INTERVIU Ştefan Frustok, autorul cărţii Global Casino: ”Limba păsărească a bancherilor pentru analfabeţii financiari” (Imagine: Alexandru Dobre/ Arhiva Mediafax Foto)

Avem triada: Guvernatorul Băncii Naţionale, şefii băncilor şi funcţionarul de la ghişeu. Comportamente-modele publice. Într-una din ultimele intervenţii Guvernatorul BNR a găsit în sfârşit răspunsurile la problemele cu care se confruntă băncile: Limbajul şi aroganţa. Este, explicit ne-o spune Guvernatorul, de vină aroganţa şi tupeul angajaţilor de la ghişeu. Guvernatorul îi ceartă şi pe “profesioniştii “care folosesc un limbaj prea tehnic, “păsăresc”, de neînţeles pentru cei mai puţin deprinşi cu tainele şi subtilităţile proceselor financiare. Dar să vedem aroganţa aceasta nu cumva ascunde atragerea în tranzacţii financiare pe analfabeţi? Cine câştigă din păsărească?

Reporter: Cum vorbeşte Guvernatorul?

Ştefan Frustok: Fie vorba între noi, nici discursul guvernatorului nu este întotdeauna pe înţelesul majorităţii dintre noi, mai ales atunci când îi citează pe Smith sau pe Keynes sau când o dă pe macroeconomie.

Reporter: Ce alt tip de limbaj face parte din bagajul comunicării BNR?

Ştefan Frustok: Nu îmi iese din minte, cum în anul 2000, când s-a înregistrat falimentul băncii Bankoop, cu o seară înainte, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale îşi făcuse apariţia la televiziunea publică afirmând cu cinism că sănătatea unei bănci este problema deponenţilor, nicidecum a Băncii Naţionale (!?). În 1999 banca Bancorex, devenită neperformantă, este lichidată, iar pierderile sunt preluate la datoria publică, ceea ce a costat pe fiecare român mai mult de 100 de dolari. În acest caz însa, nu a fost vorba doar de aroganţă.

Reporter: Sunt blajini bancherii?

Ştefan Frustok: Mai nou, băncile sunt profund nemulţumite de legea “dării în plată” şi legea conversiei creditelor în valută, considerându-le un atac la libertatea industriilor financiare. La prima vedere aşa este, dar situaţia de insolvabilitate la care au ajuns împrumutaţii, nu este decât un rezultat al lăcomiei nemăsurate a bancherilor. Toate acestea s-au petrecut cu îngăduinţa Băncii Naţionale, care a acceptat cu prea mare uşurinţă practici cu grad de risc ridicat: creditul cu buletinul, ce-i drept, după modelul american subprime care a dus la declanşarea crizei şi creditele în valută. Pe de altă parte nu îndrepţi o nedreptate cu o altă nedreptate.

Reporter: Care consideraţi că este discursul paralel al BNR şi bănci?

Ştefan Frustok: Se poate vedea în felul în care Banca Naţionala ţine să ne avertizeze, s-a întâmplat de nenumărate ori, că băncile sunt entitaţi private, al căror obiectiv este să facă profit. Câştigurile bancherilor au crescut foarte mult după ce băncile comerciale s-au înrolat în industriile financiare. Ca apoi, să vorbească de aroganţa şi limbajul indescifrabil de la ghişeu.

Rep.: Şi ce se întâmplă cu discursul bancherilor?

Ştefan Frustok: Cum este posibil totuşi ca, dupa ce au pus economia mondială la pămant, băncile să se laude acum că au reuşit să revină pe profit. Sincer, mi-aş dori, de data aceasta ca om de afaceri, să am de a face cu o bancă care să nu se implice în tranzacţii pe pieţele financiare, care ar putea fi foarte bine o bancă de stat, iar serviciile bancare de care am nevoie să fie un fel de utilitaţi publice. Nu vreau să mă joc cu banii în bănci-cazinou, bani care în mare parte nu sunt ai mei şi de care depinde siguranţa salariaţilor. De ce trebuie să fiu eu expus unor riscuri pe care nu mi le-am asumat?

Reporter: Cum este de fapt în alte părţi?

Ştefan Frustok: Guvernatorul îi trimite pe bancherii noştri să înveţe de la Europa şi de la restul lumii cum să se poarte. Din păcate nici de acolo nu prea au a învăţa lucruri bune. Până nu demult bancherii vorbeau foarte puţin sau de loc. De când băncile s-au transformat în “industrii financiare”, au devenit mai guralivi. Folosindu-se de autoritatea profesională şi morală pe care au câştigat-o de-a lungul timpului, asumându-şi misiunea de a păstra banii noştri în deplină siguranţă, bancherii au ajuns să ne împingă ei înşişi în cele mai riscante combinaţii. Într-o “păsăreasca” foarte convingătoare ne vând acum povestea cu banii care nu ar trebui lăsaţi să zacă fără să producă nimic, ci ar fi bine să fie investiţi. Şi cine ar putea să o facă mai bine decât ei?

Reporter: Care-i problema aici?

Ştefan Frustok: Aţi observat cred că bancherii nu ne îndeamnă să investim în economia reală, ci în industriile financiare de unde banii se întorc fără prea multă bătaie de cap şi le aduc şi lor câştiguri substanţiale. În acest context, micşorarea dobânzilor, menită să încurajeze investiţiile, este tot spre folosul lor. Realitatea este că numai banii proveniţi de pe urma achiziţiilor iniţiale de acţiuni, ajung în conturile companiilor respective. Banii rezultaţi din tranzacţionarea ulterioară a diferitelor produse financiare pe aşa-numitele “pieţe secundare” trec de la un “investitor” la altul, fără ca la nivel global să se producă un câştig sau o pierdere.

Reporter: Care-i riscul?

Ştefan Frustok: Totul este până la urmă un joc cu sumă nulă. În schimb bonusurile bancherilor depind de valoarea totală a tranzacţiilor şi nu de calitatea sau de evoluţia în timp a valorii produselor. Riscurile sunt transferate asupra clienţilor, deveniţi cu sau fără voia lor “investitori”. Indiferent că fac sau nu din noi nişte investitori, băncile se folosesc la discreţie de banii noştri, pentru a-şi finanţa propriile investiţii, în timp ce, dacă este vorba de alte industrii, nu acordă credite decât cu mare greutate. Băncile se află într-o poziţie evidentă de conflict de interese. Băncile “tranzacţionează” în numele clienţilor sau în nume propriu, dar tot cu banii clienţilor. Numai că volumul tranzacţiilor în nume propriu este de câteva ori mai mare decât cel în numele clienţilor. În ultimii 20 de ani, băncile au devenit cei mai importanţi “actori pe pieţele financiare”, cum le place mai nou să li să spună. Vechiul apelativ de “jucător la bursă” nu dă bine pentru o bancă.

Reporter: Se face ceva pentru a îndrepta lucrurile?

Ştefan Frustok: Organismele de reglementare şi de supraveghere, populate de indivizi în majoritatea lor proveniţi din sistemul bancar, nu numai că nu au înfrânat asemenea practici, dar au devenit adevăraţi agenţi de marketing ale produselor industriilor bancare. Sunt preconizate diverse campanii de “incluziune financiară” a “categoriilor defavorizate”, mai precis a aşa-numiţilor “analfabeţi financiari” cum sunt consideraţi cu dispreţ cei lipsiţi de cultură financiară. Aceştia urmează să fie familiarizaţi cu produsele financiare, însă nu pentru a se putea păzi mai bine de ele, ci ca să devină utilizatori informaţi ale acestora, gata pentru a fi înrolaţi în armată de clienţi devotaţi ai noilor industrii ale banilor. Aşa că până la urmă vom deveni toţi nişte pleşcari mai mult sau mai puţin aroganţi.

Ştefan Frustok-Matei a fost director ştiinţific al Institutului de proiectări şi automatizări. În 1983, a primit premiul Academiei Române pentru primul robot industrial din România. Acest interviu cu Ştefan Frustok-Matei este prilejuit de apariţia cărţii sale Global Casino, Paideia, 2016.