Cea mai recentă producție Netflix, un spin-off mult așteptat de fanii universului Bridgerton, este, bineînțeles, o ficțiune istorică, însă una atipică: după paravanul unei povești de dragoste, serialul aduce în prim-plan probleme ce par a dăinui de secole.

La sfârșitul anului 2020, Netflix deschidea porțile unei lumi de basm, cu prinți și prințese, cu cavaleri și domnișoare, dar, mai ales, cu personaje bine conturate, care nu s-au pierdut în magia epocii. „Bridgerton“ este un serial de ficțiune istorică, bazat pe cărțile autoarei Julia Quinn și produs de celebra Shonda Rhimes. Cele două sezoane deja apărute (Netflix a anunțat deja apariția a încă două) au acțiunea plasată la începutul secolului al XIX-lea, în Marea Britanie. Firul roșu al fiecărui sezon este o poveste de dragoste, așa cum am citit în cărțile de basme, însă cu o cantitate de senzualitate, cât să nu depășească (prea mult) limita decenței.

Însă ca să ne apropiem de cea mai recentă producție Netflix & Shondaland , trebuie să vorbim despre numitorul comun al primelor două sezoane „Bridgerton“: duo-ul femeilor puternice, Regina Charlotte și Lady Agatha Danbury. Prietene încă din tinerețe, cele două sunt atent implicate în viitorul aristocrației care se confunda adesea cu viitorul amoros al acesteia – niciun burlac nu era lăsat neînsurat fără motiv, nicio tânără domnișoară nu era lăsată necurtată și, mai ales, niciun gest și nicio ocheadă nu erau trecute cu vederea. Cu toate că în „Bridgerton“ tensiunea și interesul se concentrează pe poveștile de dragoste, curiozitatea și misterul planează asupra acestor două femei devenite persoane-cheie (oficial și neoficial) ale societății prezentate. Iată, așadar, că în prima parte a lunii mai, Netflix a început să țeasă trecutul lui Charlotte și al Agathei. „Queen Charlotte: A Bridgerton Story“ este un spin-off prequel al seriei „Bridgerton“, de șase episoade și multe costume extravagante, multe decoruri elegante, dar, mai ales, multă pasiune (tinerească). Trebuie să precizăm că acțiunea se împarte pe două planuri, povestea revenind în prezentul serialului de bază, când Regina Charlotte are de gestionat o criză dinastică.

Căsătoria în vremea regalității: afacere sau dragoste?

Noua serie spune povestea tinerei Charlotte, interpretată de India Amarteifio, o tânără prințesă din Germania, care vine la Londra pentru a se căsători, împotriva voinței ei, cu Regele George al Marii Britanii. Charlotte își dorea să se căsătorească din dragoste, așa că este supărată, revoltată că mariajul ei pare a fi doar o tranzacție economică între cele două țări. Tot acest mers al lucrurilor, simțit ca fiind nefiresc de către Charlotte, este perceput la fel și de către actrița India Amarteifio: „Chiar și cu acest rol, mi-este foarte greu să înțeleg ce înseamnă să fii din lumea regalității. Poate doar acest simț al datoriei. Mi se pare o nebunie că cineva poate ajunge să conducă o lume doar prin șansa acordată la naștere, că tot ce faci în viață este acordat printr-un drept divin. Îmi este greu să empatizez cu asta, mai ales că nu vin din rândul elitelor“, a spus ea în interviul acordat pentru „Weekend Adevărul“.

Tot ca în „Bridgerton“, și prequelul urmărește evoluția a două relații – povestea de dragoste dintre regină și rege, dar și prietenia dintre Charlotte și Agatha, ambele cu începuturi atipice și cu momente definitorii. Despre cum s-a raportat Regele George la relația cu Charlotte, Corey Mylchreest a spus pentru „Weekend Adevărul“ că povestea lor are la bază combinația puternică dintre dragoste și traumă, sentimente atât personale, intime, ale fiecăruia, cât și definitorii pentru legătura lor. „George încearcă să o protejeze de el însuși. Știe că ea poate avea o viață fericită în altă parte. El nu se consideră demn de dragostea ei. El vrea să se protejeze de abandon și vrea să o protejeze pe ea de dezamăgire“, a mai spus el. De asemenea, India a subliniat faptul că s-a dedicat total acestei părți a serialului, nelăsând vreo influență externă să afecteze evoluția naturală, imaginată de creatoarea Shonda Rhimes: „Povestea de dragoste dintre Charlotte și George este una originală. Am urmat doar scenariul, fără a mă inspira din alte povești. Este o poveste originală, așadar, chiar și pe partea de inspirație actoricească“.

Cronologia inversă a unui personaj

Poate cel mai impresionant lucru în „Queen Charlotte: A Bridgerton Story“ este capacitatea celor două protagoniste de a-și imagina aproape o jumătate de secol de viață, a crea punctul zero al transformării unui om și toate acestea cu personajul ajuns deja la maturitate, cu defecte și calități. Atât India Amarteifio, cât și Arsema Thomas, actrița care îi dă viață tinerei Agatha Danbury, au spus pentru „Weekend Adevărul“ că a existat o presiune constructivă, atât datorită faptul că Bridgerton este deja un univers cu foarte mulți fani, dar și datorită dorinței de a-și depăși limitele. „Nu a fost o presiune exterioară sau din partea echipei, ci mai degrabă una interioară, care ajută actorii să fie mai determinați să facă un rol bun. Dar este extraordinar că am putut oferi oamenilor ce și-au dorit, mai ales că suntem într-o industrie suprasaturată“, spune India. La rândul ei, Arsema completează și vorbește despre schimbare și răbdarea cu tine însuți: „Am fost extrem de emoționată. Când joci rolul unei femei atât de puternice, simți nevoia să te autodepășești. Am trăit sindromul impostorului, că nu sunt suficient de bună pentru rol. Însă presiunea s-a ridicat în momentul în care am făcut un pas în spate și i-am văzut toată povestea, sunt 40 de ani de creștere, de dezvoltare. Schimbarea pe care o vrei la tine nu se întâmplă peste noapte, sunt necesare mai multe versiuni până ajungi la ceea ce îți dorești, și asta vezi uitându-te la Lady Danbury din «Bridgerton» și versiunea ei mult mai tânără“.

Iar pentru a-și însuși mai bine personajul, fiecare și-a ales prioritățile – de caracter, de energie – și apoi a încercat să îi dea o formă prin atentă documentare și găsirea unor surse de inspirație. India spune că ea a rămas în perioada sfârșitului de secol XVII – început de secol XVIII, epocă dominată de un singur nume feminin în Europa: „Am urmărit «Maria Antoaneta», mai ales că ea și Regina Charlotte sunt din aceeași perioadă istorică. Chiar am fost sfătuită de către designerul nostru de costume, Lyn Elizabeth Paolo, să urmăresc filmul, să mă familiarizez mai mult cu atmosfera perioadei“. Arsema a căutat modele puternice, în care să se regăsească nu doar ea, ci femei din toată lumea: „Am avut multe modele din istorie. Scriitoare, precum Tony Morrison, ale cărei cărți le-am citit de-a lungul filmărilor, multe femei revoluționare, precum Assata Shakur, Angela Davis, Aretha Franklin – toate aceste femei care au simțit că nu au altceva de făcut decât să împărtășească prin ce trec și să spere că vor lăsa în urmă o lume mai bună. Așa este și Agatha: tot ceea ce face este pentru familie, pentru ceilalți oameni de culoare, pentru a le asigura viitorul. A găsi în istorie pe cineva care să fie altruist, care să fie un model a fost crucial“.

Lupta seculară a femeii în lumea patriarhatului

Poveștile celor două femei atrag atenția asupra lumii patriarhale care încă există – nu de puține ori, ficțiunea a fost un manifest, o fereastră către lumea reală și, poate, chiar un început-soluție. „O vedem pe Agatha într-o căsătorie ca o închisoare. Așa că ea pare resemnată, nu crede că se va schimba ceva și doar își face datoria ca soție. Dar, pe măsură ce se apropie de Charlotte, își dă seama cât înseamnă poziția ei. Se produce parcă o reacție chimică și apare Lady Danbury, care are încredere în ea și în vorbele ei. Unul dintre oamenii care m-au făcut să înțeleg mai bine situația de atunci a fost bunica mea. Pe parcursul filmărilor, am vorbit cu mama, care mi-a povestit că bunica a avut o căsătorie aranjată și a fugit, doar ca să ajungă apoi în alt mariaj aranjat. Însă ea nu a acumulat nicio animozitate față de situație, gândea totul ca fiind o datorie. A înțelege ce sentimente poate avea cineva într-o situație în care nu i se acordă toate drepturile, toate libertățile, este o mare provocare“, spune Arsema, cea care are poate cel mai puternic rol din universul Bridgerton.

Ea clarifică conexiunea dintre trecut și prezent, dintre serial și realitate, marcând linia subțire dintre cele două drept o lecție din care orice femeie poate învăța: „În acea perioadă au existat extrem de multe obstacole pentru femei, mai ales pentru a spune ceea ce gândesc. Exista ideea că dacă oferi replici ești obraznică, necizelată. Lady Danbury trece peste obstacolul de a se teme de ceea ce cred alții despre ea. Când realizează că lucrul pentru care luptă este mult mai mare de atât, dă la o parte toate aceste preconcepții. În acea epocă exista ideea de a izola femeile nemăritate; a fost unul dintre momentele de început ale patriarhatului. Însă și acum vedem cam același sistem: femeile sunt nevoite să lupte pentru a fi plătite ca un bărbat, vedem documente medicale care atestă faptul că dozajul medicamentelor este realizat după standarde/dimensiunile masculine, mortalitatea femeilor de culoare care nasc este mai mare decât a celor albe. Se pot face atât de multe paralele, încât nu are cum ca acest serial să nu fie potrivit pentru zilele noastre“.

Dincolo de cadrul elegant, istoric, și de povestea de dragoste pe care o așteaptă toți romanticii, „Queen Charlotte: A Bridgerton Story“ pune pe tapet probleme cotidiene, cu care ne confruntăm în prezent și care, iată, par a fi supraviețuit secolelor și cinematografiei: rasismul, patriarhatul, bolile mintale, sclavia. Arsema Thomas punctează acest lucru: „Sunt entuziasmată că există, dar în același timp tristă, pentru că este primul serial de acest fel. Ideea unei drame, plasată în acea perioadă, în care protagonista este o regină de culoare, susținută, la rândul ei, de o aristocrată de culoare nu s-a concretizat niciodată. De ce pentru toată frumusețea și creativitatea pe care ficțiunea ni le pune la dispoziție, acest gen de serial trebuie să stea sub semnul acurateței? Când vorbim despre orice altceva în afară de rasă, acuratețea pare că nu contează“.