Soprana Angela Gheorghiu a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că, dacă ar fi să își evalueze cei 25 de ani de carieră, nu ar schimba nimic, ar face, din punct de vedere profesional, aceleași alegeri ca și până acum.

''Chiar dacă în tinerețe n-am avut experiență, am avut instincte bune și destul curaj de la bun început. Nu am multe sfaturi să-i dau Angelei Gheorghiu de acum 25 de ani — până în ziua de azi nu mă împac bine cu sfaturile altora, prefer să mă bazez pe mine. În viața profesională, aș face exact cum am făcut de la 6 ani până astăzi. Nimic nu aș schimba. Din punct de vedere profesional, este imposibil să reușești mai bine, să ajungi la un nivel artistic mai înalt decât cel la care, prin ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns'', a afirmat soprana.

Artista mărturisește că a învățat să își aleagă proiectele în care este implicată în măsura în care acestea pot deveni "spectacole de referință, de respect aproape religios față de stilul poveștii și cel componistic".

Soprana mai vorbește, în interviu, despre colecția aniversară de discuri pe care Warner Classics o va lansa, în onoarea sa, pe 6 aprilie, despre prietenii săi, Franco Zeffirelli și Virginia Zeani, despre opera "Werther" în care interpretează rolul Charlotte, pe scena Operei de Stat din Viena, dar și despre turneul programat, în premieră, în Australia, anul acesta.

AGERPRES: Anul acesta celebrați 25 de ani de carieră. Puteți să îmi descrieți momentul în care ați știut că pe scenă este locul dumneavoastră?
Angela Gheorghiu: Am simțit de mică valoarea harului pe care l-am primit. Vocea mea se făcea auzită și ascultată încă din casa părinților, Ion și Ioana Burlacu, și, mai apoi, la grădiniță, la Adjud. Îmi aduc aminte de educatoarea mea, doamna Margareta Roșca, de învățătoare, doamna Nistor, de profesorul de muzică, domnul Armencea. Primul cântec pe care l-am cântat nu a fost una dintre melodiile copilărești, ci "Guten Abend, Gute Nacht". Vedeam în reacțiile celor din jurul meu că, de câte ori cântam, produceam o impresie profundă și înțelegeam că asta e ceva neobișnuit. Nu exista spectacol în Adjud sau mic concurs în Moldova la care să nu fiu prezentă pe scenă, cântând muzică clasică, singură sau în duet cu sora mea, Elena. Și, cum îmi plăcea să simt că transmit o emoție și că lumea mă apreciază pentru asta, mi-a fost clar destul de devreme că acesta va fi destinul meu, că vocea mea îmi va defini viața.

AGERPRES: Dacă Angela Gheorghiu de acum ar putea să îi dea un sfat sau câteva sfaturi Angelei Gheorghiu de acum 25 de ani, care ar fi ele?
Angela Gheorghiu: Chiar dacă în tinerețe n-am avut experiență, am avut instincte bune și destul curaj de la bun început. Nu am multe sfaturi să-i dau Angelei Gheorghiu de acum 25 de ani — până în ziua de azi nu mă împac bine cu sfaturile altora, prefer să mă bazez pe mine. În viața profesională, aș face exact cum am făcut de la 6 ani până astăzi. Nimic nu aș schimba. Din punct de vedere profesional, este imposibil să reușești mai bine, să ajungi la un nivel artistic mai înalt decât cel la care, prin ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns.

Doar din punct de vedere personal am greșit să accept un soț, francez de origine italiană, care mi-a adus destulă suferință și, cu bună știință, timp de 20 de ani, a trebuit să nu recunosc durerile prin care treceam, pentru a nu influența negativ cariera artistică. Chestiune de destin și de noroc ...

AGERPRES: Pe 6 aprilie Warner Classics lansează o colecție de discuri ce vă este dedicată dumneavoastră și celor 25 de ani de carieră ai dumneavoastră. Cum au fost selectate înregistrările incluse în această colecție aniversară?
Angela Gheorghiu: Am încercat să cuprind cât mai multe fațete din discografia uriașă pe care o am și pe care am reușit cu multă atenție să o săvârșesc din 1995, în cele mai bune condiții posibile. Trebuie să știți că aceste înregistrări aparțin unei singure case de discuri — EMI, astăzi Warner Classics — dar eu am o discografie extinsă și la Decca și la Deutsche Grammophon-Universal. Am avut un contract exclusiv mai întâi cu Decca și mai apoi cu EMI, astăzi Warner.

AGERPRES: De asemenea, în această colecție, este inclus și un mesaj al lui Franco Zeffirelli în onoarea dumneavoastră. Vă amintiți momentul în care l-ați cunoscut? Puteți descrie acel moment?
Angela Gheorghiu: Da, interviul cu Franco Zeffirelli este realizat de bunul meu prieten, regizorul Paul Cozighian, care, timp de 10 ani, m-a filmat în întreaga lume. Am strâns un material prețios, din care extrag astăzi acest interviu.

Pe marele regizor Franco Zeffirelli l-am cunoscut pentru o nouă producție cu "Carmen", la Metropolitan Opera House, în 1995. De atunci, am făcut foarte multe spectacole la Metropolitan în New York, la Royal Opera House-Covent Garden din Londra, la Opera din Viena, la Scala din Milano, la Operele din Los Angeles, Roma etc.... Am lucrat împreună la mai multe titluri: "Traviata", "Turandot", "I Pagliacci", "La Boheme", "Carmen" etc... Din primul moment ne-am simpatizat, o stare nu prea comună pentru Franco. Îmi aduc aminte că toți colegii mă puneau în gardă, cum că el nu se înțelege prea bine cu sopranele și că este foarte dur, dar, dacă te adoră, prietenia lui va fi pentru toată viața și va însemna foarte mult.

Am avut noroc, în cazul meu a fost o adorație pentru toată viața. M-a onorat și ultima oară când ne-am văzut, el venind pe scena teatrului La Scala, din Milano, și oferindu-mi un cadou extrem de prețios, creat special pentru mine. Franco salutând publicul împreună cu mine, după spectacolul cu "La Boheme", în acest teatru italian, într-o producție de aproape 50 de ani, m-a onorat imens.

În interviul pe care o să-l vedeți, lucram la o nouă producție cu "Traviata", la Roma, și îi eram prin preajmă, invitată fiind la vila sa de la Roma. Îi mulțumesc din toată inima pentru modul sincer cu care a făcut acest interviu. Îl ador pe Franco pentru că este Maestrul Maeștrilor în materie de regie de operă — inegalabil în istoria teatrelor, ca și în istoria filmului.

Mă consider cel mai norocos artist, pentru că am avut șansa de a-i cunoaște pe cei mai buni dintre cei mai buni. Lecția cea mai prețioasă primită de la ei este aceea de a respecta o partitură lirică, fenomen ce nu e prea des întâlnit la mulți regizori. Toți încearcă să fie părtași la modificarea sau distrugerea subiectului sau stilului unei partituri de operă, fără să cunoască suficient muzica, textul sau stilul unei lucrări definite deja de două genii: scriitorul și compozitorul.

AGERPRES: Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ați învățat de la Franco Zeffirelli, pentru cariera dumneavoastră?
Angela Gheorghiu: Să am grijă ca toate spectacolele în care mă implic să facă, într-un fel sau altul, istorie. Să fie spectacole de referință, de respect aproape religios față de stilul poveștii și cel componistic. Una nu se poate separa de alta. Experiențele să le fac doar dacă mă conving sau, dacă nu, să le las definitiv studenților.

AGERPRES: Și, pentru că vorbim de 25 de ani pe scenă, care apreciați că este aspectul pe care un artist îl poate câștiga doar odată cu timpul, în cariera sa?
Angela Gheorghiu: Cu timpul câștigi experiență, maturitate, dar, după părerea mea, cel mai important pentru un artist liric este să-și păstreze curățenia și claritatea vocii. Tinerețea vocală este primordială. Nu sunt de acord să încerci cu orice preț să îți sune vocea la fel de matur ca și corpul tău. Spun asta cu o logică. Toate personajele, în majoritatea operelor, sunt tinere sau foarte tinere. Trebuie avut grijă ca tinerețea vocală, a personajului, să meargă mână în mână cu cea fizică sau mentală. Imaginați-vă cum ar suna Mimi cu o voce îmbătrânită, matură? Se înțelege, fără exagerare și fără să devenim ridicoli, dar, cum muzica de operă este bazată pe cele două mici corzi vocale, trebuie să avem maximă grijă pentru a fi capabili să producem sunete frumoase și cu multă expresivitate, cât mai mult timp posibil.

AGERPRES: La fiecare concert sau recital, cântați, de obicei, o piesă românească. Care este prima piesă românească și care este cea mai recentă piesă românească pe care ați cântat-o pe scenele lumii?
Angela Gheorghiu: Prima cred că a fost o arie dintr-o operetă românească de George Grigoriu, "Muzica", apoi lista compozitorilor români începe cu Anton Pann, cu influențele otomane, până la Enescu, Caudella, Brediceanu și până astăzi, la compozitorul cel mai tânăr, Andrei Tudor. Am cântat toate tipurile de muzică românească în concerte, gale, recitaluri, filmări și înregistrări — muzică ortodoxă românească, muzică populară, muzică de Crăciun, corală, contemporană, pop-rock... Nu am în muzica vocală o limită. Dacă o partitură m-a convins cu o emoție, voi face orice e posibil ca totul să sune plăcut și bine.

Sunt primul artist căruia i s-a orchestrat muzica pe care o auzim în bisericile ortodoxe române. Am înregistrat-o pe un CD pentru casa de discuri Decca. Am luptat să aduc corul Madrigal la Londra și să am alături, de asemenea, pe unul dintre cei mai importanți dirijori români, cu o adevărată carieră internațională, maestrul Ion Marin. CD-ul respectiv poartă numele de "Mysterium". Cu această ocazie, BBC a făcut un reportaj excepțional în România — "Angela Gheorghiu' s Romanian Journey".

AGERPRES: În prezent, interpretați rolul Charlotte, din "Werther", o partitură de mezzosoprană. Cum v-ați pregătit pentru acest rol, considerat, să îi spunem "simplu", tehnic vorbind, pentru o mezzosoprană?
Angela Gheorghiu: Într-adevăr, rolul Charlottei este o partitură simplă pentru o mezzosoprană — nu cânt nici prea mult, nici prea sus și, sincer, nu-mi aduce satisfacțiile unei partituri de soprană. Asta mi-a permis, pe de altă parte, să construiesc mai mult rolul, să mizez pe expresivitatea muzicală, pe spectacol. În istoria operei, extrem de rar o soprană a avut curajul de a aborda o partitură de mezzosoprană. Primul nume care îmi vine în minte este fantastica și unica mea prietenă, Virginia Zeani.

Partitura o cunoșteam, am înregistrat-o cu câțiva ani în urmă, dar m-a atras ideea de a o interpreta pe scenă, mai ales la Viena, unde a avut loc și premiera absolută a acestei opere. Recunosc că a fost și un subiectivism la mijloc: regia este semnată de către Andrei Șerban.

În același timp, pot să recunosc că îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a înzestrat să fiu soprană. Tehnic vorbind, în muzica italiană, soprana are rolurile tinere, rolurile titulare, în timp ce mezzosopranele au, datorită culorii mai grave, mai sumbre a vocii, rolurile mai mature sau pe cele negative. Doar în muzica franceză avem roluri tinere pentru mezzosoprane, cele mai cunoscute fiind Carmen și Charlotte din "Werther". Ambele roluri le-am înregistrat. Tot tehnic vorbind, vocile de tenori sunt pentru personajele mai tinere, în timp ce cele de bariton și bas, datorită culorilor mai grave, sunt rezervate personajelor mai mature sau comice. Mă refer, desigur, la o majoritate. Componistic, există și excepții.

AGERPRES: Dacă ar fi să vă descrieți cariera de până acum cu o replică a unui personaj de operă, care ar fi acea replică?
Angela Gheorghiu: Simplu — "Vissi d'arte, vissi d'amore, non feci mai male ad anima viva". "Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire, nu am făcut niciun rău vreunei ființe vreodată". Sunt primele versuri ale ariei din "Tosca", de Puccini, comandată de compatrioata și prima mea mare colegă, Hariclea Darclee. Datorită ei, sopranele lumii își cântă, de atunci, imnul acesta care caracterizează o adevărată Divă!

AGERPRES: În luna mai, veți avea o serie de concerte sub bagheta maestrului Tiberiu Soare. Puteți da mai multe detalii despre aceste concerte?
Angela Gheorghiu: Colaborez foarte bine și de multă vreme cu maestrul Tiberiu Soare și, de aceea, aleg să lucrez și cu el pentru multe dintre concertele mele. Concertele sunt întâlniri de gală cu publicul meu, în cadrul lor am ocazia să cânt arii și piese la care țin și care înseamnă mult pentru mine și astfel se creează o emoție autentică, o relație în care muzica și expresivitatea vocală primează. Ca totul să iasă perfect, ca magia să se creeze, am nevoie de "complicitatea" unui dirijor. Tiberiu este un partener de scenă excelent, datorită capacității sale cameleonice de a se adapta oricărui stil impus într-un concert.

AGERPRES: Anul acesta veți mai avea o premieră, cu "Adriana Lecouvreur" la Paris și apoi veți cânta "Tosca", la Metropolitan Opera din New York. Ce înseamnă pentru dumneavoastră întoarcerea pe scenele acestor faimoase opere?
Angela Gheorghiu: Anul acesta nu este diferit de oricare alt an din cariera mea. Voi încerca, pentru fiecare spectacol, să îi fac pe spectatori să viseze, să vibreze împreună cu mine pentru personajele pe care îmi propun să le interpretez. Niciodată nu fac diferențe între teatre — fie că sunt americane, asiatice, europene etc... Publicul trebuie onorat oriunde și eu îmi doresc să îl conving de misiunea și darul primit, adică vocea umană.

AGERPRES: Aveți programat, în toamnă, un turneu în premieră în Australia. Cum s-a născut ideea acestui turneu și de ce ați decis să mergeți în Australia acum?
Angela Gheorghiu: Nu decid eu întotdeauna cu exactitate unde, ce și cum. Câteodată primesc invitații ca și acestea, venite de pe continentul australian, și se poate întâmpla să nu fiu liberă. În acest an, m-au convins să fac un voiaj atât de lung într-o țară cu o istorie extrem de importantă în materie de operă. Am mari emoții și de abia aștept să vă spun cum a fost. 

***

Soprana Angela Gheorghiu a cântat pe toate marile scene din lume, între care New York, Philadelphia, Londra, Paris, Milano, Salzburg, Berlin, Barcelona, Tokyo, Roma, Seul, Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zurich, Viena, Shanghai. Pentru cariera sa, Angela Gheorghiu a primit mai multe distincții, printre care La Medaille Vermeille de la Ville de Paris și titlurile de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor și Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, acordate de Guvernul francez.

Angela Gheorghiu este Doctor Honoris Causa al Universității de Arte din Iași și al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca. În 2010, a fost decorată cu Ordinul "Steaua României" în grad de Comandor, iar doi ani mai târziu a primit Medalia "Nihil Sine Deo" din partea regelui Mihai pentru promovarea valorilor culturii românești în străinătate. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii