Florin Piersic Jr., proaspăt câștigător al premiului Gopo pentru 'Cel mai bun actor într-un rol principal', vorbește, într-un interviu acordat AGERPRES, despre cea mai nouă premieră a sa - "Vestul singuratic" -, dar și despre întâlnirea cu regizorul Cristi Juncu și cu echipa Teatrului Nottara. "A fost pentru mine o adevărată premieră pentru că e pentru prima oară, după 15 ani, când joc teatru în regia altcuiva", mărturisește actorul.

Florin Piersic Jr., nominalizat la categoria cel mai bun actor la Premiile UCIN, vorbește și despre relația cu partenerii de scenă, dar și cu publicul. ''Cred că publicul trebuie să simtă, din sală, faptul că tu îți iubești partenerul și atunci o să se relaxeze și o să se bucure. Eu știu că în zilele noastre ideea de scandal atrage, dar nu mizez pe faptul că se spune: 'Mamă, ăștia se urăsc în viața reală, ia să vedem cum joacă ei acolo'. Dimpotrivă, asta creează o crispare în spectator pe care nu vreau să o văd și am nevoie ca să fac legătura de puțină empatie'', spune Piersic Jr.

Actorul dezvăluie și care sunt pasiunile sale, iar tâmplăria este una dintre ele.

AGERPRES: Ne întâlnim după premiera spectacolului "Vestul singuratic". Cum a fost întâlnirea cu regizorul Cristi Juncu și cu echipa Teatrului Nottara?
Florin Piersic Jr.: Mă gândeam că dacă te referi la premieră, cum a fost întâlnirea cu criticii, care a fost jalnică. A fost o seară grea. Actorii au o legendă: al doilea spectacol e mai prost decât al treilea sau ceva de genul ăsta și noi n-am avut asta, a mers foarte bine — primul, al doilea, al treilea, al patrulea. Cred că al cincilea a fost spectacolul cu criticii și au fost foarte multe accidente, foarte multe chestii care n-au funcționat. A fost ciudat, dar, mă rog, am scos barca la mal și am funcționat până la urmă. Întâlnirea cu Juncu? Un telefon de la Juncu, eu mă gândeam că vrea să-mi ceară numărul cuiva sau ceva, și m-a întrebat dacă vreau să vin la o lectură. I-am spus, da, oricând, și s-au legat lucrurile foarte repede. El a fost destul de suspicios un timp, adică temător că o să renunț și a tot trebuit să explic că nu renunț, nu renunț niciodată decât în prima zi sau a doua zi, pentru că îmi dau seama dacă materialul e ok, dacă partenerii, oamenii cu care lucrez sunt ok, și merg mai departe. Dar a fost pentru mine o adevărată premieră, pentru că e pentru prima oară, după 15 ani, când joc teatru în regia altcuiva. Până acum, m-am regizat singur.

AGERPRES: Cum ai văzut personajul tău, Coleman?
Florin Piersic Jr.: Noi am avut primul spectacol pe 14 ianuarie și când am început repetițiile pe 5 ianuarie nu aveam încă un personaj. Eram destul de speriat, dar l-am găsit destul de repede în zilele care au urmat și, după aceea, Cristi Juncu a fost de acord cu majoritatea propunerilor mele. Mi-a plăcut foarte mult exact lucrul acesta, că mergea punctual și spunea: 'asta să nu faci că e prea mult', asta... mergi pe linia asta că e bine', adică n-am văzut un om care să economisească energia actorului atât de bine. Sunt foarte mulți regizori care vin și-ți fac capul mare cu multe, multe informații. El își fuma țigara electronică și stătea și râdea singur, asta m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat imens participarea regizorului, adică participarea efectivă, să-l vezi că stă atent, el e mai bonom așa, stă puțin pe spate. Eu am exemple de oameni care stau în față, dar el era foarte implicat și îl auzeam cum reacționează la multe lucruri. Am o singură replică unde nu a fost de acord și eu tot am lăsat-o. I-am zis: am lăsat-o pentru că se bucură Raluca, îi place Ralucăi, sufleora noastră, nu că am avea nevoie de ea, pentru că știm textul, dar e un om foarte mișto cu care repetăm textul. Și Raluca a zis: 'Nu, păstrează asta!', și i-am zis: 'Cristi, îmi pare rău, dar o să țin asta!'. O singură replică, nu o să spun care.

AGERPRES: În general, nu-ți plac personajele cuminți, normale...
Florin Piersic Jr.: Da, nu-mi plac, pentru că, probabil, atunci când eram foarte tânăr și total neexperimentat, am fost distribuit în multe roluri din astea de băiat cu floarea în mână, tânărul îndrăgostit care vine și dă un trandafir fetei. Chiar îmi sunt antipatice, pentru că n-am găsit până acum unul care să aibă substanță importantă, ceva acolo, n-am citit ceva care să mă dea peste cap, în care personajul acela super-normal să aibă o mică dereglare undeva. Probabil că există...

AGERPRES: Să aibă o scânteie...
Florin Piersic Jr.: Da, da.

AGERPRES: Ai un spectacol care îți place foarte mult și care place foarte mult "Freak show". Cum ai ales personajele din acest spectacol?
Florin Piersic Jr.: Când l-ai văzut?

AGERPRES: L-am văzut cu ceva timp în urmă.
Florin Piersic Jr.: Dacă l-ai văzut acum un an, de exemplu, între timp s-au mai schimbat două monoloage și ăsta e un lucru bun, pentru că, fiind al meu și având putere asupra lui, materialul fiind scris de mine, tind spre formula ideală și atunci am observat niște mici defecțiuni în ansamblu, din cauza unor anume monoloage și l-am schimbat. O să mai fac asta, nu neapărat pentru că acum n-ar funcționa. Acum este într-o formulă care mi se pare, pentru moment, ideală, dar vreau ca spectatorul care revede spectacolul după un an să descopere măcar un monolog nou și atunci o să mai fac joaca asta. Mi-e foarte drag și am fost deja în multe locuri și se întâmplă lucruri bune cu "Freak show".

AGERPRES: Ai ajuns până în Canada cu el.
Florin Piersic Jr.: Da, dar a fost foarte frig, minus 35 de grade și escale și drumuri lungi, distanțe mari și, nu mă plâng, dar cred că ar fi putut fi mai bine în câteva locuri. Am avut un spectacol foarte bun la Montreal. Am fost în patru locuri — Montreal, Calgary, Ottawa și Toronto. La Montreal a fost cel mai bun, am avut o sală de teatru minunată. În general, calitatea unui spectacol ține de minimele dotări pe care trebuie să le aibă o sală de teatru. La Toronto am avut o sală de conferințe și un microfon foarte prost și, mă rog, sunt amănunte tehnice, dar ele contează în povestea asta, pentru că eu încerc să dau publicului un spectacol de teatru, chiar vreau să fie perceput ca un spectacol de teatru, nu ca un stand-up comedy. Nu e așa ceva.

Am mers la Arad, pe scena Teatrului Mare din Arad, pe scena Operei Naționale din Timișoara, am amintiri foarte frumoase la Bacău, am fost la mai multe teatre mari și nădăjduiesc să ajung în curând la Iași. La Iași mi-a zis cineva: pot să te duc la Casa de cultură cutare. Am zis: nu contează dacă promovarea durează opt luni, contează să mă duci acolo, la Iași, la Sala Mare a Teatrului din Iași, unde am fost în 2003 și unde vreau să mă întorc fiindcă am o amintire plăcută.

AGERPRES: Trecem puțin spre film. Ești proaspăt câștigător al premiului pentru 'Cel mai bun actor' la Gala Gopo și nominalizat la aceeași categorie la Premiile UCIN. Ce înseamnă aceste premii pentru tine?
Florin Piersic Jr.: Lumea zice că este un Oscar românesc. Ce înseamnă? Eu văd așa lucrurile și încerc să trag speranțe că o să existe regizori, mă interesează foarte tare mai ales regizorii tineri care vin cu o altă viziune, care să nu se mai teamă de mine și să nu mai plece urechea la zvonurile cum că aș fi nedisciplinat sau că, dacă sunt și regizor, nu poți să lucrezi cu mine ca actor, și atunci premiul ăsta sau măcar nominalizarea vine ca să mă ajute în demersul ăsta. Să înțeleagă oamenii că pot lucra cu mine. Este exact ce îți povesteam și de Juncu, teama lui de la început. Probabil că există oameni pe care i-am refuzat și n-am făcut cu brutalitate, dar refuzul a contat și m-a adus într-o zonă urâtă pentru ei, și atunci probabil că au spus: "nu lucrați cu ăla că e dificil!". Am auzit multe chestii care sunt ciudate, am auzit că sunt bețiv sau din astea, și nu e cazul. Sunt obișnuit cu multe legende pe care le creează oamenii.

AGERPRES: După ce ai filmat și Q.E.D. și după premiul pe care l-ai luat, ce îți place mai mult, teatrul sau filmul?
Florin Piersic Jr.: Eu mă simt bine la teatru și am fericirea asta a serii unice și când se întâmplă să fie foarte bine, cum s-a întâmplat și la "Vestul singuratic" acum vreo două spectacole, am cumva nebunia că nu uit seara aia. Am seri pe care nu le uit. Normal că uiți unele detalii, dar ceva simți, rămâne în tine. Filmul fixează, filmul e o experiență mai rece, cumva, totul se întâmplă foarte la cald când filmezi și când ai zilele alea în care ești cu totul acolo și, după aia, poți să-ți uiți textul, poți să uiți și ce ai făcut și să descoperi peste un timp, de un an, chiar, să te uiți la tine ca și cum nu ai fi tu, pentru că trece timpul și tu faci alte lucruri.

AGERPRES: Se estompează amintirea...
Florin Piersic Jr.: Da, da, se estompează total. Țin minte că pentru mine o școală importantă a fost "La urgență", serialul făcut de Andrei Zincă, și îmi aduc aminte că, la un moment dat, eu mă înțelegeam excepțional cu Zincă și era o comunicare perfectă, și îmi învățam textul pe drum spre filmare, mai repetam pe platou un pic, făceam scena, secvența respectivă, și uitam imediat tot, mai ales că erau termeni medicali. Și atunci filmul este o altfel de experiență și, în general, așa se face. Există și proiecte mai complicate și mai laborioase în care actorii repetă ca la teatru, și aici există o capcană, pentru că pot părea teatral, dacă textul pare învățat, oricât de bine ar fi spus, și există momente în care te uiți și spui, ăsta zice bine textul, totul e bine, în regulă, dar ceva nu se leagă...

AGERPRES: Totul este mecanic...
Florin Piersic Jr.: Da, și atunci acesta este lucrul pe care-l caut eu în continuare și descopăr cu fiecare mică secvență sau chiar dacă am o zi de filmare la un proiect, cum să fac să obțin prospețimea aceea: totul se inventează în momentul acela. E valabil și la teatru, evident, dar la teatru există o convenție și reacția publicului creează o complicitate imediată, e totul acolo și suntem un fel de...

AGERPRES: Simți imediat reacția publicului.
Florin Piersic Jr.: Da, și e un fel de înțelegere între 200 de oameni sau câți sunt acolo, oamenii din sală plus actorii de pe scenă fac o joacă: noi râdem de voi, voi sunteți ăia. Dar la film este altceva, este cu totul altceva. La fel pot să stau și eu în sală, să mă uit și să râd de mine pe ecran.

AGERPRES: Ai deja un număr important de spectacole pe care le-ai regizat — "Zaruri și cărți", "Tom și Jerry"...
Florin Piersic Jr.: "Zaruri și cărți" a fost o școală, bine și "Tom și Jerry" nu mai zic, dar cum îți spuneam mai devreme de băiatul cu floarea. Nu știu dacă ai văzut "Zaruri și cărți", acolo este un personaj foarte timid jucat de Petre Fumuru. Când noi am făcut piesa asta, în 2002, eu eram convins că o să joc omul ăla timid și, după aia, de asta spun că a fost o școală, am ajuns să joc un fel de zbir, un șef dur și, în afară de "Zaruri și cărți", în spectacol personajul meu este foarte elastic și am putut să schimb multe chestii, pe același schelet să pun alte haine, alte accesorii, multe lucruri, și asta nu mă refer mai concret la haine, ci și interior, să-i umblu un pic la biografie, funcție de spectacol. Uneori îi făceam câte o surpriză, mai mult sau mai puțin plăcută pe scenă, ca să simt că e viu...

AGERPRES: Și să vezi cum reacționează.
Florin Piersic Jr.: Da, da, la un moment dat jucam la Green Hours și am vorbit cu Ricki Bovnoczki (n.r. Richard Bovnoczki), e un actor foarte bun, a fost la Puric în trupă, roșcat și cu bărbița aia, e un actor fantastic, Ricki a venit, era în rândul întâi, a pășit pe scenă și s-a așezat între noi, și a stat tot spectacolul între noi ca și cum ar fi un fel de om al meu. A stat mut tot spectacolul și Petre Fumuru l-a asimilat greu, la început, dar omul ăsta a avut niște reacții... deci spectacolul a fost unic, ăla nu se repetă, a avut niște reacții stând între noi, noi profil, stând față în față, publicul acolo și publicul între noi. Au fost momente în care greu, greu m-am abținut să nu râd, în seara aia, care se întâmpla acum o sută de ani.

AGERPRES: Doream să te întreb care este spectacolul, rolul, de care te-ai simțit cel mai apropiat, de care te-ai îndrăgostit?
Florin Piersic Jr.: În ultima vreme sau în general?

AGERPRES: În cariera ta.
Florin Piersic Jr.: Ăsta din "Zaruri...", fiindcă am jucat foarte mult. Paradoxal, când ești singur pe scenă, ai multă libertate, mi s-a întâmplat și în "Sex, Drugs, Rock and Roll" și în "Freak show", dar contezi numai pe tine, te sprijini numai pe tine. În "Zaruri..." am avut un partener care mi-a rămas și prieten pe viață, mă refer la Petre Fumuru. Am învățat mult din munca cu colegul meu, fratele meu, familia mea, în momentul ăla, pe scenă. Am învățat ce să nu fac, cum să fiu atent la tot ce poate părea violent într-o comedie și care sunt limitele, și multe, multe, pentru că vorbim de un timp de zece ani în care spectacolul s-a tot jucat, cu pauze, mari uneori, dar am învățat mult, și mi-a devenit foarte drag tocmai pentru că, exact cum spuneam, am putut să schimb foarte multe lucruri, fără să cădem în cioace, fără să alterăm spectacolul. Bineînțeles că spectacolul n-a fost întotdeauna bun, dar am avut câteva memorabile.

AGERPRES: Ce te atrage cel mai mult să faci, actorie sau regie?
Florin Piersic Jr.: Mă descurc cu amândouă. La capitolul actorie am în continuare o privire autocritică foarte, foarte dezvoltată și atunci, uneori, când neîncrederea mă subjugă, să zic așa, mă refugiez cu drag în munca de regizor și simt că pot să comunic bine cu oamenii, cu actorii, tocmai pentru că, fiind actor la bază, știu foarte bine care sunt temerile lor, ce ar vrea, în afară de discursul normal care ține de spectacol, de situație și de lumea pe care o creăm acolo, atitudinea umană față de actori contează foarte mult și tocmai de asta probabil că există regizori mari cu care nu o să pot lucra tocmai din pricina unei aroganțe excesive sau știu eu cum.

Eu n-am cerut niciunui actor să devină fratele meu, sau familie, sau 'hai să mergem la starea civilă să ne căsătorim'. Dar pe perioada aia măcar (n.r. a filmărilor) trebuie să fim ca o familie și atunci eu pe oamenii aceia îi caut. La "Tom și Jerry" i-am găsit pe Bănescu și pe Ipate (n.r. — Laurențiu Bănescu și Paul Ipate) și chiar mi-au rămas prieteni buni. La "Colibri" am lucrat de afară cu Daniel Popa și Laurențiu Bănescu, n-a fost decât plăcere, n-a fost nicio durere, n-a existat nicio criză. Normal că aveau emoții, dar n-a existat niciodată, între ei sau față de mine, un fel de du-te mai încolo, acum sunt ocupat, sunt cu probleme, am emoții, și lucruri de genul acesta. Și atunci, pe oamenii ăștia îi caut.

Iar "Vestul singuratic" nu face excepție. M-am întâlnit prima oară cu Vlad Zamfirescu și cu Andi Vasluianu și nu mai zic de Cristi Juncu, și n-am avut... Au fost câteva momente tensionate care erau premergătoare premierei, dar niciodată ceva dureros, adică erau de genul "Cum e replica aia?", scăpări din astea, dar nu ne-am insultat, ne-am iubit, și asta se întâmplă în continuare și cred că e foarte important. E bine ca publicul să simtă lucrul acesta. Eu nu spun acum niște chestii extraordinare, eu spun niște reguli de bază pe care cred că le are meseria asta și atunci, oricât aș părea de naiv, eu cred că publicul trebuie să simtă, din sală, faptul că tu îți iubești partenerul și atunci o să se relaxeze și o să se bucure. Eu știu că în zilele noastre ideea de scandal atrage, dar nu mizez pe faptul că se spune: "Mamă, ăștia se urăsc în viața reală, ia să vedem cum joacă ei acolo". Dimpotrivă, asta creează o crispare în spectator pe care nu vreau să o văd și am nevoie ca să fac legătura de puțină empatie.

AGERPRES: Actorii, în general, se spune că au trac înaintea unei premiere. Voi ați avut?
Florin Piersic Jr.: Am mai spus eu asta, e un fel de glumă pe care îmi place să o repet, cum că cel mai potrivit moment pentru un actor ca să facă infarct este înaintea unei premiere. Dar e normal, asta e meseria.

AGERPRES: Când te-ai apucat de actorie, când te-ai hotărât să te faci actor, nu ți-a fost teamă că vei rămâne în umbra părinților tăi?
Florin Piersic Jr.: Ba da.

AGERPRES: Și cum ai mers mai departe?
Florin Piersic Jr.: Nu știu. Eu mi-am găsit drumul prin 2000, când se întâmpla să pun ceva la Green Hours, "Zaruri...". 2001, nu mai sunt sigur, dar în 2000 au început să se întâmple lucruri bune, pentru că, dacă eram în sistem cumva, poate puteam să fac ceva, dar lenea m-ar fi tras înapoi, și atunci, pentru mine șutul în fund a fost demisia și conștientizarea faptului că trebuie să fac ceva ca să exist, ca să câștig niște bani. Nici măcar nu se punea problema că vreau să exist în peisaj, problema mea era cu totul alta: Ce am făcut, mi-am greșit meseria, mi-am greșit vocația, ce fac? Unde merg acum? Ce fac mai departe? Învăț ce?, și făcând ceva muncă de traducere, traducând niște piese, și după aceea trecând la scris, care sunt etape lungi, am învățat să mă mișc singur. Asta este într-un fel nasol, nu o să am pensie și sper să fiu valid să mai fac lucrurile astea.

AGERPRES: Ești actor, regizor, deja ai scos trei sau patru cărți...
Florin Piersic Jr.: Nu, nu, am scos două cărți, care sunt scrise de mine, un roman și o carte cu povestiri, și am mai avut grijă de o carte, e un proiect inițiat de mine pe Facebook, de ficțiuni reale. O carte cu poveștile altora. Am avut un proiect pentru care am primit eu vreo mie de povești, sunt undeva de nouă sute și, deci undeva aproape de 1.000, deci o mie de mail-uri, și am citit. Pe unele nu le-am citit în totalitate, recunosc, pentru că nu erau ok, dar am făcut o selecție și ele până la urmă au apărut într-o carte tipărită la Humanitas, și ăsta a fost pariul. Nu știu ce o să se mai întâmple. Am mai scris într-o revistă, până de curând, dar acum am renunțat. Era un contact foarte bun pe care-l aveam cu cititorii, fiindcă am scris vreo trei ani și jumătate, la Unica, dar am renunțat și îmi doresc să pun deoparte niște povești. Până acum am opt povești și mă întreba cineva când o să scriu o carte. I-am spus: probabil în 2020. Mi-am dorit să adun vreo 30-35 de povești care ar însemna o carte, ar alcătui o carte.

AGERPRES: Te-ar mai atrage să faci și altceva, în afară de ce faci acum?
Florin Piersic Jr.: Tâmplărie. Da, da, îmi place. Mă mai duc la un atelier, mai lucrez cu oamenii, mai vopsesc un scaun, am făcut un scaun, chestii din astea. Am mașină de șmirgheluit. Pare ciudat, nu? E normal, mie îmi și place, dar munca asta cu mâinile ajută foarte mult la bibilică. Da, uneori e bine să faci treabă, să muncești fizic, ori în meseria asta uneori stai și citești, lucrezi pe un text și faci cocoașă. Eu sunt deja puțin, dar mai încerc să-mi îndrept coloana.

AGERPRES: Ce proiecte ai, unde te mai vedem?
Florin Piersic Jr.: O să mai fie ceva, dar nu știu când. Ți-aș spune, dar sunt superstițios și nu o să spun nimic. Îmi este frică, pentru că așa m-a învățat viața, ca până nu termini un proiect să nu vorbești despre el.

AGERPRES: Atunci, te întreb altfel: film, teatru, poate un serial de televiziune?
Florin Piersic Jr.: Nu știu. Mi-aș dori să fac un serial, nu regia. Mi-aș dori să joc într-un serial, pentru că mi se pare că ăsta este viitorul și bineînțeles că vine moda de la americani, care au evoluat imens și au niște seriale pe care nu reușesc să-mi închipui cum le fac, pentru că le fac în regim de lungmetraj, ori dacă ei strâng acolo 10 — 20 de ore, versus o oră și jumătate — două ore un lungmetraj, îmi închipui câtă muncă este acolo. Se întâmplă deja și la noi și industria asta crește și îmi doresc să am experiențe pe zona aceasta pentru că într-un serial ai timp să dezvolți, să crești un personaj, funcție și de scenarist, munca și cu regizorul, și munca pe o faci.

Îți povesteam de Zincă... M-am întâlnit cu el, a venit în țară și mi-a dat un telefon doar să ne vedem. Nu avea nimic să-mi propună, voia doar să mă vadă și asta m-a bucurat foarte tare. El are munca lui acolo, în America, și aici vine să lucreze la un film, la post-producția filmului său. Am învățat multe de la Andrei Zincă și asta a fost bucuria, că trăsăturile definitorii ale personajului meu din serialul acela — "La urgență" — s-au așezat clar, încetul cu încetul, de la un episod la altul, și s-au conturat din ce în ce mai mult, faptul că e profi, că e foarte workaholic, îndrăgostit de munca lui până la demență și că nu face compromisuri — era un model de prostie în lumea în care trăim astăzi. A fost foarte mișto munca pe care am avut-o cu el și îmi doresc să mai repet astfel de experiențe. N-aș fi în stare să o fac, probabil că n-aș fi în stare să regizez un serial, poate un episod dintr-un serial, poate două, nu știu. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii