Ministrul Justiției, Raluca Prună, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că își dorește ca dezbaterea politică să fie una de idei, care să nu implice justiția, și spune că o problemă constantă a sistemului judiciar din România este finanțarea.

"Chestiunea infrastructurii instanțelor și parchetelor este o chestiune serioasă și gravă", susține Prună.

Ministrul abordează și situația cărților scrise de deținuți, avansând soluții pentru rezolvarea acestei probleme.

AGERPRES: Au trecut șase luni de mandat. Câte dintre obiectivele pe care vi le-ați propus la început au prins contur sau au fost îndeplinite?
Raluca Prună: Nu știu să vă zic un număr, dar cred că am avansat foarte bine, după opinia mea, într-un termen scurt. De exemplu, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, un obiectiv pe care l-am dat ca prioritar, avansează bine, avem o hotărâre de guvern care a fost adoptată în temeiul legii privind organizarea și funcționarea agenției. O să avem în curând un sediu. Strategia Națională Anticorupție este un alt obiectiv prioritar. Și în această privință, la sfârșitul acestei luni, vom avea hotărârea de guvern care va adopta strategia. E important să spun și că ea survine unei largi consultări a instituțiilor implicate în administrație la nivel central, la nivel local și a partenerilor din societatea civilă. În afară de aceste două obiective, cred că am avansat bine pe procedura de numire la parchete, care nu este încă gata, dar am dat Parchetului General un procuror general, avem la DNA o nouă conducere, avem la DIICOT un nou adjunct. Sper, aștept încă, să avem interviul în fața CSM.

Ce mai este important? Pachetul de legi privind Justiția — cele trei legi adoptate în 2004 — și aici am avansat și o să pun pe masa Parlamentului un proiect de lege, un pachet, la începutul lunii septembrie. În rest, au fost chestiuni pe care nu mi le-am ales eu pe agendă, dar în care cred că Ministerul Justiției și Guvernul, care a susținut inițiativele, a livrat Ordonanța 6 cu interceptările și acum, de dată mai recentă, Ordonanța 18 cu Codul de procedură penală și punerea lui în acord cu deciziile Curții. Deci, cred că este un număr mare de lucruri care s-au făcut într-un timp scurt.

AGERPRES: Cum vedeți justiția din România? Justiția în perioada pre-aderare și pre-MCV versus justiția post-aderare și MCV. Plusuri și minusuri.
Raluca Prună: În perioada pre-aderare, justiția din România era ceea ce era justiția în foarte multe țări din fostul bloc comunist. Și eu cred că șansa României, ca și a altor state membre noi, este că în procesul acesta de aderare au avut ocazia, au fost obligate în procesul de pre-aderare, să ne facem, să trecem toată legislația printr-un proces de revizuire. La capătul acestui drum am avut un cadru legislativ care era după cele mai moderne standarde la nivelul Uniunii la acel moment, în momentul în care am aderat. Aproape 10 ani de la aderare, acest cadru legislativ dă și rezultate, în sensul că avem instituții care aplică acum acest cadru legislativ. Așa că, nu știu ... Aș spune că diferența dintre justiția de dinainte de aderare și justiția de astăzi este ca între Cenușăreasa de dinainte de seara de bal și Cenușăreasa prințesă în seara de bal.

AGERPRES: Dar ce minusuri mai are în prezent?
Raluca Prună: Cred că o problemă constantă a sistemului judiciar din România este finanțarea, care niciodată nu este suficientă. Și în afară de finanțare, o altă chestiune este modul în care societatea se raportează la sistemul judiciar. Sistemului judiciar i se cer foarte multe, există o presiune absolut legitimă a publicului, a cetățenilor — toți suntem cetățeni și așteptăm de la justiție foarte multe — și această așteptare este, de fapt, o presiune pentru sistemul judiciar care uneori reacționează mai bine, alteori reacționează mai puțin bine. Trebuie să nu uităm că, exact cum în spatele fiecărui dosar există un om, și în spatele judecătorului, ca funcție, există un om — sau în spatele procurorului — care nu sunt întotdeauna indiferenți la presiunea aceasta care există din societate și cred că noi, ca societate, îi datorăm justiției mai mult respect. Și mai cred ceva: cred că justiția, sistemul judiciar își datorează sieși mai mult respect și uneori acest lucru nu se vede, chiar din interiorul profesiei, așa cum văd eu.

AGERPRES: Așteptăm un nou raport MCV. Ce semnale ați primit în legătură cu concluziile acestuia?
Raluca Prună: Știți că un raport scris avem numai la început de an. Procedura nu prevede acum un raport scris, însă, nu am deocamdată niciun fel de semnal. Am la începutul săptămânii următoare discuții la Bruxelles. Însă, nu am motive să cred că avem lucruri, cum să spun, care vor fi cu mult diferite față de cele ce erau ele în ianuarie. Deci, în linii mari, ceea ce se va întâmpla acum, în luna iunie, când va exista o luare de poziție orală în Consiliu, este de fapt să se confirme ceea ce s-a scris în raportul din ianuarie și ceea ce experții care au venit, cred că în luna martie, în România, au putut constata. Punctele tari nu le mai spun, le știm: lupta împotriva corupției, modul în care sistemul judiciar în genere funcționează, parchetele, Înalta Curte. Punctul în care trebuie să mai lucrăm este — și când spun 'să mai lucrăm', spun noi, ca societate — la nivelul Parlamentului, care cred că are o problemă de raportare față de MCV. Deci, nu cred că există probleme de conținut, ci o problemă de raportare la mecanism ca atare.

AGERPRES: România a fost criticată din cauza respingerii cererilor procurorilor de ridicare a imunităților demnitarilor. Cum credeți că se va soluționa această problemă?
Raluca Prună: Aici eu cred că discuția trebuie puțin nuanțată, pentru că au fost situații, și nu vreau să individualizez, în care în aceeași zi s-au trimis două cereri. Și din cauza nimic altceva decât lipsa cvorumului, din cele ce am văzut eu, nu s-a datorat deciziei unui partid de a ieși din sală, ci pur și simplu deciziei individuale a unor membri ai Parlamentului de a ieși din sală. Am avut o situație chiar anul acesta, în care, într-un caz s-a încuviințat cererea procurorilor de ridicare a imunității, în alt caz, nu. Această lipsă de predictibilitate cred că trebuie evitată. Altfel, n-aș vrea să mai spun ceea ce am repetat de nenumărate ori în spațiul public cu privire la ridicarea imunității. Este un proces destul de greoi, și, cum am zis, nu întotdeauna predictibil.
AGERPRES: Mai aveți de făcut propuneri pentru șefii parchetelor. Până în acest moment ați fost criticată pentru anunțul reinvestirii șefei DNA înainte ca acesteia să îi expire mandatul. Vi s-ar părea oportună schimbarea procedurii de numire? În curând expiră și mandatul conducerii Instanței Supreme. Credeți că procedura de numire în aceste caz este suficient de transparentă cât să elimine eventuale critici?
Raluca Prună: Am spus mai devreme că lucrăm la pachetul de legi care, printre altele, prevede și această procedură. Procedura de desemnare și la nivelul de top în parchete și la instanțe e dată de lege, așa că nu vreau să intru în aprecieri, în judecăți de valoare, vreau numai să spun ce am mai spus, nu e o noutate. Procedura de numire astăzi, mai ales la parchete, pentru că acolo a fost întotdeauna discuția cea mai mare, este o procedură — deci, la propunerea ministrului, cu avizul consultativ al CSM și numirea efectivă de către președinte — care există nu numai în România, există în 16 alte state membre. Deci, avem 16 alte state membre în care propunerea se face de către Executiv, fie de ministru, fie de premier, fie de Guvern ca instituție și numirea se face de către președinte sau de către rege. Aici, dacă este să judecăm utilitarist după cifre, România se află într-un grup de 17 state membre din 28. Pe de altă parte, avem Bulgaria, care este singura țară în care la nivelul parchetelor propunerea pleacă de la CSM. Știți bine că era cazul și în România, dar legea s-a modificat. În propunerea inițială, în 2004, în cursul procesului de pre-aderare, propunerea era la nivelul CSM-ului, însă, România, din motive asupra cărora nu vreau să insist acum, a schimbat această procedură. Avem pe de-o parte 17 state membre, pe de altă parte, Bulgaria. Acum există și o propunere care se află în procedură legislativă și care e ceva unic în Europa, în sensul în care și propunerea și numirea ar urma să fie făcute de către CSM. Deci, aceasta ar fi o chestiune inedită, pentru că n-ar mai exista un sistem de echilibru și control, de checks and balances, între puteri și cred că e greu de justificat cum anume să lăsăm exclusiv puterii judecătorești să-și aleagă sau să-și revoce șefii parchetelor.

Despre procedura la Înalta Curte, știți că propunerea se face de către CSM și cum ne aflăm la puțin timp înainte de a avea o asemenea procedură n-aș vrea să fac considerații. Spun că toate aceste exemple pe care le dau din alte state membre sunt exemple pe care Parchetul a făcut un mic studiu, cred că la începutul lunii ianuarie, și ne-a dat și nouă la Ministerul Justiției acest studiu, au vrut să vadă și ei cum anume se fac numirile în alte state membre. Așa încât, atunci când vom pune pachetul de legi în dezbatere publică va rămâne ca în cursul acestei dezbateri să vedem ce anume preferă societatea românească. Eu spun însă, fără să anticipez, că ar fi și în această materie cazul să nu facem neapărat schimbări, dacă lucrurile au funcționat bine. Deci, nu văd motive pentru care dacă un lucru funcționează, nu numai în materia asta, în general, să dorim să-l schimbăm. Avem alte lucruri care funcționează nu la fel de bine și asupra cărora putem propune schimbări.

AGERPRES: Ați spus că sunteți optimistă că în curând își începe activitatea Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate. Cât va conta, procentual, într-o primă evaluare, dacă ați făcut-o, în accelerarea recuperării prejudiciilor?
Raluca Prună: E prea devreme, e prematur să vorbim acum deja de procente. Dar trebuie să mai spunem un lucru, și Ministerul Justiției împreună cu Ministerul Finanțelor, prin ANAF, lucrează la această chestiune. Noi trebuie să distingem între competența acestei agenții, care ceea ce va face este ca în cursul procesului penal să administreze bunurile pe care un judecător le indisponibilizează, în vreme ce odată ajunși la capătul procesului penal, printr-o hotărâre definitivă, în acel moment rolul agenției încetează și atunci intervine ANAF, care are o structură specializată care se ocupă de recuperarea prejudiciilor. Deci să anticipăm un pic, să spunem că agenția funcționează, ea administrează bunuri care altfel și-ar pierde din valoare. De pildă, anumite bunuri sechestrate sunt mașini. Sigur, dacă procesul durează trei ani o mașină foarte scumpă astăzi nu o să mai valoreze aceeași sumă de bani la capătul celor trei ani. Deci, acesta este rolul agenției. Să se asigure că bunurile sechestrate sunt în așa fel administrate încât ele să nu-și piardă valoarea. Nu în sensul că neapărat după aceea statul le va recupera ca prejudiciu. Se poate întâmpla ca persoana care se află într-un proces penal, la capătul acestuia să fie achitată. Și atunci este firesc ca persoanei să i se dea fie bunul, fie valoarea acelui bun administrat de agenție. Dar, vreau să fac distincția că, în ceea ce privește procentul mic, de sub 10%, de recuperare a prejudiciilor, acest procent nu are nimic de a face nici cu agenția care se înființează și nici cu rolul Ministerului Justiției. Acolo este pur și simplu rolul ANAF și cred că dacă trebuie să căutăm modalități să îmbunătățim modul în care s-a lucrat în această privință trebuie să mergem la ANAF și să vedem împreună cu ANAF ce anume fac ei ca prejudiciile să fie recuperate. Nu pot însă să dau un procent, însă eu sper, evident, acesta e rostul pentru care satul român cheltuie și pentru operaționalizarea ANABI și pentru reformarea ANAF, ca în cele din urmă procentul acesta, care este foarte foarte mic și care nu este pe măsura costurilor urmăririi penale din România, să crească.

AGERPRES: S-a luat vreodată în calcul, dacă va fi un succes pe acest palier de administrare, să preia ANABI în viitor și rolul ANAF de recuperare efectivă?
Raluca Prună: Nu, nu s-a discutat asta pentru că rolurile sunt absolut distincte. În cele din urmă, cel care trebuie să recupereze datoriile la stat este ANAF-ul. În niciun caz nu se lucrează la vreo propunere în care Ministerul de Justiție, prin ANABI, să preia ceea ce face Ministerul Finanțelor prin ANAF. Recuperarea datoriilor, într-un sens așa foarte generic la stat — că și un prejudiciu este o datorie care se constată de către un judecător și care trebuie să fie restituită statului — asta numai ANAF o poate face și la noi, ca și în alte state. Deci, este rolul Administrației Fiscale să facă asta, nu a Ministerului Justiției sau a structurilor sale subordonate.

AGERPRES: Pe rolul Parlamentului se află mai multe proiecte de modificare a Codului de procedură penală și a Codului Penal, iar în cazul unora dintre inițiativele legislative există o îngrijorare a sistemului judiciar că vor fi afectate anchetele, dar și unele dosare aflate atât la parchete cât și pe rolul instanțelor. Ați avut discuții cu parlamentarii în acest sens?
Raluca Prună: Nu știu la ce proiecte vă mai referiți acum, pentru că prin Ordonanța 18 am pus în acord toate dispozițiile din Codul de procedură penală care erau declarate neconstituționale și, în plus, am clarificat texte de lege pe care practicieni în cursul celor doi ani și ceva de când aplică aceste coduri le-au semnalat ca fiind deficitare. Sigur că discuții cu Parlamentul am avut. Am avut încă de când mi-am preluat mandatul, la începutul lui decembrie, puțin înainte de vacanța parlamentară și de începerea sesiunii din februarie. Am căzut de acord să lucrăm cu celeritate asupra acestor propuneri legislative și la acel moment ne-am înțeles că existând proiecte, să spun așa, concurente, adică pe de o parte proiecte ale Guvernului, care le depusese în ultimii doi ani, pe de altă parte inițiative ale deputaților și senatorilor, toate acestea trebuie fiecare să-și facă curat în propria ogradă astfel încât texte concurente să fie eliminate. Acum nu știu exact la ce proiect vă referiți anume, după cunoștința mea, sigur, sunt acele proiecte care s-au făcut de către senatori și deputați la inițiativele lor. Acum, bun, și ordonanța, după cum știți, este rolul Parlamentului acum să facă în așa fel încât ordonanța să devină sau nu lege. Ea poate fi respinsă în bloc, modificată sau adoptată și cred că acum este rolul Parlamentului să facă un screnning și să vadă care din inițiativele deputaților sau senatorilor contravin acestei ordonanțe. Trebuie însă să spun că m-am uitat și eu și pe inițiativele acestea ale membrilor Parlamentului și de multe ori chiar inițiative venite din cadrul Parlamentului nu sunt neapărat concurente între ele. Acum, după alegerile locale, se reia lucrul la Parlament și, repet ceea ce am spus de când am venit în acest mandat, Ministerul Justiției, echipa cu care lucrez, suntem și acum ca și înainte la dispoziția Parlamentului ca să găsim soluții.

AGERPRES: Predecesorul dumneavoastră a declarat la finalul mandatului că este nevoie de un program de investiții de 500 de milioane de euro pentru următorii cinci ani, pentru sedii de instanțe și parchete. Veți continua aceste proiecte? Ați avut discuții pentru susținerea lor cu Executivul și Parlamentul?
Raluca Prună: Da, chestiunea infrastructurii instanțelor și parchetelor este o chestiune serioasă și gravă. Nu vorbesc numai de instanțe, dar dacă luăm sediile sistemului judiciar din România eu vă spun așa: Consiliul Superior al Magistraturii stă cu chirie din 2004, DIICOT stă cu chirie de acum un an și ceva, Inspecția Judiciară stă cu chirie, iar Înalta Curte, pentru dumneavoastră jurnaliștii acreditați pe justiție care mergeți acolo ați văzut, pentru cineva care ar intra pentru prima dată și pentru mine când mi-am preluat mandatul — aveam impresia că se mută, pentru că sunt cu fișetele cu dosare pe holuri. Deci, avem o problemă gravă de infrastructură, iar în țară sunt instanțe care nu numai că sunt neîncăpătoare, dar clădirile trebuie reabilitate. Și a existat de-a lungul ultimilor ani un proiect ambițios și vizionar de reabilitare al acestor instanțe, inclusiv cu fonduri care au provenit din împrumuturi de la Banca Mondială, continuăm acest demers, dar și cu fonduri care provin din veniturile proprii bugetare. Acum, sigur că ar fi de dorit ca în București să găsim un amplasament — și s-a vorbit despre cartierul de justiție — care în același perimetru central să reunească toate instituțiile judiciare din București care deservesc nu numai Bucureștiul. Înalta Curte deservește o țară întreagă. Aici nu am avansat pentru că sunt de clarificat chestiuni cu privire la situația juridică a terenurilor, însă suntem în discuții cu colegii de la MDRAP, deci cu vicepremierul Dîncu, discutăm astfel încât să vedem cum anume putem proceda pentru a clarifica situația juridică a acestor terenuri și sigur că în măsura în care MDRAP, care este cel care implementează acest proiect, clarifică această situație, Ministerul Justiției nu va fi decât încântat să continue proiectul. Însă trebuie să spunem, ca să nu creăm un cadru al așteptărilor foarte mare, că, în situația în care ar demara efectiv construirea unui asemenea cartier, vorbim de un orizont de timp de cinci-șapte ani, deci nu se va întâmpla peste noapte. Chestiunea sediilor este o chestiune veche și face parte din acea lipsă a resurselor despre care vorbeam — lipsa finanțării, că de aceea nu avem sedii noi.

AGERPRES: Ce variantă veți susține în cazul dispozițiilor privind reducerea pedepsei pentru deținuții care au scris cărți?
Raluca Prună: O decizie formal vorbind nu a fost luată, însă am să dau o știre. Am să spun că, de la momentul la care Guvernul prin ordonanță a decis suspendarea, am început să lucrăm într-un grup de lucru din care au făcut parte și reprezentanți ai sistemului judiciar, ai CSM-ului care s-au opus abrogării, și cu Ministerul Educației, în măsura în care verificarea caracterului științific nu poate fi făcut altfel decât prin structuri ale Ministerului Educației. Deci, validarea caracterului științific trebuie să fie făcută pentru lucrări științifice scrise în penitenciar la fel ca pentru lucrări științifice scrise în afara penitenciarului. Am avut aceste discuții și există o opinie conturată cum că, în fine, avem un procedeu care va fi mai riguros pentru controlul științificității, în sensul că dacă până acum îți trebuia numai semnătura unui conferențiar sau a unui profesor universitar care să ateste că tema este relevantă pentru un domeniu, după care nimeni nu mai controla lucrarea ca atare, noi acum vom introduce și un control de științificitate a lucrării odată ce a fost elaborată.

Pentru că nu am găsit argumente suficiente pentru abrogare din partea instituțiilor cu care lucrăm, vom menține această dispoziție și știrea pe care o dau este că cel mai probabil eu trebuie să depun acest proiect guvernului, poziția MJ va fi să se reîntoarcă la textul așa cum a fost el formulat atunci când Legea 254/2013 a fost elaborată. Și textul guvernului atunci spunea că beneficiul primit pentru toate lucrările, pentru lucrări științifice, deci asta înseamnă pentru toate lucrările, este de 20 de zile. Cum timpul este scurt, nu avem timp să facem un studiu de impact elaborat, cel mai probabil acesta va fi textul pe care Ministerul Justiției îl va pune pe masa Guvernului, urmând ca procedura să fie mai riguroasă.

Dacă îmi îngăduiți, aici aș mai spune două cuvinte, am avut vineri o întâlnire cu toți șefii de penitenciare din țară și, chiar și pe textul de lege așa cum era și pe procedură așa cum era, avem penitenciare, printre care cel de la Iași, unde s-au scris numai două lucrări în toți acești ani. Două lucrări — una scrisă de un profesor universitar și una scrisă de un avocat—, pentru că acolo conducerea penitenciarului a spus celor care voiau să scrie: 'Vrei să scrii? Atunci, scrii pe foi ștampilate de penitenciar, semnate de penitenciar, scrii în sala de lectură sau în bibliotecă sub supravegherea educatorilor și în clipa în care ai terminat de scris lași manuscrisul în acea sală și mai vii a doua zi și continui să scrii'. Și încă o dată, chiar și în condițiile acelui cadru legislativ, în Penitenciarul Iași, care nu e deloc un penitenciar mic, s-au scris două lucrări. Sunt alte penitenciare unde nu s-a scris nicio lucrare, urmându-se la fel o procedură riguroasă. Și sunt penitenciare pe care nu vreau să le numesc, le știți pentru că am dat lista publicității, unde s-au scris peste 150 de lucrări pentru că se lăsa manuscrisul seara la dispoziția persoanei aflate în detenție. Bun..., ceva se întâmpla, că peste noapte lumea scria foarte mult. Cred că vom putea fi în măsură să punem pe masă un text care să nici nu sancționeze munca intelectuală, asta este o cerință pe care mulți dintre interlocutori au avut-o. Și nu voi încheia înainte să spun că eu personal, nu ca ministru, ca persoană care și-a făcut studiile în această țară și ca persoană care are colegi și prieteni care se află în universități și muncesc greu și pentru titlul academic pe care îl au și pentru fiecare articol pe care îl scriu, cred și reiterez, dar este o aserțiune personală, locul cercetării științifice nu este deloc în penitenciar. Noi avem niște condiții de precaritate atât de mari încât altele sunt urgențele sistemului, și în cea mai mare parte din penitenciare nu se poate face cercetare științifică, care nu înseamnă numai faptul de a scrie din amintiri, înseamnă și faptul de a consulta o bibliografie. Ori acest lucru nu este cu putință. În orice caz, nu pe bandă rulantă așa cum s-au produs cărțile care s-au scris.

AGERPRES: Veți interveni legislativ dacă va fi dezincriminat abuzul în serviciu? Recent ați admis că este o miză foarte mare și că dezincriminarea oricărei infracțiuni echivalează cu încetarea dosarelor care vizează fapta în cauză.
Raluca Prună: Da, eu am făcut această precizare pentru că mi s-a părut cuvenit ca toți să știm că nu numai în situația asta, în situația oricărei infracțiuni, dacă noi mâine decidem ca societate să dezincriminăm evaziunea fiscală, sau nu știu, furtul, sau orice altă faptă, deci în secunda în care s-a luat această decizie încetează automat toate dosarele aflate în curs. Și chiar în situația în care se va interveni legislativ la un moment ulterior, știți că legea penală nu retroactivează, și în situația în care se intervine noua legislație va putea să reglementeze numai viitorul. Deci, pentru că toți să ne aflăm în aceeași situație de cunoaștere, spun că dezincriminarea oricărei fapte incriminate astăzi de legea penală română are ca efect exact acest lucru: oprirea, încetarea oricărui dosar. În rest, n-aș vrea să anticipez ce vom face, pe 15 iunie Curtea sper să se pronunțe. A amânat de două ori. Se va pronunța și nu vreau să anticipez nimic în anunțarea deciziei Curții Constituționale.

AGERPRES: Intenționați să instituiți un mecanism de verificare și punere în aplicare a deciziilor CEDO, respectiv acțiunea în regres și eliminarea cauzei care le generează? De exemplu, s-a cerut să existe o răspundere la magistrați.
Raluca Prună: Și aceasta este o discuție mai veche și se invocă faptul că noi nu avem o lege a răspunderii magistratului. E adevărat, nu avem o lege specială, însă avem un cadru legislativ care permite astăzi acțiunea în regres împotriva magistraților. Însă, acum trebuie văzut, nu trebuie nici aici să ne grăbim. Dacă este să luăm numeroasele decizii ale CEDO privind condițiile de detenție, acolo nu poți să spui că un magistrat este de vină, acolo tot statul român, prin agenții săi, noi toți, societatea suntem de vină pentru că avem o asemenea infrastructură precară și condiții precare în detenție. Deci, acolo nu putem angaja o răspundere și trebuie să fim, cred eu, foarte atenți și riguroși. Nu o lege a răspunderii magistratului rezolvă acest lucru. Încă o dată: cadrul legislativ permite astăzi acțiuni în regres, însă lucrurile trebuie cântărite atent și numai atunci când se identifică, eu știu, o culpă a magistratului, nu o eroare, dar ceva făcut chiar cu intenție — un magistrat dă o hotărâre deși știe că există o practică în sensul opus hotărârii pe care o dă. Acolo, da, putem discuta despre răspunderea magistratului, dar eu nu am cunoștință despre astfel de hotărâri ale magistraților din România și probabil că asta și explică de ce în realitate nu avem acțiuni în regres.

AGERPRES: Atunci de ce credeți că e pusă în discuție?
Raluca Prună: Nu știu, asta trebuie să îi întrebați pe cei care pun asta în discuție în spațiul public. Cred că în situația în care ești nemulțumit, în care ai un interes personal pentru că tu însuți ești subiectul unei acțiuni în justiție, penală sau de altă natură, e cel mai facil să spui 'magistratul este de vină'. Eu zic că nu trebuie să fim pătimași deloc aici, pentru că efectul unei asemenea atitudini este unul foarte pervers și pe lungă durată erodează încrederea publicului în sistemul de justiție. Or, acest lucru este foarte periculos. Cred că din acest motiv cei interesați în general vorbesc de culpa sau de reaua intenție a magistraților. Însă, eu ca ministru, vă repet, nu am cunoștință de hotărâri în care, cu rea intenție, deci în care să reții vina magistratului, să te îndrepți împotriva lui, nu am cunoștință despre astfel de decizii în sistemul judiciar român. Nu le exclud, e adevărat. Însă, să știți că și aici Ministerul Finanțelor, și nu de ieri, de azi, ci de mai multă vreme, întreabă întotdeauna. Se întreabă Ministerul Justiției, de exemplu, dacă într-o anumită cauză putem identifica persoana în care eventual s-ar putea formula o acțiune în regres. Deci, când spun că nu am cunoștință despre un asemenea lucru, nu spun pe baza unei impresii, ci pe baza unor date pe care le avem în acest minister. Și dau exemplul acesta, cu condițiile de detenție, despre care toți știm că sunt precare. Eu ca ministru am fost acolo, Avocatul Poporului a fost acolo, Subcomitetul pentru prevenirea torturii de la ONU a fost acolo. Toți am constatat că sunt condițiile precare. Cine e de vină pentru asta? În orice caz, nu magistratul.

AGERPRES: Ați povestit recent pe o rețea de socializare despre problemele pe care le-ați întâmpinat când ați vrut să călătoriți cu metroul după ora 22,00. Ați stat la Bruxelles, ce alte probleme ați mai descoperit în București?
Raluca Prună: Să știți că de atunci am fost prevăzătoare și mi-am luat două cartele. Sigur, când am scris pe rețeaua de socializare ceea ce am scris nu am crezut că o să aibă așa un ecou în societate. Și am făcut-o pentru că, da, circul cu metroul. O făceam și la Bruxelles și o fac și acum. Viața mea s-a schimbat deja destul de mult, dar nu atât de mult încât să nu mai circul cu metroul. Nu știu, sunt multe alte chestiuni. Să mai zic una din domeniul transporturilor? Faptul că la două zile după ce am scris pe rețeaua de socializare despre ceea ce mi s-a întâmplat la metrou am fost să iau un prieten de la Otopeni — la două noaptea a aterizat avionul și mergea un singur aparat din trei pentru a-ți chema un taxi la aeroport și coada era foarte mare, cred că, din estimare, așa, se stătea cel puțin o oră la coadă. Or, aceste lucruri sunt greu de explicat, nu față de mine, eu sunt cetățean român și am plecat din țară la o vârstă matură, dar dacă noi vrem, de exemplu, să vină turiști să vadă Bucureștiul sau să vadă România și aterizează la Otopeni, nu știu ... înțeleg că nu avem un tren care să ne aducă până în centrul orașului, dar un taxi care să vină la aeroport să ne ia fără să stăm o oră, mai ales dacă suntem străini, sau un metrou care să aibă aparate de bilete, cred că sunt lucruri mici care pot fi făcute imediat. În orice caz, mai repede decât metroul, trenul rapid de la aeroport sau autostrăzile pe care toată lumea le așteaptă de 26 de ani.

AGERPRES: Am avut alegeri locale. Cum vedeți prezența la vot și rezultatele scrutinului ca cetățean?
Raluca Prună: N-aș vrea, nu ca cetățean. Eu vă vorbesc ca ministru aici, nu ca cetățean. Prezența la vot, nu pot decât să mă fac ecoul la ceea ce am văzut aseară ca cetățean la televizor. Înțeleg că nu a fost foarte mare și asta cred că este păcat. Este păcat mai ales că eu cunosc, probabil ca noi toți, în cercul meu oameni tineri care au o viață foarte sănătoasă, care sunt vegetarieni, nu beau, nu fumează, fac foarte mult sport și care nu pot numi partidele din această țară. Sunt oameni care au mai puțin de 30 de ani, care au o viață, o profesie și care sunt complet dezinteresați de politică. Și asta cred că este păcat și asta explică... Aceștia sunt copiii născuți fie puțin înainte de '89, fie după '89. Și faptul că ei nu sunt interesați de viața politică din cetate, cred că este un lucru asupra căruia trebuie să medităm. Despre rezultate — nu vreau să comentez. Îi felicit pe cei care au reușit să-i convingă pe alegători și care au câștigat.

AGERPRES: Vor urma însă alegeri parlamentare. Justiția a fost tema de campanie și au fost lansate declarații catalogate, chiar de CSM, ca fiind încălcări ale independenței magistraților și sistemului judiciar în ansamblu. Cum veți reacționa dacă vor continua aceste atacuri la adresa justiției și la viitoarele alegeri?
Raluca Prună: Nu este, în primul rând, în competența ministrului Justiției să reacționeze. Noi avem un Consiliu Superior al Magistraturii care este garantul independenței justiției și care, știți bine, fie și numai din rapoartele de bilanț pe care le publică, s-au aplecat anul trecut de multe ori asupra multor cazuri de atac la judecători sau la procurori, care au fost reținute ca fiind atacuri împotriva Justiției. În perspectiva alegerilor generale, sigur că ce spun eu e un truism. Ca ministru îmi doresc, în mod evident, ca dezbaterea politică să fie o dezbatere de idei care să nu implice justiția. Și am mai spus în spațiul public: este foarte greu, aruncând dubiul asupra unui întreg sistem judiciar — care e un sistem de profesioniști—, faptul că uneori, în cazuri izolate, și aici sunt persoane, sunt magistrați, nu știu ... avocați, notari, executori, care n-au cea mai bună conduită etică sau care, bun, uneori sunt chiar implicați în proceduri penale, asta se întâmplă în toate profesiile și este izolat în magistratură. Și ar trebui să nu aruncăm dubiul asupra întregii profesii, pentru că se corectează foarte greu asemenea dubii pe care publicul le poate avea cu privire la sistemul judiciar dintr-o țară. Și dubiul ăsta, știți, trece și granița. Noi suntem în Uniunea Europeană și e firesc să vrem să avem investiții străine. Și eu întreb: ce fel de investiții străine vrem dacă noi înșine, noi românii, spunem că avem un sistem judiciar care nu e independent, că avem un stat polițienesc? Și atunci, n-am să obosesc niciodată prin a spune evidența — România este stat membru, este, ca atare, un stat de drept în care toate drepturile sunt garantate. Mai sunt mici derapaje, dar nu suntem un stat polițienesc, suntem un stat sigur, suntem într-un parteneriat cu Statele Unite, deci există toate garanțiile care există absolut în orice fel de democrație occidentală. Ceea ce trebuie să învățăm este poate un exercițiu mai facil sau exercitarea mai facilă a procedurilor democratice. Ca cetățeni trebuie să învățăm să fim mai puțin toleranți față de derapaje. Dar cred că asta deja societatea românească a arătat că a început să o facă.

AGERPRES: Sunt voci care cer o remaniere guvernamentală. Vă simțiți vizată, având în vedere că politicienii au formulat diverse critici, inclusiv la adresa dumneavoastră?
Raluca Prună: Da, s-au formulat foarte multe critici la adresa mea și eu am spus: am venit în acest mandat, pentru care îi mulțumesc premierului Cioloș, care este primul care m-a investit cu încredere, și în tot ceea ce fac vreau să mă ridic la înălțimea acestei încrederi și la înălțimea așteptărilor publicului cu privire la un domeniu care este în vizorul public. Și dacă vreodată se va considera că ceea ce fac eu, dacă premierul va considera că ceea ce fac eu nu mai corespunde mandatului pe care acest Guvern îl are, nu am să am nicio ezitare să fac pasul înapoi. Deci, iau faptul de a fi ministru ca un mare privilegiu, încerc să fac cât pot eu de bine ceea ce pot eu, într-un timp scurt. Am făcut eforturi, alături de echipa din minister pe care am găsit-o și care deja este foarte experimentată, alături de echipa de consilieri pe care mi-am adus-o, dar, încă o dată: dacă se va considera că trebuie să plec, am să plec. Am venit de la o carieră și mă întorc la acea carieră, nu am niciun fel de agendă decât agenda bunului simț și a bunului mers în domeniul de care acum, fiind foarte onorată, mă ocup — de justiție.

AGERPRES: După alegerile parlamentare, cel mai probabil se va contura un nou Guvern. Ați accepta să faceți parte dintr-un nou Guvern dacă vi s-ar propune acest lucru?
Raluca Prună: Nu, tocmai am răspuns că am lăsat o carieră, că am venit cu multă dragoste pentru țara care m-a format, însă cred că politica se face prin partide politice. De altfel, asta e ultima mea postare pe Facebook, înainte să fiu fost invitată să fac parte din Guvernul Cioloș, și răspunsul meu este categoric: nu am să rămân într-un guvern de după alegeri.

AGERPRES