Procurorul general Augustin Lazăr afirmă într-un interviu acordat AGERPRES că "bruiajul" care există în jurul sistemului judiciar din România nu trebuie să impresioneze pe nimeni din justiţie, întrucât este necesară asigurarea unor instituţii "nediscreditate", a unei ordini de drept "ferme", la nivel european.

În opinia sa, procedura de selecţie a candidaţilor pentru funcţiile de procurori-şefi ar trebui să fie făcută de CSM, într-o transparenţă totală, iar ministrul justiţiei să dea doar un aviz consultativ, numirea efectivă fiind realizată de preşedintele României.

Lazăr afirmă că ministrul Tudorel Toader, nu a respectat regulamentul CSM la procedura de revocare a procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, şi se întreabă dacă Executivul poate să se erijeze în acelaşi timp "în denunţător şi apoi în evaluator".

În legătură cu intrarea în vigoare a modificărilor aduse legilor justiţiei, Lazăr declară că imaginea este "sumbră", modificările fiind făcute fără studii de impact. În plus, crede Lazăr, Ministerul Public se va confrunta cu o mare criză de personal, deoarece aproximativ 750 de procurori se vor putea pensiona, ceea ce va duce la "decapitarea" multor parchete.

Augustin Lazăr critică şi legea privind înfiinţarea secţiei speciale de anchetare a magistraţilor, deoarece nu pot fi cercetate în acelaşi loc accidente de circulaţie şi dosare de abandon în familie, denunţuri depuse de deţinuţi şi dosare de corupţie, alte "lucruri imaginabile şi neimaginabile".

Cu privire la înregistrările apărute în presă, Lazăr spune că cei care fac show-urile media sunt interesaţi să îi diabolizeze pe procurori.

AGERPRES: Aţi participat joi la întâlnirea şefilor din Justiţie cu Frans Timmermans. Ce mesaj v-a transmis prim-vicepreşedintele Comisiei Europene?
Augustin Lazăr: A fost o întâlnire foarte bună cu prim-vicepreşedintele Frans Timmermans şi cu această ocazie am putut vedea într-adevăr că domnia sa este foarte bine informat în legătură cu problematica ce se discută în România, în special cu referire la problematica instituţiilor Justiţiei. Am putut vedea că unele convingeri pe care le avem noi au fost împărtăşite de Frans Timmermans, făcând referire mai ales la faptul că instituţiile justiţiei au puterea să-şi regleze singure, din interior, toate chestiunile care se ivesc. Nu numai atât, există şi proceduri care sunt foarte clar stabilite, prin care, dacă se pune problema verificării managementului unui procuror sau judecător cu funcţie de conducere, se urmează o anumită verificare de către Inspecţia Judiciară, care este sesizată în condiţiile legii, apoi Inspecţia Judiciară face un referat, apoi acel referat este examinat de secţia de profil din CSM. Prin urmare, există mecanisme care sunt realizate în legislaţia românească în materie de justiţie, pentru
ca niciun arbitrariu să nu poată interveni în acest domeniu.

AGERPRES: Frans Timmermans spunea că nu este treaba politicienilor şi a membrilor Guvernului să verifice Justiţia. Sugera o independenţă mai mare a sistemului justiţiei?
Augustin Lazăr: Justiţia română este una independentă şi, aşa cum a fost reglementată activitatea instituţiilor justiţiei, în ultimii 10 ani, mai ales la intrarea în UE, în anul 2007, justiţia a fost gândită să se poată autoregla şi să funcţioneze independent.

AGERPRES: Suntem la finalul unei săptămâni tensionate, tensiune generată în primul rând de cererea ministrului justiţiei de revocare a procurorului-şef al DNA. Dumneavoastră aţi criticat această cerere, după ce aţi avut anterior o poziţie ceva mai dură şi cu privire la modificările aduse legilor justiţiei. Dincolo de relaţia instituţională, cumva obligatorie, se mai poate vorbi de o colaborare bazată pe încredere între Ministerul Public şi actualul ministru al justiţiei?
Augustin Lazăr: Aş dori să reamintesc care este rolul constituţional al Ministerului Public şi de aici lucrurile vor fi înţelese foarte bine. Misiunea noastră constituţională este de a reprezenta interesele generale ale societăţii, de a apăra ordinea de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Plecând de la acest rol, evident că procurorul general trebuie să ia atitudine în apărarea ordinii de drept şi a misiunii pe care o are Ministerul Public. În contextul în care s-a discutat despre legile justiţiei, am participat la dezbatere expunând punctele de vedere exprimate de colegii noştri, de Ministerul Public, de celelalte instituţii ale justiţiei şi, de asemenea, în contextul în care s-a pus problema revocării procurorului-şef, din nou am exprimat un punct de vedere care este foarte concret şi exprimă realitatea. Adică, dacă dorim să contestăm activitatea managerială a unui magistrat cu funcţie de conducere, trebuie să vedem care este procedura prevăzută de lege şi să respectăm o anumită autonomie şi o independenţă pe care justiţia o are. Aici cred că se impune o precizare: nu ar trebui să dramatizăm o discuţie în contradictoriu. Esenţa dezbaterii juridice este discuţia în contradictoriu. Ea nu înseamnă că poate fi interpretată ca un conflict. Juriştii discută, au cultura de a discuta în contradictoriu problemele de drept care se pun. Iar aici, problema de drept este dacă Executivul are posibilitatea să intervină, să ceară revocarea unui magistrat cu funcţie de conducere, înainte de a se parcurge procedura de verificare pe care o prevede regulamentul CSM.

AGERPRES: În timpul şedinţei Secţiei pentru procurori a CSM aţi avut un schimb de replici cu ministrul justiţiei. L-aţi întrebat atunci dacă poate fi formulată o cerere de revocare ignorându-se regulamentul CSM. A încălcat ministrul justiţiei acest regulament?
Augustin Lazăr: Această întrebare am pus-o eu. A fost provocarea, tema pe care am pus-o în dezbatere. Este bine-cunoscut că există art. 24, indice 1, din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM, prin care se reglementează pas cu pas procedura de verificare a managementului practicat de un procuror-şef. De la sesizare până la verificarea de către Inspecţia Judiciară. Apoi, punerea în discuţie în secţia de profil, dacă este procuror sau judecător, apoi se cer apărările celui în cauză. Se aduce la cunoştinţă şi se poate face verificarea apărărilor. După care, secţia dispune sau nu revocarea. Cel în cauză are posibilitatea să atace hotărârea secţiei la plen iar după plen are posibilitatea să se adreseze Secţiei de contencios a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, este o procedură foarte elaborată iar eu am întrebat în Secţia de procurori dacă există posibilitatea, dacă este permis ca Executivul să intervină peste această procedură şi dacă poate să o neglijeze şi să facă propria evaluare. Adică, Executivul să se erijeze în acelaşi timp în denunţător şi apoi în evaluator, în judecător al situaţiei, pentru a cere în continuare revocarea unui magistrat cu funcţie de conducere. Răspunsul nostru este că nu poate, fiindcă ar trece linia roşie a separaţiei puterilor în stat.

Foto:(c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Nu a respectat acest regulament?
Augustin Lazăr: Este concluzia Ministerului Public. Am lansat această întrebare pentru o dezbatere, pentru a vedea şi alte puncte de vedere.

AGERPRES: V-a surprins faptul că ministrul justiţiei a refuzat invitaţia de a participa la bilanţul DNA?
Augustin Lazăr: Nu. Ministrul justiţiei şi-a expus punctul de vedere acolo şi, în consecinţă, a apreciat că nu ar trebui să repete ceea ce a spus la bilanţul DNA.

AGERPRES: O parte dintre modificările aduse legilor justiţiei au trecut de Curtea Constituţională iar altele au fost declarate neconstituţionale. Aţi făcut o analiză la zi în Ministerul Public în legătură cu impactul acestor legi asupra activităţii parchetelor.
Augustin Lazăr: Am făcut o analiză şi, din ceea ce a rezultat, imaginea din păcate este mai sumbră. Noi nu putem să intuim în acest moment chiar tot ce va rezulta din aplicarea eventuală a acestor legi. Însă, putem vedea că aspecte ale aplicării acestor legi, aşezate ca şi piesele de puzzle unele lângă altele, ne dau o imagine a justiţiei care va fi blocată, adică o imagine sumbră a înfăptuirii justiţiei. Aş dori să vă dau câteva aspecte. Spre exemplu, Ministerul Public funcţionează în acest moment cu un deficit de cadre de 13%, pentru că Institutul Naţional al Magistraturii nu are capacitatea să ne trimită absolvenţi în ritmul în care se pensionează unii colegi sau pleacă judecători. Se întâmplă multe lucruri, pentru că trăim într-o lume foarte dinamică. Ei bine, acum avem 13% lipsă în schema Ministerului Public, neocupată. Dacă le vom oferi posibilitatea unor magistraţi să se pensioneze la 20 de ani (vechime - n.r.), aşa cum în mod generos această lege permite, aceasta înseamnă că, în perioada următoare, vor avea vocaţie de a se pensiona circa 750 de procurori din Ministerul Public. De asemenea, un foarte mare număr de judecători - 700 de procurori din 2.500, este un număr formidabil de mare. Va creşte la circa 30-35%, ba chiar la 40% deficitul de cadre în Ministerul Public. Apoi, ne uităm la faptul că, în următorii patru ani, nu vom mai avea absolvenţi, pentru că la Institutul Naţional al Magistraturii perioada de şcolarizare va fi de patru ani. Ceea ce ne pune pe gânduri foarte serios, fiindcă numărul de dosare a tot crescut. În acest moment, avem circa 1.700.000 de dosare de soluţionat, aşa se va prezenta în bilanţul pe care îl vom avea miercuri şi ne punem problema cine va rezolva aceste dosare, pentru ca ele să nu se prescrie. După cum s-a văzut, opinia publică este foarte sensibilă şi cu toţii suntem sensibili la faptul că justiţia ar trebui să se facă într-o manieră rapidă, cu celeritate, şi nu ar trebui lăsate dosarele privind fapte grave să se prescrie. Însă, în acest moment, aşa se prevede, că vom avea o criză foarte mare. Dar nu este tot. Să vedeţi. Cine sunt cei 750 de procurori care au vocaţie de a merge la pensie? Majoritatea sunt conducători ai diverselor unităţi ale Ministerului Public, fiindcă la 20 de ani (vechime - n.r.) oamenii au ajuns la o pregătire profesională, la expertiză în domeniu şi au ajuns conducătorii celorlalţi. Ei bine, foarte multe unităţi ale Ministerului Public vor fi decapitate, cum se zice, din simpla intrare în vigoare a legii. Ceea ce este foarte grav. Asta nu e tot. În ţară, avem circa 15 unităţi care în anul 2017 au funcţionat cu un singur procuror.

AGERPRES: Au putut funcţiona cu un singur procuror?
Augustin Lazăr: Au funcţionat foarte greu. Au fost preluate dosarele la unităţile de parchet ierarhic superioare. Acel procuror singur a intrat doar în şedinţele de judecată. S-au găsit nişte modalităţi foarte complicate de rezolvare a problemelor. Dar nu e tot. Mai sunt circa 10 unităţi de parchet care au funcţionat cu procurori delegaţi de la unităţile superioare. Ele, practic, nu au niciun procuror titularizat, ceea ce înseamnă că aproximativ 25 de unităţi de parchet vor rămâne fără niciun fel de procuror, pentru că, potrivit noii legi, trebuie să funcţionezi acolo unde ai gradul de jurisdicţie. Dacă eşti de parchet de tribunal, nu mai poţi lucrezi la parchetul curţii de apel iar cel care lucrează la parchetul curţii de apel nu va fi plătit la nivelul lui de jurisdicţie pentru a lucra la un parchet local. A fost o dezbatere publică foarte puternică, în sensul în care oameni cu o calificare foarte mare, de parchet de curte de apel, trebuie să lucreze la parchetul local şi aşa ceva nu este moral. Prin urmare, o sumă de probleme pe care noi, în acest moment, le-am intuit, dar vor fi foarte multe pe care nu le-am intuit, însă se va vedea că, în momentul în care vor intra în vigoare aceste legi, aceste probleme vor apărea la suprafaţă şi ne vor provoca. Ce concluzie tragem din aceasta? Că spiritul care a generat aşa-zisa reformă nu este un spirit european, să funcţioneze justiţia, aşa cum este spiritul ordinii de drept europene conceput. Este cel care face să funcţioneze lucrurile în justiţie, nu să le frâneze.

AGERPRES: Practic, o să plece din sistem şi cei mai buni profesionişti?
Augustin Lazăr: Da. Este riguros, exact. Aş dori să mai fac o precizare: din păcate, nu a învăţat nimeni nimic din faptul că, în ultimii doi-trei ani, la Poliţia Judiciară s-a întâmplat exact acelaşi lucru şi o să vedeţi dumneavoastră la prezentarea bilanţului că avem un recul la dosarele soluţionate de organele de cercetare ale Poliţiei Judiciare de circa 3-4%, din lipsă acută de ofiţeri de poliţie judiciară şi din cauza faptului că dintre cei care au rămas au trebuit să facă un efort să suplinească lipsa celorlalţi. Ei bine, dacă pe lângă problemele ofiţerilor Poliţiei Judiciare vom avea şi problemele Ministerului Public, vă puteţi imagina dumneavoastră cum va funcţiona justiţia română în materie penală.

AGERPRES: Aceste plecări masive sunt generate de avantajele financiare ale pensionării sau şi această situaţie din sistemul justiţiei agravează puţin?
Augustin Lazăr: Mai întâi, putem vedea că oferta de a merge la pensie cu o pensie mai mare, de a câştiga mai mult când nu faci nimic, este o ofertă foarte dificil de refuzat pentru mulţi. Dar lucrurile se limpezesc şi mai mult atunci când vedem condiţiile răspunderii procurorilor şi judecătorilor în noul regim stabilit de legile justiţiei şi care ne clarifică faptul că înăsprirea, realizarea răspunderii foarte severe şi, cred, forţată pentru magistraţi sub regimul noilor legi îi va încuraja pe foarte mulţi să plece la pensie. S-a făcut o evaluare şi s-a observat că, până în acest moment doar, o treime din cei care au avut vocaţia de a merge la pensie au şi făcut-o, până în acest moment şi CSM se încuraja oarecum cu ideea că, chiar în condiţiile în care va fi mai generoasă plecarea la pensie la 20 de ani vechime, totuşi nu vor pleca magistraţii, însă coroborată această ofertă generoasă cu o răspundere draconică, eu cred că lucrurile vor sta altfel. Şi ar trebui să ne gândim de două ori atunci când adoptăm asemenea dispoziţii legale, ar trebui să ne gândim la faptul că avem nevoie de studii de impact înainte. Eu mereu am spus acest lucru. Nu este nimic nou ce spun eu. Niciodată, dar niciodată nu s-a făcut o lege fără studii de impact. În lumea civilizată, în statele europene cu tradiţie, fondatoare ale UE. Când se schimbă două, trei expresii într-o lege, se fac studii de impact cu circa un an de zile înainte, să se vadă la ce se va ajunge. Ei bine, noi nu putem să facem altfel. Suntem stat al Uniunii Europene.

AGERPRES: Şi ce soluţie vedeţi pe termen scurt?
Augustin Lazăr: Eu vă spun ce speră majoritatea magistraţilor, că, aşa cum sunt legile, nu ar trebui să intre în vigoare, că ele ar trebui luate la reexaminare în Parlamentul României şi, deşi procurorii, cum spun politicienii, nu fac legile, evident că nu fac legile, dar ca jurişti competenţi, ca practicieni, ca judecătorii de altfel, nu pot să-şi acopere ochii şi să nu vadă că lucrurile astea trebuie studiate înainte de a fi puse în aplicare. De asemenea, potrivit legii, Ministerul Public trebuie să prezinte ministrului justiţiei propuneri cu referire la modul de evaluare a fenomenului criminal şi modul cum ar trebui să se facă incriminările şi mecanismele justiţiei, în aşa fel încât să poată fi combătută criminalitatea cu mai multă eficacitate. Prin urmare, atunci când cineva critică reprezentaţii Ministerului Public că fac astfel de propuneri exagerează, fiindcă există dispoziţii legale anume care îndrituiesc, obligă chiar reprezentanţii Ministerul Public să spună care este situaţia criminalităţii, să spună care ar fi propunerile de lege pentru ca lucrurile să se îndrepte. În Ministerul Public există un compartiment specializat care se ocupă cu această problemă, cu analiza fenomenului infracţional, cu analiza dispoziţiilor legale în vigoare şi fac propuneri de fiecare dată pentru ca noi să le prezentăm ministrului justiţiei, care are această competenţă - în măsura în care apreciază că sunt bune propunerile, să le promoveze ca propuneri de lege. Ministerul Justiţiei are două direcţii foarte puternice care studiază actele normative şi fac propuneri de lege şi examinează propunerile de lege făcute de alte ministere sau alte instituţii ale statului român. Prin urmare, există un flux instituţional şi de acte normative care trebuie luat în considerare şi rezultatele inteligenţei profesionale ale tuturor profesioniştilor trebuie valorificate pentru a face legi mai bune. Legile sunt în slujba oamenilor, nu împotriva lor, şi în slujba ordinii de drept, în slujba binelui public, nu pentru interesele private ale cuiva.

AGERPRES: Una dintre modificările aduse legilor justiţiei se referă la procedura de numire a şefilor din Ministerul Public iar Curtea Constituţională a dat recent şi o motivare. Este vorba de Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, care stipulează că preşedintele poate să refuze o singură dată şi motivat propunerea venită de la ministrul justiţiei. Cum vedeţi această prevedere nouă?
Augustin Lazăr: Vă rog să observaţi şi dumneavoastră că decizia Curţii Constituţionale există. Noi am luat act de această decizie şi prea multe comentarii nu avem de făcut. Aşa cum este creat cadrul legal, Curtea Constituţională l-a interpretat în spiritul Constituţiei. Dar există şi alte propuneri de lege, alte formule pe care CSM le-a adoptat, nu într-o manieră subiectivă, ci văzând şi rapoartele Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV).

AGERPRES: Şi care ar fi cea mai bună formulă din punctul de vedere al numirii procurorilor-şefi?
Augustin Lazăr: Ne uităm la ceea ce s-a consemnat în rapoartele MCV. Erau încurajate instituţiile statului român să creeze un asemenea model de promovare la vârful Ministerului Public încât să fie în oglindă cu cel de la Înalta Curte, pentru a exista garanţia independenţei magistraţilor-procurori, fiindcă, orice s-ar spune, fără un procuror independent profesional nimic nu se poate face, nu putem concepe o justiţie independentă. Ei bine, ne uităm la propunerea pe care CSM a făcut-o în baza acestei sugestii reţinute în raportul experţilor MCV, să se facă o propune de numire în oglindă. Şi care a fost propunerea? Candidaturile pentru funcţia de procuror general şi funcţiile de la vârful Ministerului Public să fie depuse la Secţia de procurori a CSM, acolo să se facă selecţia candidaturilor sub luminile Consiliului Superior şi ale camerelor video de acolo, care reprezintă o transparenţă totală. Toată lumea poate să vadă dezbaterile. Nici nu se compară cu selecţia pe care o poate face un ministru în biroul său, pentru că nu am văzut camere video şi transparenţa care există la Consiliul Superior al Magistraturii. Dar acest sistem există şi în Italia, există şi în Belgia, adică acolo unde a fost nevoie la sistemele de drept neolatine, unde s-a simţit nevoia, că au fost păţiţi şi ei, că au nevoie de un procuror corect, până la urmă, cu toţii. Ei cred că în timpul mandatului lor va fi veşnic şi că numai aşa va fi, dar mandatele se schimbă şi cu toţii au nevoie, când există un denunţ, de o anchetă imparţială şi o anchetă corectă. Prin urmare, Consiliul Superior al Magistraturii propunea să se facă selecţia candidaţilor în cadrul acelei secţii, ministrul justiţiei, ca reprezentant al autorităţii pe care o exercită asupra Ministerul Public, să dea el avizul, şi nu Consiliul Superior să dea avizul, cum este acum, aviz consultativ. Să dea ministrul avizul şi apoi să se prezinte la şeful statului, care să numească şi să revoce, asigurând solemnitatea necesară înfăptuirii.

Foto:(c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Cu posibilitatea ca preşedintele să refuze?
Augustin Lazăr: Aici este o discuţie la care nu ar trebui să stăruim, că poate refuza o dată sau, mă rog, şeful statului are această posibilitate de a evalua şi de a hotărî. Dar, vreau să vă spun că altă putere are o propunere pe care a făcut-o CSM, din sânul ei venită şi dintre profesioniştii ei realizată, precum şi în mod transparent, la vedere, sub camerele video. Oricine poate să vadă că dintre candidaţii care se prezintă acolo, unul este mai bine. (...) Dar, vă rog să observaţi că această propunere nu a fost băgată în seamă, ceea ce înseamnă că există un interes, evident, un interes politic, de a menţine lucrurile într-o zonă în care cel puţin segmentul Ministerului Public să ajungă cumva sub control, că de aici încolo, sigur că fluxul instituţional al justiţiei poate fi pus sub control. Ce nu ajunge pe masa judecătorului nu se poate judeca.

AGERPRES: Vedeţi ca o măsură de control al politicului?
Augustin Lazăr: Este evident un interes al politicului de a menţine acest sistem. Iată, în Italia, după ce au fost păţiţi şi au mers ani întregi în acest mod, au ajuns la înţelepciunea că trebuie să respecte Consiliului Superior al Magistraturii acest drept de a face selecţia şi de a numi în funcţie.

AGERPRES: Curtea Constituţională a dat undă verde înfiinţării secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor. Ministerul Public nu a fost de acord cu apariţia acestei secţii. Cum veţi gestiona această structură pe care nu aţi dorit-o?
Augustin Lazăr: Vă rog să observaţi mai întâi că simplul fapt al constituţionalităţii unui text nu înseamnă şi că acel text de lege ar fi oportun şi că ar fi bun. Curtea Constituţională nu examinează aceste aspecte. Este obligatoriu, după ce se publică şi intră în vigoare. Dar, până atunci, cei care au puterea de a decide trebuie să ştie că ne-am întoarce cu circa 27 de ani în urmă. Şi când vă spun aceasta, nu exagerez, pentru că, între timp, lumea a evoluat, a fost adoptat principiul specializării magistraţilor într-un domeniu sau altul. Nu mai există magistratul care se pricepe la toate şi nu are cum să le facă pe toate. Nu poţi cerceta în acelaşi loc accidente de circulaţie cu abandon de familie, cu denunţurile inculpaţilor din penitenciare, condamnaţilor definitiv, că nu li s-au administrat toate probele pe parcursul procesului penal, cu corupţia şi cu alte şi alte lucruri imaginabile şi neimaginabile pentru care se depun plângeri penale împotriva procurorilor. Şi atunci, am fost şi noi curioşi şi am făcut o verificare, să vedem, spre exemplu, anul trecut, câte fapte de acest gen au fost denunţate în toată ţara şi care au fost gestionate, au fost instrumentate la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel, aşa cum este competenţa acum, şi cum este competenţa din 1993. Prin urmare, încă din '93, legiutorul s-a deşteptat şi şi-a dat seama că a aduna din toată ţara într-un singur loc, într-un birou, în Bucureşti, nu e european şi nu e în regulă şi trebuie să ne reformăm, să acordăm încredere procurorilor de nivel de curte de apel să verifice toate aspectele care ţin de diverse lucruri de care sunt denunţaţi procurorii, până la nivel de curte de apel, că pentru ceilalţi, care sunt la nivel de Înaltă Curte, competenţa revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte, aşa este sistemul în acest moment. Ei bine, acum noi tindem să facem ce nu a existat în tradiţia noastră niciodată iar dacă a existat ceva mai mic şi mai puţin spectaculos decât ce vrea să introducă legiuitorul acum, a existat în 1993, când nici gând să fi fost atâtea mii de lucrări pe care trebuie să le instrumenteze aceşti procurori. Prin urmare, cei 20 de procurori de la secţia pe care o vede legiuitorul, după volumul de anul trecut, ar trebui să aibă în acelaşi timp câte 200 de lucrări fiecare pe care să le instrumenteze, dar la grămadă, accidente de circulaţie cu abandon de familie, cu fapte de corupţie. Vreau să vă spun că, anul trecut, au fost şase magistraţi trimişi în judecată - trei procurori, trei judecători. Dar manopera şi procesul instituţional de cernere şi de separare a cauzelor relevante de cele nerelevante nu ar trebui să fie aici, în acest birou, fiindcă cei care vor avea 200 de dosare fiecare pe biroul lor vor invoca faptul că nu le-au putut face pe cele relevante, că au trebuit să le facă şi pe celelalte. Şi am mai auzit o afirmaţie publică, precum că trebuie să le luăm în ordinea în care sunt înregistrate. Păi atunci unde ajungem? Fiindcă, între timp, lumea juridică a dobândit acest principiu al specializării şi nimeni nu mai face de toate. Cei care instrumentează corupţie se ocupă exclusiv de corupţia în justiţie, cei care sunt specializaţi în accidente de circulaţie, pe alt profil de activitate, se ocupă de acele probleme. Prin urmare, noi am tot spus acest fapt, dar nu am văzut niciun studiu de impact care să ne contrazică. În schimb, am auzit reproşuri, că procurorii nu fac legi. Eu zic că nu aşa este dialogul juridic. O cultură instituţională presupune să venim cu argumente şi unii şi alţii şi, în sfârşit, analizând din această dispută, să acceptăm că într-adevăr s-a găsit o soluţie care să fie rezonabilă şi care să împace pe toată lumea. Dar, să impui practicienilor, să le spui cum să lucreze ceva ce tu nu cunoşti, asta este absolut surprinzător.

AGERPRES: Practic, o persoană care are o problemă cu un magistrat de la Suceava, să spunem, trebuie să vină la Bucureşti să depună o plângere?
Augustin Lazăr: Da. Dar se va vedea că cele 200 de dosare nu vor putea fi instrumentate de fiecare procuror şi că va trebui să se găsească o modalitate să se delege ofiţeri ai poliţiei judiciare. Apoi, se va ivi problema că ofiţeri de poliţie judiciară cercetează procurori şi judecători şi nu o să convină multora, pentru că nici nu e normal să fie aşa. Şi de aici mai încolo se va vedea, se vor cârpi sau se vor găsi soluţii în pripă specifice situaţiei când nu se fac studii de impact.

AGERPRES: Recent, în cadrul unei dezbateri, aţi făcut un portret-robot al funcţionarilor care fac abuz în serviciu. La cât se ridică fraudele în domeniul achiziţiilor publice şi cât de sofisticate sunt metodele de furt din banii publici?
Augustin Lazăr: Este de remarcat că, într-adevăr, fraudele în achiziţiile publice sunt foarte multe, motiv pentru care mai mult de o jumătate din dosarele aflate pe rolul DNA se referă la abuz în serviciu în legătură cu aceste fraude. Este de remarcat că în rapoartele MCV s-a observat deja că faptele de corupţie legate de asemenea fraude, fiindcă niciodată nu se comit abuzuri aşa, de artă pentru artă, să facă şi cineva un abuz, toate sunt legate unele de altele şi se comite un cocktail de fapte pe care cineva trebuie să le cerceteze. (...) Dar, pentru a reveni la punctul anterior, fiindcă am uitat un argument. Este foarte important să ştiţi că unii magistraţi pot să facă parte dintr-un grup infracţional, aşa cum s-a mai întâmplat, şi să fie dosare cu zeci de volume de lucru. DIICOT nu mai poate să lucreze grupul infracţional şi nu mai poate nici DNA, pentru că nu mai au competenţă. Şi atunci, acel procuror trebuie el singur să instrumenteze acele dosare foarte voluminoase şi nu se ştie în câţi ani. Nu s-a gândit aprofundat cine a studiat această problemă. (...) Revenind la chestiune. În rapoartele MCV s-a remarcat foarte bine că, din păcate, se continuă săvârşirea de infracţiuni de corupţie şi infracţiuni în legătură cu faptele de corupţie. De ce se continuă? Pentru că există bani publici şi bani europeni şi ăştia sunt foarte atractivi iar modul de operare sofisticat mai nou este că poţi folosi pe cineva, de fapt nu este nou, pentru că l-au folosit italienii şi alţii înainte, în grupările infracţionale poţi folosi pe cineva pe post de paravan, de cap de lemn, "testa di legno", cum îi zic italienii, pe post de om de paie, cum i se mai spune în jurisprudenţe din Uniunea Europeană sau alte asemenea. Adică iei un om cu o cultură modestă, îi promiţi că îl faci om de afaceri, îl pui administrator la o societate pe care tu o butonezi din spate, prin acea societate faci o mulţime de fraude iar când e să fie, omul acela este cel care este demonstrat ca fiind administrator, el trebuie să răspundă pentru o mulţime de lucruri. În raportul MCV se reţine că nu s-a învăţat din experienţă, că trebuie să crească această capacitate de învăţare din experienţa anterioară. Ba da! Eu zic că au învăţat cei care s-au expus şi pentru acest motiv îi expun pe alţii. Este o manieră cinică de a comite infracţiuni folosind alţi oameni, care să fie sacrificaţi atunci când legea penală se pune în aplicare.

AGERPRES: Acesta este şi motivul pentru care militaţi în continuare pentru menţinerea infracţiunii de abuz în serviciu, pentru a-l putea prinde pe cel care a iniţiat, practic, grupul?
Augustin Lazăr: Este evident că infracţiunea de abuz în serviciu este un instrument juridic care a fost bine introdus în legislaţie, aşa cum ea a funcţionat decenii până acum. Ea este cunoscută şi în alte state ale UE sau dacă nu e formulată aşa, e formulată într-un fel oarecum asemănător, dar nu ne putem lipsi de asemenea instrumente juridice care să protejeze banul public, pentru că banul public este o miere la care trag foarte mulţi. Eu aş dori să mai fac o precizare: legea penală este un instrument care ar trebui aplicat ca ultimă raţiune, atunci când nu funcţionează alte instrumente. Dar ce împiedică Executivul să facă propuneri de lege pentru a face acte normative preventive? Cum este sistemul PREVENT utilizat pentru prevenirea conflictelor de interese. Ce ne împiedică să facem o educaţie funcţionarilor publici? Care trebuie să aibă un nivel de pregătire profesională foarte înalt şi, evident, trebuie să aibă coduri deontologice la un nivel adecvat şi chiar să le aplice în practică. Ce ne împiedică să facem asta? Din păcate, cultura funcţionarilor publici permite comiterea în continuare a unor asemenea fapte. Noi nu putem trage decât concluzia că nu se investeşte în formarea funcţionarilor publici, care să fie ca o a doua magistratură a ţării şi dacă am avea funcţionari publici de acest gen, nu ne-am mai întâlni nici la aplicarea legii penale cu asemenea oameni. Sau ne-am întâlni foarte rar. Măsurile preventive sunt optime. O spuneau încă demult, de prin secolul al XVIII-lea, cei care se ocupau de filosofia dreptului, că este de preferat să previi decât să sancţionezi.

AGERPRES: În curând veţi prezenta bilanţul Ministerului Public pe 2017. Care este trendul în domeniul infracţionalităţii?
Augustin Lazăr: Aş vrea să fiu optimist, pentru că, în general, procurorii sunt optimişti şi mereu vrem să demonstrăm că se poate şi putem realiza chiar şi efectul preventiv al legii penale, fiindcă legea penală are şi un scop de a preveni săvârşirea altor infracţiuni. Din păcate, există destui care sunt tentaţi să comită infracţiuni. Aş dori să vă dau câteva exemple, care ne pun pe gânduri şi ne arată că ordinea de drept în România trebuie întărită, nu slăbită, şi că investiţiile trebuie făcute, nu abandonate. Spre exemplu, inculpaţii trimişi în judecată anul trecut pentru infracţiuni la regimul siguranţei circulaţiei pe drumurile publice reprezintă 35% din totalul inculpaţilor trimişi în judecată. La fiecare 100 de inculpaţi, 35 sunt trimişi în judecată pentru aceste fapte. Ceea ce ne încurajează pe noi, la creşterea aceasta enormă a parcului autor, să facem investiţii. Cu maşini foarte puternice şi tot mai competitive, tot mai speciale, umblăm pe o infrastructură, circulăm pe o infrastructură rutieră primitivă, de acum 100 de ani. Şi atunci, rezultatele sunt cele care se văd. De asemenea, trebuie să umblăm la educaţia oamenilor, tinerii trebuie să înveţe să fie politicoşi în trafic, dar să fie politicoşi şi în viaţa obişnuită. Maniera în care omul se comportă la volan este exact maniera în care a fost el educat acasă şi la şcoală. Din păcate, numărul de infracţiuni comise de tineri şi de minori este în creştere. Este o altă veste rea.

AGERPRES: Acest număr mare de infracţiuni la regimul rutier este generat de comportamentul conducătorilor auto?
Augustin Lazăr: De infrastructură şi indisciplină. Dacă infrastructura ar fi mai largă, mai bine construită, ar mai permite, să zicem, şi unele fapte de indisciplină rutieră ar putea fi evitate, dar, aşa cum este infrastructura noastră, orice conduită abuzivă în regimul rutier este fatală, pentru că aşa sunt drumurile. Dar îmi e foarte greu să spun care ar trebui să fie pe primul loc, fiindcă educaţia conducătorilor auto trebuie să fie în vizorul autorităţilor competente. Şi educaţia tinerilor. Tinerii fatalmente devin conducători auto. Conducătorii auto sunt teribilişti. Dacă nu au o educaţie adecvată, fac lucruri pe care nu ar trebui să le facă la volan, după cum le fac şi pe stradă şi le vedem.

AGERPRES: Consumul de alcool?
Augustin Lazăr: Consumul de alcool, conducere fără permis, conducere cu nişte autoturisme şi nişte autovehicule care nu îndeplinesc condiţiile tehnice pentru a circula pe drumurile publice şi produc accidente, uneori chiar accidente colective.

AGERPRES: Revenind la locul al doilea în ceea ce priveşte infracţionalitatea.
Augustin Lazăr: Pe locul doi se află infracţiunile contra patrimoniului şi observăm că circa 23-24 de inculpaţi din 100 de inculpaţi au comis infracţiuni de acest gen, adică infracţiuni de furt, infracţiuni de înşelăciune, infracţiuni de distrugere. Astea sunt cele mai frecvente. Pe locul trei se află infracţiunile contra persoanei. 20 de inculpaţi din 100 au comis infracţiuni contra persoanei. Atrag atenţia în mod deosebit faptele de violenţă în familie. Din păcate, într-o lume foarte agitată, într-o lume în care circulă toată lumea peste tot, în care se întâmplă foarte multe lucruri, a crescut violenţa în familie, au rămas foarte mulţi minori care nu se află în îngrijirea părinţilor, ci în cea a vecinilor, a unor rude mai îndepărtate şi care cresc de la sine, fără să aibă o îndrumare, un model parental prezent, care zi de zi să le spună, să le atragă atenţia şi să îi ajute în educaţie. A crescut spectaculos, din păcate, numărul de inculpaţi minori care comit aceste infracţiuni. Anul trecut îmi exprimam, tot la bilanţ, îngrijorarea pentru creşterea spectaculoasă a numărului de inculpaţi minori care comit violenţe, fapte de extremă violenţă: omoruri asupra unui frate, asupra surorilor, asupra părinţilor. Sau ei înşişi, minorii, au fost victimele unor fapte de acest gen în familie.

AGERPRES: Vorbim despre familii destrămate.
Augustin Lazăr: Familii destrămate, familii cu probleme, tot în contextul acesta, că părinţii circulă, sunt plecaţi la muncă şi ei rămân nesupravegheaţi.

AGERPRES: Să trecem acum la un alt registru. În spaţiul public au apărut o serie de înregistrări cu procurori care folosesc un limbaj neacademic. Se vorbeşte urât în timpul anchetelor?
Augustin Lazăr: Nu! În mod cert, vreau să vă asigur că magistraţii Ministerului Public sunt oameni educaţi, foarte mulţi sunt absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, se află la nivelul cel mai înalt de inteligenţă profesională şi de conduită. Ei bine, pot exista situaţii, unele dintre ele sunt chiar în curs, sunt nişte acţiuni disciplinare în curs, sunt nişte proceduri penale în curs, pe care noi nu ar trebui să le comentăm până când ele vor rămâne definitive. Aş dori să precizez că face foarte rău această judecare mediatică preliminară a unor proceduri care sunt în curs şi evident că cei care fac show-urile media sunt interesaţi să îi diabolizeze, să îi prezinte ca pe nişte oameni care fac nişte fapte foarte grave pe cei care se află în procedurile disciplinare, dar mai mult, să generalizeze apoi la nivelul întregii justiţii, pentru a arăta că, iată, justiţia nu este capabilă să se autoregleze şi atunci trebuie să intervenim noi din exterior cu măsuri ferme şi să îi punem în regulă. Este o evidentă manipulare a situaţiei. Doresc să vă asigur că în Ministerul Public există oameni de foarte bună condiţie profesională şi spirituală, culturală, care nu folosesc expresii neacademice şi care nici nu sunt permise, fiindcă noi avem un cod deontologic care spune că nu este permisă conduita ireverenţioasă, nici între colegi, între altele, şi nici raportat la justiţiabili. De asemenea, există nişte proceduri - cum faci când asculţi pe cineva, când audiezi anumite persoane. Există un stil judiciar, care presupune că trebuie să pui anumite întrebări, nu personalizate, nu aşa, la maniera afectivă, negativă sau pozitivă. Nu este permis să sugerezi cuiva ceva, ci trebuie să îi pui nişte întrebări foarte imparţiale şi să îl determini să relateze liber ceea ce ştie. Ei bine, doresc să vă spun că s-a făcut mare caz de nişte înregistrări care până în acest moment nici nu se ştie dacă sunt originale, fiindcă experţii ne spun mereu: dacă doriţi să vă stabilim o înregistrare ca fiind originală şi ea să poată fi folosită în procesul penal, avem nevoie de înregistrarea care s-a efectuat şi de aparatul cu care s-a făcut înregistrarea. Or, noi ce constatăm? În foarte multe din situaţiile anterioare când au fost invocate astfel de înregistrări, în niciun caz cel care le-a invocat nu a prezentat vreun aparat şi în toate situaţiile au fost nişte colaje aşezate după cum era mai interesant pentru media şi prezenta mai atractivă problema respectivă pentru show-ul care era în curs de desfăşurare. Pe asemenea înregistrări nu se dau soluţii nici faţă de inculpaţi, dar nici faţă de procurori. Asemenea înregistrări sunt evident manipulate, nu sunt originale şi atunci pe conţinutul lor ideatic nu poţi pune bază. Este clar!

Foto:(c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Haideţi să fim mai exacţi! Vlad Cosma nu a depus la Parchet înregistrarea originală şi aparatul cu care a făcut această înregistrare?
Augustin Lazăr: Mai întâi, vă rog să observaţi că nu putem discuta despre cauzele care sunt în curs. Dar, vă spun ca linie generală de conduită, nu s-au grăbit nici unii dintre cei care au scos pe piaţă înregistrările, pentru că în mod corect, dacă ar fi vrut să se facă un act de justiţie corect, înainte să se meargă pe la televiziuni, veneau şi sesizau procurorul competent, pentru ca el să aibă probele necesare, să facă expertizele, să stabilească vinovăţiile. Dar se pare că interesul a fost primul să se lanseze show-ul mediatic, pentru a fi, probabil, de folos la judecarea unei cauze care este în curs şi, în al doilea rând, să se vadă ce probe se mai prezintă procurorului, că oricum procurorul este pus pe urmă sub semnul întrebării că nu ar fi făcut anchetă obiectivă, ceea ce nu e adevărat. Vă asigur că toate anchetele făcute de colegii noştri sunt făcute cu profesionalism, sunt verificate de şeful ierarhic (...), sunt verificate de legalitate şi temeinicie când se dă soluţia, dacă, potrivit legii, actele de urmărire penală au fost efectuate în condiţiile legii şi temeinice. Apoi, ele sunt atacabile de cel în cauză pe cale judiciară, mai întâi cu plângere la procurorul-şef al secţiei sau al unităţii, apoi la instanţă, pentru ca judecătorul să verifice soluţia respectivă. Or, noi ce constatăm? În multe dintre dosarele astea nu a depus nimeni nicio plângere în continuare, ceea ce înseamnă că cel în cauză a fost mulţumit de efectul care s-a produs în media şi nu l-a mai interesat în continuare cursul judiciar, pentru că ştia care este adevărul, probabil, şi nu a simţit nevoia să mai facă demersuri ulterior. Eu doresc să transmit un mesaj de încredere în seriozitatea procurorilor Ministerului Public, procurorii sunt oameni serioşi, instruiţi la Institutul Naţional al Magistraturii. Ei ştiu cât de grav este să conduci o anchetă, cât de important este, cu câtă seriozitate trebuie să lucrezi pentru a afla adevărul şi apoi cât de responsabil trebuie să fii când faci evaluarea actelor de urmărire penală şi te prezinţi cu dosarul pe masa judecătorului, pentru ca el, în continuare, să judece produsul inteligenţei tale şi să dea o soluţie. În această situaţie, vedeţi bine că orice procuror este interesat, când iese cu dosarul acolo la verificare, la adevăr, cum s-ar spune la proba realităţii, să se confirme, nu să se infirme, pentru că se discreditează ca profesionist.

AGERPRES: Întrebarea este dacă toţi procurorii sunt serioşi 100% sau aveţi şi "uscături" în Parchet, procurori care fac presiuni asupra inculpaţilor, modifică declaraţii, lasă dosare pe o perioadă mai mare de timp, merg în instanţă fără probe solide.
Augustin Lazăr: Aici trebuie să facem o deosebire foarte clară. Vreau să vă spun că majoritatea covârşitoare a magistraţilor Ministerului Public sunt oameni foarte serioşi şi responsabili. Pe lângă cei responsabili, din păcate am avut câteva cauze - şi procurorii sunt oameni -, unii care au comis fapte de natură disciplinară şi au fost sancţionaţi anul trecut. Cred că avem circa 10 procurori sancţionaţi anul trecut. Nu sunt definitive, pentru că ei pot să le conteste şi majoritatea sancţiunilor sau o bună parte, cam o jumătate din sancţiuni, au fost cu avertisment, ceea ce înseamnă că nu au fost fapte deosebit de grave, au avut dosare mai vechi sau nu le-au motivat. Nu au fost fapte foarte serioase, care să afecteze fondul materiei. Au fost fapte mai uşoare. Dar au fost şi dintre cei care au fost sancţionaţi cu reducerea indemnizaţiei iar unul dintre ei, exclus din magistratură. De asemenea, tot anul trecut au fost trei procurori care au fost trimişi în judecată pentru fapte de corupţie. Va să zică, întotdeauna au fost şi astfel de situaţii, dar eu vreau să vă asigur că majoritatea magistraţilor Ministerului Public sunt oameni foarte serioşi şi ei sunt cei care au dus pe umărul lor instituţia, au instrumentat marile cauze şi le-au pus pe masa judecătorului, pentru ca judecătorul să poată da o soluţie. Dacă ne uităm la marile cauze soluţionate de DNA, de DIICOT, de colegii noştri în domenii foarte semnificative, vă puteţi imagina ce efort profesional au făcut colegii noştri.

AGERPRES: Oamenii se uită la televizor şi văd că există un procuror de genul lui Mircea Negulescu, de la DNA Ploieşti, exclus din magistratură, un procuror de la DNA prins băut la volan. Sau mai aflăm că în dosarul "Shanghai" procurori au frecventat prostituate minore. Cercetarea abaterilor disciplinare este de competenţa Inspecţiei Judiciare şi a CSM, însă oamenii se întreabă ce face procurorul general, de ce nu ia măsuri?
Augustin Lazăr: Exemplele pe care le-aţi enumerat sunt toate în proceduri judiciare. Nici unul dintre aceste exemple nu a ajuns la epuizarea procedurilor. Chiar şi excluderea din magistratură este acum în faţa Înaltei Curţi, unde se judecă. Vom vedea ce soluţie va da Înalta Curte. În toate cazurile în care au fost comise fapte disciplinare, procurorul general asta a făcut, a sesizat Inspecţia Judiciară pentru a parcurge procedura prevăzută de lege. Procurorul general nu a luat nicio măsură arbitrară înainte ca Inspecţia Judiciară să se pronunţe, referatul să fie prezentat Consiliului Superior al Magistraturii, CSM să dea o hotărârea care să fie verificată de instanţa competentă şi aşa mai departe. Ce poate face procurorul general, pentru că este un sistem ierarhizat, dar este un sistem cu procurori independenţi profesional. Noi nu putem să impunem cuiva, mâine cutare să nu mai vină la birou, că aşa ceva este arbitrar. Noi trebuie să respectăm legea, atât pentru inculpaţi, cât şi pentru procurorii Ministerului Public.Vă mai spun că, văzând aceste vulnerabilităţi, este clar: noi trăim într-o lume nouă, într-o lume a noilor tehnologii, în era digitală, cum se mai numeşte. Orice inabilitate procesual-penală făcută de cineva, de un procuror sau un judecător, orice conduită nedeontologică este prezentată şi examinată public şi este foarte bine acest fapt, că este o manieră de a acţiona preventiv în continuare. Nimeni nu-şi doreşte să fie pus într-o situaţie ca aceasta. Dar văzând conducerea Ministerului Public că există astfel de situaţii, am dispus în luna februarie tuturor procurorilor generali de curte de apel să-şi facă o evaluare a tuturor vulnerabilităţilor generale şi concrete pe care le au în zona lor de competenţă.

AGERPRES: Aveţi un rezultat până acum?
Augustin Lazăr: Termenul este la sfârşitul lunii martie să se prezinte cu rapoarte în care să ne arate toate vulnerabilităţile care sunt. Ce putem face în continuare? Unde sunt fapte concrete, să sesizăm Inspecţia Judiciară, pentru a-i introduce pe fluxul instituţional disciplinar şi apoi să vedem ce va rezulta de acolo, să dăm ordine prin care să reglementăm într-un anume mod conduita procurorilor: cum se intră în unitate, cum se părăseşte unitatea, cine vine în vizită la parchet, cu ce instrumente vine sau pleacă de acolo. Adică lucrurile pot fi reglementate pe măsură ce vedem că evoluează într-o lume dinamică.

AGERPRES: Veţi lua în calcul şi plângerile unor persoane împotriva magistraţilor, nu neapărat de aici, din Bucureşti, şi din teritoriu?
Augustin Lazăr: Între verificările care se fac, se verifică şi toate plângerile care au fost depuse împotriva magistraţilor într-o anumită perioadă pe care am dispus-o.

AGERPRES: Ce perioadă?
Augustin Lazăr: Pe anul 2017. Unele care sunt mai recente şi care să nu fie conduite disciplinare care să fie prescrise.

AGERPRES: Deci, toate plângerile făcute de persoane împotriva procurorilor vor fi verificate?
Augustin Lazăr: Da, în anul 2017, verificate. Acum, noi ştim că împotriva magistraţilor se depun multe plângeri. Toată lumea e nemulţumită, mai ales după ce a fost condamnată. Dacă veţi merge la penitenciar, veţi găsi foarte puţini condamnaţi care să spună: "Da, eu am fost condamnat pe drept!". Toată lumea e dintr-o întâmplare acolo, pentru că a avut adversar fie un judecător, fie un procuror, fie un poliţist sau mai probabil pe toţi trei asociaţi şi foarte bine montaţi de un adversar de-al lui.

AGERPRES: Au fost şi cazuri de persoane arestate preventiv, trimise în judecată, după care au fost achitate. În câte cazuri se poate imputa procurorului? Există decizii CEDO care arată această vină?
Augustin Lazăr: Vreau să vă spun că este în atenţia conducerii Ministerului Public această problematică a deciziilor CEDO şi a modului cum sunt respectate drepturile fundamentale în cadrul procesului penal. Mai întâi, am dispus o verificare - fiindcă noi avem un compartiment care verifică aceste decizii şi le şi diseminează în tot sistemul imediat după ce vin, pentru ca procurorii să ia la cunoştinţă, procurorii-şefi să le prelucreze cu fiecare colectiv de activitate şi astfel de lucruri să nu se mai întâmple, să se evite. De asemenea, s-au infirmat soluţiile date în dosare unde au fost condamnări şi avem aici, spre exemplu, dosarul "Revoluţiei". A fost infirmată soluţia, se continuă urmărirea penală în cauză. Prin urmare, toate aceste condamnări CEDO sunt foarte bine studiate şi urmărite, să se vadă în care fază a procesului penal au survenit. În urma evaluărilor pe care le-au făcut colegii noştri, a rezultat că majoritatea acestor condamnări CEDO sunt pentru condiţiile din penitenciar, pentru condiţiile de detenţie. Din păcate, aşa e infrastructura sistemului penitenciar, dar din fericire, din câte cunosc, s-au luat măsuri la nivelul Ministerului Justiţiei pentru a realiza un plan de activitate cu investiţii în sistem şi cu alte astfel de activităţi în curs pentru a elimina posibilităţile de condamnare în viitor. Altă categorie de condamnări sunt pentru probleme privind proprietatea. Un număr mai mic de condamnări se referă la procesul penal şi un număr şi mai mic, la faza de urmărire penală. Dar toate aceste decizii, cum vă spuneam, sunt luate, sunt studiate şi prelucrate cu colegii noştri. Vreau să vă spun că, din noiembrie anul trecut, conducerea Ministerului Public a lansat un proiect privind întărirea respectării şi aplicării drepturilor fundamentale ale omului în faza de urmărire penală. Sunt planificate şase reuniuni, începând cu cea de la Bucureşti şi apoi reuniuni regionale în care toate cazurile să fie prezentate procurorilor şi, de asemenea, vor participa acolo experţi de la IICCMER, de la Institutul Holocaustului, diverşi experţi din domenii foarte sensibile în care au fost aplicate condamnări CEDO. Noi sperăm ca în acest mod să obţinem o formare profesională mai bună a colegilor. Vreau să vă spun că în luna ianuarie am fost invitat la deschiderea anului judiciar de către preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului, la Strasbourg. Am avut o întâlnire foarte bună cu preşedintele şi am discutat acolo despre acest proiect şi despre aceste preocupări ale României pentru respectarea drepturilor fundamentale şi tot ceea ce ne propunem noi pentru formarea profesională a magistraţilor pentru cooperarea cu instanţele, cu toate instituţiile din sistemul judiciar, pentru ca într-adevăr în România să se facă paşi înainte şi să scadă numărul condamnărilor la CEDO.

Foto:(c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Vă sperie presiunea pe care unele trusturi de presă o exercită asupra dumneavoastră sau asupra procurorilor? Vedem tot mai mulţi politicieni şi oameni de afaceri implicaţi în dosare penale care reclamă la televizor abuzuri ale sistemului judiciar. Se vorbeşte de "republica procurorilor", "spectacolul cătuşelor", "statul paralel".
Augustin Lazăr: Profilul moral al magistratului procuror este unul puternic. Dacă nu ar fi unul serios şi puternic, procurorul nu ar putea practica ceea ce se numeşte un fel de chirurgie socială, fiindcă asta face procurorul. Este o profesiune destul de dură. Trebuie să taie unde este rău şi apoi să se repare cu măsuri manageriale, administrative, ca instituţiile statului, acolo unde a fost răul, să fie reconfigurate şi aranjate. De ce s-ar teme procurorii de declaraţiile politicienilor? Noi înţelegem că politicienii folosesc expresii de acest gen, care să fie cât mai plastice, nişte expresii care să le aducă capital electoral. Este specific muncii şi activităţii politicienilor, dar eu spun că toate lucrurile au până la urmă limite. Este o cultură instituţională în fiecare domeniu de activitate şi fiecare om se respectă în maniera în care are stimă de sine şi de instituţia pe care o reprezintă.

AGERPRES: Vă temeţi că veţi fi următorul pe lista de revocări a ministrului justiţiei?
Augustin Lazăr: De ce m-aş teme? Eu am declarat public că nu mă tem de nimic. Procurorul general trebuie să se gândească să reprezinte instituţia, mai întâi într-o manieră demnă şi în condiţiile legii şi să acţioneze exact după rolul pe care îl are Ministerul Public în arhitectura instituţiilor statului de drept. Procurorul general trebuie să fie un exemplu de reprezentare pentru Ministerul Public şi să dea un standard, că vor veni după el şi alţii. Şi dacă standardul va fi mic, va fi o jenă pentru el. Standardul trebuie să fie, dacă vă uitaţi dumneavoastră, că noi am publicat galeria procurorilor generali şi avem oameni de foarte înalt nivel, unii chiar au fost academicieni, unii au fost jurişti de înalt nivel european, şi oameni de înaltă, înaltă ţinută morală, iar noi trebuie să ducem mai departe făclia tradiţiilor juridice ale acestor oameni. De ce ne-am teme?

AGERPRES: Anul viitor se încheie mandatul dvs. Candidaţi pentru un nou mandat?
Augustin Lazăr: Este pentru orice om normal constituit o faptă de înţelepciune să-şi ducă în condiţii bune mandatul pe care-l are în curs, să se gândească după el să lase un loc de demnitate şi de bună condiţie profesională şi apoi să facă o evaluare înţeleaptă la sfârşitul mandatului, pentru ceea ce face mai departe. Niciodată nu trebuie să ne gândim dinainte cum ar trebui să avem conduita pentru lucruri care vor fi în viitor. Noi trebuie să ne gândim în fiecare moment să acţionăm la nivelul cel mai înalt de profesionalism şi de ţinută morală. Fiindcă, din păcate, în lumea de astăzi, asta avem, mulţi sunt profesionişti, dar când e vorba să fie tari, morali, aici e mai complicat.

AGERPRES: Ce le transmiteţi miilor de oameni care continuă să iasă în stradă, aproape săptămânal şi care vă cer să nu slăbiţi această luptă împotriva corupţiei?
Augustin Lazăr: Mai întâi, vreau să vă spun că eu nu pot dialoga cu oamenii din stradă, nu-i permis procurorului general aşa ceva, dar eu pot asigura societatea, ale cărei interese generale le reprezentăm, că ne vom face datoria şi dacă vă veţi uita la rezultatele Ministerului Public pe anul trecut, ele se înscriu exact în trendul ultimilor ani, în combaterea fermă a faptelor de corupţie, a conflictelor de interese, a spălării banilor, a faptelor care prejudiciază bugetul consolidat al statului român. Şi, mai mult, anul acesta, fiindcă este anul Centenarului Marii Uniri şi anul Patrimoniului Cultural European declarat de Comisia Europeană, avem sarcini suplimentare iar Ministerul Public trebuie să desfăşoare o asemenea activitate care să reprezinte un omagiu instituţional adus acestor evenimente.

AGERPRES: Exista la un moment dat, cred, un proiect de comasare, desfiinţare a parchetelor mici, locale. Care mai este stadiul lui?
Augustin Lazăr: Da, a existat în urmă cu câţiva ani un proiect raţional, pe care noi l-am readus în atenţie de fiecare dată, un proiect de reformare a Cartei judiciare. Asemenea proiecte au fost în Franţa, Italia, Germania şi au fost duse la bun sfârşit în aceste state. Adică, ideea generală este să nu lăsăm mici unităţi repartizate pe întreg cuprinsul ţării fără să fie ţinute sub controlul sistemului, doi-trei procurori la Piteşti, doi-trei procurori la Sighetul Marmaţiei şi aşa mai departe, ci să-i adunăm pe toţi aceşti procurori în nişte instituţii mai mari, coordonate de magistraţi profesionişti, cu o foarte bună pregătire, cu expertiză profesională, care să îi şi supravegheze, să-i îndrume, să dezvolte o cultură instituţională în cadrul acelei unităţi şi să-i păzească de la a comite fapte de natură disciplinară. Ne-au spus-o colegii europeni, acum câţiva ani, când veneau în calitate de experţi pe la noi. Cele mai multe fapte disciplinare şi de corupţie prin Italia, în Franţa şi în alte părţi s-au întâmplat la micile parchete.

AGERPRES: E valabil şi la noi asta?
Augustin Lazăr: Este valabil şi la noi, din păcate, pentru că acolo oamenii sunt scăpaţi de sub controlul constant al culturii instituţionale de la centru. Acolo se întâlnesc doi-trei şi ei apreciază ce fac (...).

AGERPRES: Deci, nu sunt supravegheaţi?
Augustin Lazăr: Da, există grupuri de interese locale care sunt interesate să pună sub control anumiţi magistraţi, pentru a se simţi în siguranţă. Există, din păcate, zone unde sunt bani murdari foarte mulţi şi Ploieştiul este o astfel de zonă. Şi acolo unde oamenii de afaceri au bani murdari foarte mulţi, ce fac cu aceşti bani? Primul lucru, încearcă să pună în dependenţă pe cei care ar trebui să-i controleze, să-i verifice, să-i investigheze.

AGERPRES: Pe lângă Prahova-Ploieşti, cu risc mare, ne mai puteţi da exemple de câteva alte zone?
Augustin Lazăr: Marile unităţi, marile centre industriale ale ţării, unde au fost combinate, au fost mari întreprinderi care s-au privatizat în anumite condiţii, cum s-au privatizat, au ajuns la administrarea lor sau în patrimoniul unor persoane controversate public. Acolo s-au strâns foarte mulţi bani negri şi dacă nu au fost puternice autorităţile locale, s-au dezvoltat nişte personaje care au devenit publice, au desfăşurat activitate publică, apoi au dat scandalurile, din păcate, scandaluri, afacerile judiciare care sunt cunoscute. Dar, revenind la problema Cartei judiciare, care trebuie reformată, ori de câte ori s-a ridicat această problemă, primarii locali, politicienii din zonă au ţinut cu dinţii de micile instanţe şi parchete, pentru că reprezintă ceva important pentru localităţile respective. Este un prestigiu mai mare pentru localitate că are judecătorie, acolo vin oamenii, cumpără o cafea, cumpără un sandviş, alimentează maşina, plătesc taxe la bugetul local şi reprezintă un interes pentru ei această chestiune, dar ar trebui găsită o soluţie ca noi să ieşim din acest sistem de organizare, care este întârziat cu 100 de ani faţă de statele occidentale. În Italia, în Franţa, în alte state, această chestiune a fost rezolvată în urmă cu zeci de ani.

AGERPRES: Vă referiţi la parchetele mici?
Augustin Lazăr: Parchetele şi instanţele mici. Ele nu au ce căuta acolo, mai ales că la noi ele sunt nefuncţionale de când au fost înfiinţate. Sunt aşa-zisele unităţi neatractive de parchet şi de instanţă unde stagiarii sunt repartizaţi, apoi, primul lucru, ei vor să plece, că nu sunt de acolo.

AGERPRES: Dar sunt şi cei mai slab pregătiţi sau începători?
Augustin Lazăr: Nu, nu. Se duce cine prinde un post mai aproape de casă cumva, dar nu e legat cu nimic să stea acolo, spre exemplu, într-o zonă montană foarte rece, neprietenoasă şi vrea să meargă în oraşul reşedinţă de judeţ. Ceea ce va face, într-un an, în doi, în trei, tot pleacă de acolo. Şi din nou postul rămâne liber şi tot aşa. Sunt instanţe care sunt artificiale şi parchete artificiale. Ele, fără ezitare, trebuie reconsiderate şi desfiinţate, ce mai!

AGERPRES: Cine ar trebui să implementeze acest proiect, Ministerul Justiţiei?
Augustin Lazăr: Evident că acest proiect trebuie aprobat de Parlament, el există pe undeva la Consiliul Superior al Magistraturii, a fost scos de câteva ori de la naftalină, prezentat ministrului, evaluat, s-a intenţionat să fie prezentat în Parlament, însă, de îndată ce au aflat parlamentarii din zonele respective, şi-au exprimat nemulţumirea şi au refuzat să susţină un asemenea proiect.

AGERPRES: Există şi situaţii cu parchete care au spaţii nefuncţionale, necorespunzătoare?
Augustin Lazăr: Aş vrea să vă spun că, în linii generale, Ministerul Public este foarte bine administrat de ani de zile şi majoritatea sediilor de parchete sunt la standarde bune, funcţionale, unele la standarde europene, multe dintre ele. Colegii noştri au condiţii bune de muncă.

Foto:(c) RADU TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Mă refeream la parchetele mici.
Augustin Lazăr: Cu titlu de excepţie, da, există mai ales parchete mici unde nu s-au efectuat investiţii, dar şi instanţe mici de acest gen, din aceleaşi considerente. Nu păreau viabile. Cei care au lucrat în aceste parchete şi instanţe au făcut naveta de la 40-50 de kilometri distanţă. Nu sunt legaţi de zona aceea, au venit cât au venit, pe urmă s-au schimbat, au venit alţii. Şi au rămas nişte parchete cu nişte condiţii precare iar unele dintre ele stau în clădiri cu chirie.

AGERPRES: La final, dacă aveţi un mesaj pentru cei care lucrează în sistemul justiţiei, procurori, angajaţii Ministerului Public?
Augustin Lazăr: Da, mesajul este acelaşi: noi trebuie să ne facem datoria, bruiajul care există în jurul sistemului judiciar din România nu trebuie să impresioneze pe nimeni, noi trebuie să ne facem datoria cu imparţialitate, să asigurăm nişte instituţii nediscreditate, o ordine de drept fermă, la nivel european şi să ne facem datoria faţă de oameni, fiindcă noi reprezentăm interesele generale ale societăţii.

AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii