. Vă spun sincer, de foarte multe ori simţim că ne luptăm cu morile de vânt. La fiecare două săptămâni apare câte un proiect nou de lege, apare câte un amendament care, dacă ar fi adoptat, ne-ar încurca în activitate. Cred că semnalul nu este foarte bun. Şi nu mi se pare firesc să opreşti un astfel de amendament doar când există presiune publică. Ar trebui să existe o cenzură în interiorul partidelor care fac astfel de amendamente. Adică nu este corect să scoţi infracţiunile de corupţie din categoria infracţiunilor pentru care nu poţi să propui arestarea preventivă. Ce semnal dai ca politician? Poţi să furi cât vrei, poţi să dai mită cât vrei că nu vei ajunge la puşcărie.

Se vorbeşte despre o nouă Românie transformată de DNA. La adăpostul acestei credibilităţi, avertizează Daniel Morar, există însă şi riscul unor greşeli ori abuzuri...

La cât suntem de verificaţi nu există niciun risc de abuz. Avem un dublu control, din partea CSM şi din partea instanţelor de judecată. Eu nu cred niciodată că facem prea mult, cred că facem ceea ce trebuie să facem. Îmi place când suntem criticaţi, nu-mi place să se spună: „Lasă, sunt băieţi buni”. Când cineva spune acest lucru despre tine ai o mare problemă, cel puţin în sistemul judiciar. Cu cât nivelul criticilor creşte din partea unor anumite persoane cu atât sunt mai convinsă că suntem pe drumul cel bun. Ce este important pentru mine şi colegii mei este că cetăţenii cred în noi. Merg la o sală de sport, unde un director de companie mi-a spus: „Ştiţi, înainte la fiecare contract pe care îl încheiam eram obligaţi să dăm anumite cadouri. De la un anumit timp, de câte ori încerc să fac cadouri, mi se zice «Nu, nu, nu, nici nu vreau să aud, ne arestează DNA-ul»”. Asta îmi arată că totuşi facem lucruri bune. Şi nu mă intimidează declaraţii de genul să ne ferim de riscul unor abuzuri sau DNA arestează prea mult sau n-ar mai trebui să aresteze. Când cetăţenii vor fi nemulţumiţi şi încrederea în DNA va scădea atunci o să-mi fac probleme.

Simţiţi că activitatea DNA poate duce la o schimbare a societăţii?

Nu mai avem acea mentalitate că trebuie să dai bani ca să se rezolve ceva. Şi dacă mă raportez la ultimii doi ani de DNA pot să spun că sunt doi ani istorici şi vor rămâne în istorie şi în conştiinţa cetăţenilor. Şi asta nu e meritul lui Kovesi, nu e meritul lui Morar, e meritul tuturor celor care lucrează în DNA.

Credeţi că va exista şi o schimbare de mentalitate în rândul politicienilor?

Eu sper, dar viaţa ne dovedeşte contrariul. Ar trebui să existe în fiecare partid o linie de politică penală pe care o susţine sau nu partidul respectiv. Ar fi foarte important să existe o cenzură internă la nivelul fiecărui partid politic. Constat că dacă anchetele DNA n-ar fi ajuns în anumite zone, n-ar fi exista preocupare să modifice Codul penal. Până anumiţi politicieni nu au fost cercetaţi sau condamnaţi, n-a preocupat pe nimeni din clasa politică problema condiţiilor din închisori de exemplu. Poate este o coincidenţă.

Dumneavoastră beneficiaţi de protecţie specială?

Da, beneficiez de protecţie. Dar nu mi-e teamă. Pot să vă spun că n-am avut niciun incident pe stradă, de obicei atunci când merg în locuri publice lumea mă recunoaşte şi aud doar felicitări şi încurajări. Nu mi s-a întâmplat să mă întâlnesc cu cineva şi să-mi spună: „doamna Kovesi, mai terminaţi cu arestările că nu se fură chiar aşa de mult”. Noi ne simţim încurajaţi că oamenii sunt alături de noi.

Distribuie Distribuie Comentarii