Actorul Ion Dichiseanu, care marți seară va fi sărbătorit pentru cei 55 de ani de carieră, la Sala Palatului din Capitală, rememorează, într-un interviu acordat AGERPRES, toate momentele frumoase din viața sa de artist.

El își aduce aminte de rolurile jucate în teatru și film și se declară un răsfățat al scenei. ''Toate rolurile pe care le-am jucat le-am iubit. Am dat câte o bucățică din sufletul meu și din ființa mea fiecărui rol. (...) Am fost un răsfățat, eu am fost unul dintre actorii care au fost răsfățați. Tot ce am vrut am jucat'', spune actorul.

AGERPRES: Ce ați pregătit pentru spectacolul din această seară?
Ion Dichiseanu: Nu am pregătit ceva în mod special. Vor fi prezentate câteva secvențe din filme, fiindcă dacă aș da din toate cele 60 de filme ale mele ar însemna să se întindă spectacolul 10 zile și 10 nopți, câteva fragmente din patru filme, la început. Am acceptat să se facă acest spectacol pentru că s-a adunat un buchet de anișori, cu muncă și cu sudoare, pe frontul artei. O să spun o poezie care mie îmi place foarte mult, pe urmă o să cânt melodia "Strada", care este foarte cunoscută de marele public, compusă de Radu Șerban special pentru mine, piesă pe care au mai cântat-o după aceea și Margareta Pâslaru, Doina Badea, și acum va fi în premieră — am înregistrat-o în urmă cu cinci zile — o voi cânta împreună cu fata mea, cu Ioana. Pe urmă am un potpuriu de melodii cu piese iubite, îndrăgite, cunoscute, arhicunoscute de marele public. Voi cânta acest potpuriu sub bagheta dirijorului Nicolae Botgros. Este un om deosebit, alături de care am mai cântat și în urmă cu aproape doi ani, la emisiunea "O dată-n viață!".

Piesa de teatru 'O noapte furtunoasă'' de Ion Luca Caragiale, 1966
Foto: (c) VASILE MOLDOVAN / AGERPRES ARHIVĂ

AGERPRES: Aveți o carieră impresionantă în muzică, în teatru și film...
Ion Dichiseanu: Daaa! (râde — n.r.) Ce roluri mari am jucat, începând cu debutul meu, rolul Antoniu. După mine nu l-a mai jucat nimeni. Antoniu și Cleopatra, eu cu Olga Tudorache, să-i dea Dumnezeu sănătate. Dacă e să-mi aduc aminte pot să vă spun, în primul rând, despre cele cinci roluri shakespeariene — Antoniu, Othello, Petruchio, Coriolan și Timon din Atena, plus Dostoievski — Alioșa Karamazov, plus Sofocle, Oedip Rege, musicaluri și alte piese românești, ''Micul Infern'', peste 500 de spectacole, sunt multe, multe de care îmi aduc aminte.

AGERPRES: La filmări sau pe scenă au existat tot felul de momente, unele mai plăcute, iar altele mai puțin plăcute...
Ion Dichiseanu: Unul mai puțin dorit a fost pe 20 noiembrie, când a murit Kennedy, iar eu, pe scenă, mi-am rupt piciorul. Eram cu Cleopatra în brațe și s-au desprins practicabilele. Eu am stat în spital și un alt coleg a vrut să intre în rolul meu, iar George Vraca a spus: ''Nu. Ca el nu poate nimeni". Mă iubea foarte mult. Neplăcut a fost și când mi-am rupt trei coaste în filmul "Burebista". Eram Calofor, băiatul lui Burebista, și s-au luat armăsarii la bătaie. Sunt multe astfel de pățanii, în coproducția "Bătălia pentru Roma" m-am lovit la cap. Am avut multe astfel de pățanii, unele amuzante, alte mai puțin amuzante.

AGERPRES: Și o pățanie amuzantă care vă vine acum în minte?
Ion Dichiseanu: Amuzante? Ce îmi vine acum în minte? Filmam cu Silviu Stănculescu în "Acțiunea Autobuzul". În distribuție era și Jean Constantin, Draga Olteanu Matei, Gheorghe Dinică, și era o secvență în care trebuia să filmăm într-o grotă, la Dâmbovicioara, și eram într-un țarc, legați la ochi și trebuia să ne batem. Ne acuzam reciproc: Tu ești securistul! Ba tu ești!. Și în afara țarcului erau niște câini lupi și deșteptul de milițian le-a dat o comandă greșită și a sărit să mă muște un câine. Norocul a fost că eu am avut o vestă antiglonț pe dedesubt pe care eu o pusesem fiindcă era frig acolo, în plină vară era un frig teribil acolo. Toate cuvintele pe care le-am spus eu atunci nu cred că pot fi puse pe hârtie. Am spus că nu mă mai interesează filmul, să-și ia banii înapoi, nu mă mai interesează nimic. Toți pe acolo au început repede-repede: ''Să i se facă antirabic!''. La care regizorul Virgil Calotescu, Dumnezeu să-l ierte, zice: ''Nu, nu, nu lui Dichi, câinelui să i se facă antirabicul!'' Și pe urmă mi-a trecut supărarea, fiindcă eu mă supăr pe moment, ca orice om.

Premiera de gală a filmului 'D'ORA — Emigranta româncă', regia Delia Antal
Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

AGERPRES: Aveți vreun rol pe care l-ați iubit mai mult?
Ion Dichiseanu: Toate rolurile pe care le-am jucat le-am iubit. Am dat câte o bucățică din sufletul meu și din ființa mea fiecărui rol.

AGERPRES: Roluri pe care vi le-ați fi dorit și pe care nu le-ați primit există?
Ion Dichiseanu: Nu, am fost un răsfățat, eu am fost unul dintre actorii care au fost răsfățați. Tot ce am vrut am jucat. Fie când era director George Vraca, fie când era Horia Lovinescu, ce am vrut am jucat. Eu pur și simplu nu pridideam, așa de ocupat eram. Ca să-ți dau un exemplu, ziua filmam și seara eram la spectacol, la Antoniu și Cleopatra. Un alt exemplu: luni dimineața mă lua avionul, mă ducea avionul la Onești, unde filmam la "Post-restant", după amiază mergeam în Deltă, la Mila 23, unde filmam iarăși, și seara iar mă prelua avionul și mă aducea să joc pe scenă. Ce existență, câtă energie puteam să am eu atunci și concentrare artistică să pot să fac toate astea! Mă lăsa teatrul de obosit și mă lua la filmări de odihnit. Dar acum, gata, nu mai pot să mai stau că trebuie să plec la repetiții.

AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii