Omul de astăzi este robul imaginii, patima ''începe cu lucruri mici și sfârșește prin a te distruge'', afirmă Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, într-un interviu acordat AGERPRES.

Înaltul ierarh consideră că pentru contracararea imaginilor negative, provenite în special de pe internet și din televiziune, omul trebuie să apeleze la imagini pozitive, așa cum sunt icoanele, să se roage și să se spovedească mai ales cu ocazia sărbătorilor mari — Paștele și Crăciunul.

De altfel, în Pastorala sa de Paște, intitulată ''Icoana, fereastră înspre Raiul Învierii'', mitropolitul Andrei Andreicuț vorbește de patima imaginii.

''Omul vremurilor noastre a devenit dependent de imagine. Obsesia imaginii l-a subjugat totalmente. Petrece ore întregi în fața televizorului. Nu poate lăsa o zi să nu urmărească știrile, diferite filme sau programe de divertisment. În același timp, calculatorul, cu întrebuințările lui folositoare sau mai puțin folositoare, i-a devenit tovarăș de toată ziua. Navigarea pe internet îl captivează în așa măsură că nu mai are timp nici de comuniune cu cei din casă, nici de lectură, nici de sport, nici de plimbări în aer liber. Și ca să-l poată avea peste tot, apelează la un laptop sau la o tabletă. Mai nou, telefoanele mobile performante, care au și internet, îi oferă omului imagini și-l vezi butonând peste tot: pe stradă, în mașină, la masă sau în alte multe împrejurări. Și chiar dacă este în compania cuiva, el, de fapt, petrece într-o lume virtuală care-l subjugă'', spune Andreicuț.

AGERPRES: V-aș ruga să pornim de la această perioadă a Paștelui, a Postului Mare, când oamenii trebuie să-și facă o introspecție, o analiză interioară. Dumneavoastră, ca parte a acestei lumi, dar, pe de altă parte, și ca părinte, ca păstor care puteți privi oarecum și din afară, cum vedeți lumea de astăzi din cele două perspective? Cum suntem noi, oamenii?
Andrei Andreicuț: Cu multe bune și rele. Și, așa cum pomeneați, încercăm în perioada aceasta de primenire, de curățire, a Postului Mare, ca relele să le îndreptăm. Dacă putem. Pentru că ele sunt multe. Și, dacă se repetă aceste rele, aceste păcate, devin patimi, pe care greu, greu le smulgi. Nu m-am oprit la toate, acum, când am scris Pastorala de Paști. M-am oprit numai la o singură patimă. E vorba de imagine. Omul poate deveni rob al imaginii. Omul postmodern e robul imaginii. Imagine pe care o privește la televizor, pe care o privește pe calculator, pe diferitele site-uri, imagine pe care o vede pe telefonul mobil — mai nou, imagine de pe facebook. Și am dori ca toate aceste imagini, care îi hrănesc sufletul, să fie pozitive. Din păcate, foarte multe sunt negative.

Atunci, se întâmplă un lucru pe care îl prevedea Sfântul Siluan Ahtonitul, deși el, pe vremea lui, n-avea internet, n-avea calculator. El a murit în 1938. Dar ne-a lăsat o sintagmă care e valabilă. A zis el: prin imaginație intră dracul în suflet. Vedeți, imaginile acestea negative pângăresc sufletul și îi dau loc diavolului să intre în suflet. Pot fi și imagini pozitive. În primul rând, imagini pozitive sunt icoanele și imaginile pozitive sunt o fereastră înspre Raiul Învierii. După cum imaginile negative sunt o fereastră înspre Iadul morții. Și de aceea, am încercat, cât putem, să-i educăm pe oameni să nu mai fie robii imaginii. Vedeți, au ajuns tributari imaginilor de la televizor, imaginilor de pe internet, imaginilor, mai nou, de pe telefonul mobil. Și în timp ce sunt împreună, cu prietenii, cu cei din casă, îi vezi că tot butonează, petrec într-o lume virtuală, nu mai petrec în lumea aceasta de comuniune cu cei din jurul lor. Și toate aceste neajunsuri ar trebui tămăduite. Și acum, în Postul Mare, pentru cei ce-și pun problema vieții religioase, a vieții spirituale, la îndemână e spovedania. Inclusiv preoții duhovnici ar trebui să fie mai bine puși la punct cu aceste patimi care îi robesc pe oameni și să îi ajute să se elibereze de ele.

AGERPRES: Păcatele capitale rămân aceleași, dar lumea de astăzi îi oferă omului alte căi de a cădea în păcat, una dintre acestea fiind dorința, fuga aceasta după imagine? Care ar mai fi căile subtile, ca să spun așa, prin care omul este atras în păcat?
Andrei Andreicuț: Da, păcatele capitale sunt aceleași, dar mijloacele prin care punem în practică păcatele capitale sunt mult mai sofisticate și mult mai la îndemână astăzi decât ieri. Aceasta e realitatea.

AGERPRES: Ce ar trebui să facă omul de astăzi ca să se poată mântui, să poată fi mântuit?
Andrei Andreicuț: Începem cu lucrurile simple, dar necesare. Să se roage măcar dimineața și seara. Cinci minute, dar să se roage. Dacă ar putea și citi, seara, dacă atunci are mai multă liniște, câte un capitol din Sfânta Scriptură, bine ar face. Apoi, să meargă, două ceasuri, după o săptămână de trudă, duminica la biserică, să asiste la Sfânta Liturghie. Și apoi, ar mai fi ele multe alte lucruri, dar astea sunt elementare. Să meargă la biserică, să se roage, să se spovedească, să citească în Sfânta Scriptură. Și încă un lucru foarte important: să fie milostiv. Actele de caritate nu trebuie neglijate, pentru că ajutându-l pe omul sărac, ajutându-l pe omul care este într-o situație dificilă, de fapt, ne spune Domnul Hristos, că pe El îl ajutăm. Deci, cam așa, cu lucruri mărunte începând, mărunte dar importante. Apoi se poate ajunge și la lucruri de eroism spiritual, însă eroii spirituali sunt mai puțini.

AGERPRES: Cum poate omul de astăzi să se ferească de păcat, bombardat fiind din toate părțile de informații, de tentații?
Andrei Andreicuț: Începând cu orice lucru: să nu facă excese. Omul, dacă are rațiune și dacă arde focul acolo, nu sare în foc. Atunci, așa ar trebui să facă cu toate celelalte patimi și păcate care încearcă să-l stăpânească. Să încerce să nu le facă!

AGERPRES: Spuneați că omul trebuie să se spovedească. Dar de ce face acest lucru mai ales de Paști, poate de Crăciun, de sărbătorile mai mari?
Andrei Andreicuț: Acum, pentru că sunt sărbătorile mari, sunt niște repere la care toți oamenii au o oarecare sensibilitate. Dar, această modalitate de a ne curăța sufletul e la îndemâna noastră tot timpul, nu numai la Paști și la Crăciun. Paștile, fiind sărbătoarea cea mai mare, și apoi venind Crăciunul, oamenii pe bună dreptate încearcă fiecare după puterea lui să se pregătească pentru aceste sărbători. De aceea se înghesuie lumea la sărbători să se spovedească.

AGERPRES: Iisus Hristos s-a dat pe sine ca exemplu în fața oamenilor. Pornind de aici, și cerându-mi iertare că vă întreb: dumneavoastră, personal, cum încercați să vă feriți de păcate? Ați avut și momente grele în această luptă? Puteți să faceți un fel de spovedanie publică...
Andrei Andreicuț: Acum, când e vorba de păcate, ele sunt de multe feluri și ar trebui o nuanțare și la fiecare dintre ele s-ar găsi o cale, un remediu. Că era vorba de imagine: eu cred că având un program zilnic normal — de la acesta plec eu — și nu voi sta tot timpul în fața televizorului, seara, ci voi mai și citi în Sfânta Scriptură și în cărți bune. Și aceasta e o modalitate, de a fi echilibrat programul nostru zilnic, să nu devenim robii televizorului sau robii calculatorului. Adică, rezervându-ne și momente de viață spirituală. Aceasta cu imaginea.

Dar, dacă e vorba — că pomeneați — de păcatele capitale... Ele încep cu lăcomia pântecelui. Ei, în post încercăm să ne abținem de la mâncăruri de dulce. Cei ce își pun problema religioasă serios țin tot postul. Apoi, și mâncărurile de dulce să fie cu cumpătare. Dreaptă judecată în toate! Chiar și în zilele de dulce să fim cu dreaptă măsură. Dacă am ajunge la al doilea păcat capital, e vorba de păcatele trupești... Oamenilor li se va părea că le cer mult: până sunt tineri, până sunt necăsătoriți, ar trebui să ducă o viață curată. Iar după ce s-au căsătorit, să-și fie fideli soții unul altuia.

Pentru tot păcatul se găsește leac! Numai că modul nostru de a gândi, de la o vreme nu mai e sănătos. Și atunci, gândind prost, imaginându-ne lucrurile prost, le punem și în practică prost.

AGERPRES: În Sfânta Scriptură se spune că Dumnezeu îți iartă păcatele și dacă sunt multe câte nisipul mării...
Andrei Andreicuț: Și dacă sunt păcatele noastre cât nisipul, dar dacă ne pare rău de ele, Dumnezeu le iartă. Da, așa este! Dar să ne pară rău, să ne străduim să nu le mai facem.

AGERPRES: Nu poate fi și o capcană pentru om aici? Fiindcă, dacă se spune că ți le iartă, atunci poate că ești tentat să le faci mai ușor...
Andrei Andreicuț: Dar să nu le mai facem. Asta urmează. Să nu le mai facem! Am ajuns la cunoștința adevărului și ne-am dat seama câte rele am făcut, ei, să nu le mai facem.

AGERPRES: Ca să poți să te ferești de păcat ulterior, o modalitate ar fi și de a trece prin el, de a-l cunoaște nemijlocit? Mă gândesc aici și la mulți sfinți care au devenit astfel după ce au avut perioade ale vieții foarte lumești.
Andrei Andreicuț: Dacă știi că e un lucru rău să te îneci, nu trebuie să treci prin înecare, că nu mai poți reveni la viață. Sunt păcate pe care nu trebuie să le faci, să le experimentezi tu și apoi să te îndrepți, ci să fii inteligent și, văzând ce au pățit alții, să nu treci și tu prin ele.

AGERPRES: V-aș propune să trecem și la aspecte mai lumești, oarecum. Ce părere aveți de proiectul Catedralei Mântuirii Neamului?
Andrei Andreicuț: Acum, s-a vorbit așa de mult... Vă închipuiți că am o părere bună. Este un simbol al neamului românesc, aveam nevoie de o catedrală. Că o numim a mântuirii neamului sau catedrală patriarhală... Aveam nevoie de ea. Toți vecinii noștri au catedrale reprezentative în capitalele țărilor lor, numai noi n-avem. În Bulgaria este o catedrală impunătoare, Catedrala Alexandru Nevski, în Ungaria este o catedrală impunătoare, Catedrala Sfântului Ștefan. Să ne ducem la celelalte popoare de pe lângă noi. În Rusia este Catedrala Iisus Mântuitorul, pe care au refăcut-o după ce a căzut comunismul. În Serbia este Catedrala Sfântul Sava. Numai în România nu este catedrală. Ei, dar va fi și în România și ne bucurăm că va fi! E un lucru bun, un simbol care ne va reprezenta pe noi, românii.

AGERPRES: În acest an e un caz fericit, aș zice, în faptul că Paștele e sărbătorit în aceeași zi de ortodocși și de catolici. E un lucru destul de rar. De ce se întâmplă asta?
Andrei Andreicuț: E o știință întreagă a calculului Paștelor. Principiul este același la ortodocși și la catolici, numai că această diferență de calendar vine din faptul că încă sunt țări ortodoxe care n-au îndreptat calendarul. Adică n-au echinocțiul de primăvară pe 21 martie, ci pe 4 aprilie. Și de acolo vine această diferență de calendar. Noi nădăjduim că vreodată se va ajunge la sărbătorirea odată a Paștelor, cum se potrivește și anul acesta.

AGERPRES: Cum vedeți negocierea, dialogul dintre cele două biserici, ortodoxă și catolică?
Andrei Andreicuț: Dialogul referitor la Paște nici nu s-a mai făcut în ultimii ani.

AGERPRES: Nu neapărat referitor la Paște, ci dialogul general privind unificarea lor.
Andrei Andreicuț: Ce să zic eu?! El nu s-a oprit de tot, numai nici cu pași mari nu merge înainte. Dar, Dumnezeu cred că are putere să-l facă să meargă mai rapid. Acum, important este că oamenii sunt în dialog. Noi suntem în dialog cu Biserica Catolică, cu Biserica Protestantă. Unii chiar s-au supărat pentru asta. Vedeți, se face atâta val cu acel sinod din Creta! Dar acel sinod din Creta dorea tocmai o deschidere înspre lumea aceasta amărâtă și cu probleme, o deschidere a bisericii și una dintre deschideri era și aceasta, dialogul cu celelalte confesiuni. Și cei care înțeleg lucrurile mai îngust, socotind că noi, ortodocșii, suntem perfecți — și suntem perfecți—, ei zic: da' ce nevoie mai aveți să discutați cu alții? Dar avem nevoie! Nu ne putem închide în carapacea noastră.

AGERPRES: Dacă s-ar realiza această unificare, cum vedeți organizarea?
Andrei Andreicuț: Asta e greu de spus acum. Când ajungem lângă ea, să-mi faceți atunci un interviu și vă spun. Dar important este că Domnul Hristos a dorit-o. Zic și eu acum, n-aș vrea să spun un lucru rău, să mă socot pe mine important: și eu o doresc și mai sunt mulți creștini buni care o doresc. Rugăciunea pe care Domnul Iisus Hristos o face tocmai în această zi din Joia Mare, seara, pentru sine și pentru lume și pentru oameni... La un moment dat îi zice Tatălui: Tată, fă ca cei ce vor crede în Mine să fie una, cum Eu cu Tine una suntem, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Vedeți? Atunci, dezideratul Mântuitorului noi nădăjduim că se va împlini vreodată.

AGERPRES: Vă rog să vă referiți și la eventualul referendum privind familia.
Andrei Andreicuț: Îl dorim! Cele peste trei milioane de semnături nu trebuie desconsiderate. Eu cred că e un exercițiu democratic. Să ne lase să ne spunem părerea! Apoi, să se procedeze așa cum va ieși la referendum, dar să ne lase să ne spunem părerea.

AGERPRES: Un ultim lucru: vă rog să transmiteți un mesaj de suflet pentru cititori! Cum ar trebui să se comporte creștinul, creștinul ortodox în acest caz? Ce ar trebui să facă de Paști?
Andrei Andreicuț: Acum, de Paști, toată lumea ar trebui să fie foarte bună, foarte sociabilă, foarte milostivă. Toate acestea le rezum în ultima cântare din Slujba Învierii. E minunată, v-o zic pe dinafară. Ziua Învierii. Să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem, fraților și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere și așa să cântăm: ''Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând/ Și celor din morminte, viață dăruindu-le''. Sfintele Sărbători cu pace pentru toți creștinii din lumea aceasta! Să dea Dumnezeu să fie pace și armonie! Hristos a Înviat!

AGERPRES /(A — autor: Marius Septimiu Avram; editor: Cristina Tatu, editor online: Andreea Lăzăroiu)