Cunoașterea îndeaproape a propriului organism – prin analize detaliate – înseamnă începutul unei vieți sănătoase, care nu este constrânsă de tot felul de diete restrictive și neînțelese.

Alina Epure este doctor în Medicină, cu specializarea în biochimia nutriției, terapeut nutriționist, Health Coach Practitioner, membru ESPEN (European Society for Clinical Nutrition and Metabolism) și membru The Nutrition Society. Aceasta a dezvoltat conceptul Nutribalance în România care presupune o nutriție medicală personalizată. „Weekend Adevărul“ a discutat cu terapeutul nutriționist despre cum ne ajută să îi oferim corpului ce are nevoie fără să adoptăm diete la modă care poate nu sunt potrivite pentru noi, dar și cât de important este modul în care mâncăm nu doar din punct de vedere al alimentației propriu-zise, ci și al timpului și contextului emoțional și social în care facem asta. De asemenea, ea ne-a explicat care sunt diferențele dintre stilul de viață adoptat în prezent, condus în mare parte a timpului de haos, și cel al bunicilor noștri.

„Weekend Adevărul“: Mai întâi, ce presupune acest titlu de „terapeut nutriționist“?

Alina Epure: Mi-am dat seama că sunt situații frecvente în care conectarea cu mâncarea este în context emoțional, astfel că am urmat cursuri speciale în zona de terapie nutrițională astfel încât să facem într-un mod mult mai structurat planurile de alimentație pentru cei care folosesc mâncarea drept recompensă: food-mood connection (n.r. – conexiunea mâncare-stare de spirit). Am studiat cu doctorul Daniel Amen, renumit neuropsihiatru, cu doctorul Colin Campbell, care este recunoscut în ceea ce privește cunoștințele referitoare la relația dintre mâncare și emoții. La noi, din păcate, nu există această cultură și nici studii în acest sens. De asemenea, am lucrat și cu doctorul David Della Morte din Miami și Roma în specializarea terapia în nutriție. Nutriționistul terapeut se uită și la nutriția personalizată în funcție de ce îi trebuie omului, dar și la impactul emoțiilor în realitatea farfuriei de zi cu zi.

În ultimii ani a luat amploare fenomenul dietelor: de la cele bazate pe grăsimi, până la cele care elimină aproape în totalitate carbohidrații. De ce credeți că au prins atât de bine la public acest tip de diete foarte restrictive?

Nutriția este tratată ca o modă. Nu s-a înțeles încă relația dintre nutriția personalizată și tot ce înseamnă energia noastră de zi cu zi. Fiecare aliment reprezintă combustibil pentru fiecare celulă a noastră. Dacă mănânci ce trebuie, funcționezi cum trebuie. Când mănânci ce nu ți se potrivește, vor apărea reacțiile și nota de plată pe sănătate. Atunci când avem o dietă restrictivă și trecem de la una la alta, apar haosul intracelular și o impredictibilitate care produce oboseală și îmbătrânire celulară. În același timp, am observat că oamenii sunt puțin autosabotori: decât să le fie bine, mai bine să se chinuie puțin și să își demonstreze că nu sunt în stare, pentru că o astfel de dietă restrictivă nu poate fi ținută o viață întreagă. Când cedează și mănâncă de toate, apare vinovăția și oamenii își pun etichete neconstructive, iar emoțiile respective sunt cele care modifică foarte mult starea de sănătate. Deci, în afara faptului că nu au mâncat ce trebuia, mai transmit și la nivel celular o emoție negativă. Sunt foarte mulți oameni în România care trăiesc în rolul de autosabotor sau sunt autodistructivi. De exemplu, unii dintre ei au descoperit că au intoleranță la gluten și suferă de boală celiacă și totuși consumă această substanță, chiar dacă se simt rău de fiecare dată și corpul le reacționează în diferite moduri neplăcute. Când vezi ce nu ți se potrivește, nu trebuie să fii în pas cu moda, ci să îi dai sau nu corpului ce are nevoie. Al treilea motiv din cauza căruia oamenii experimentează cu diverse diete foarte restrictive este faptul că nu există o autoritate în domeniul nutriției. S-a promovat foarte mult zona de dietă, wellness, dar într-un mod superficial, încât oamenii nu știu ce să mai creadă. Nu există un filtru interior. Din păcate, nutriția, mai mult ca orice altă specialitate din medicină, este privită cu mare superficialitate și discreditare, în timp ce ea reprezintă, de fapt, fundația pentru orice înseamnă sănătatea noastră. Dacă nu mănânci ce, cum, când, unde și cât trebuie, nu ai cum să investești în sănătate.

Nutriția, fundația sănătății

Și tocmai prin nutriție poți evita să ajungi la alți specialiști din medicină din cauza anumitor boli...

Sigur că da. Dacă îi dai corpului ce are nevoie, nu ai de ce să introduci protocoale cu suplimente, medicamente, cure de detoxifiere. Încercăm să scăpăm de toxicitatea lăsată în organism de diverse comportamente alimentare nesănătoase, dar facem asta printr-un heirupism, apoi apare abandonul și repetăm acest ciclu, mai ales când intervin anumite evenimente în viața noastră. Deci nu avem o constanță și organismul este dat peste cap. Foarte mulți oameni ajung în stadiul de simptomatologie sau afecțiuni severe pentru că își biciuiesc corpul zi de zi: o zi mănâncă de trei ori, două zile nu mănâncă deloc, în altă zi beau prea multă cafea și tot așa. În aceste cazuri, corpul este obligat să se adapteze mereu la ceva nou, ceea ce îl determină să consume foarte multă energie. Autodisciplina este baza.

Mai suntem încă în era dietelor extremiste sau vedeți urme că ușor-ușor începem să ieșim din ea? Pe alocuri, se observă o oarecare conștientizare asupra impactului negativ pe care îl au.

Este ceva destul de vag. Sunt oameni conștienți că nicio dietă nu este o modă și nu are aplicabilitate decât la nivel individual. Când urmezi un plan de alimentație personalizat, simți diferența în bine, îți place ce mănânci, ești motivat, optimist și consecvent. Toate acestea duc la o formă fizică și mentală bună, deci și la o stimă de sine crescută . Când urmezi o dietă, ești nervos, supărat pentru că corpul nu este hrănit corespunzător. Deci eu nu văd încă o trezire în masă în ceea ce privește dietele, ci una ocazională – o informare punctuală ce adesea nici la nivel de familie nu se răspândește.

Ați menționat stilul haotic de a mânca – de la o masă pe zi, la trei mese cu două gustări, ceea ce provoacă dereglări și la nivel glicemic. Cum ne influențează creșterile bruște de glicemie?

Mulți oameni se uită la glicemie doar ca valoare punctuală atunci când își fac analizele. Am avut cazuri în care glicemia unei persoane varia pe parcursul unei zile de la 60 la 160 sau de la 60 până la 180. În acest interval mare, stările spirituale sunt duse la cele două extreme. În prezent, sunt aparate pe care le putem purta pentru a observa ce anume ne determină cele mai mari creșteri de glicemie: un conflict, o stare emoțională, o alimentație dezechilibrată sau un anumit aliment. Pe de altă parte, glicemia nu este singurul parametru pe care trebuie să îl monitorizăm. Și în cazul ei, există o revoluție în care toți își găsesc o salvare fără să se uite și la alte lucruri precum antioxidanții, radicalii liberi, cortizolul, dopamina, Omega 3 și așa mai departe. Toți acești parametri au un impact direct asupra stării generale. Glicemia este doar unul dintre factori.

Schimbări alimentare informate și personalizate

Înainte de a ne schimba stilul alimentar, poate chiar radical, ce ar trebui să facem sau să știm?

Depinde ce înseamnă pentru fiecare dintre noi ce înseamnă o alimentație „curată“ sau „sănătoasă“, pentru că la nivel genetic avem nevoi diferite. Este important să știm elementele personalizate atunci când ne stabilim un plan de alimentație. Dacă nu avem analize care să ne arate direcția clară pentru noi, doar presupunem că am făcut o schimbare, care adesea poate că nu este cea mai potrivită. Pornind de la analize, în primul rând ar trebui să ne uităm la intoleranțele alimentare, ce digerăm și ce nu, din ce obținem energie și ce ne dezechilibrează corpul. Apoi trebuie să vedem dacă avem carențe de vitamine – B12, acid folic, vitaminele E, H, K2, D. Tendința de a avea carențe trebuie bioreglată pentru că, altfel, orice alimentație minunată am avea, dacă nu există o sănătate interioară bine structurată, nu putem pune o fundație în sănătate. Apoi, în funcție de rezultate, putem concepe un plan personalizat. Acum se poate lucra cu teste genetice de metabolism, epigenetică, ceea ce ne ajută să vedem și mai punctual care sunt nevoile până la nivel intracelular, astfel că putem face un plan și mai personalizat. Nu trebuie să ne fie frică de aceste rezultate, din contră: dacă aflăm că trebuie să renunțăm la ceva din alimentație înseamnă că este un beneficiu pentru noi și sănătatea noastră.

„Generațiile anterioare știau să își asculte nevoile corpului“

Cum ar trebui să ne raportăm la alimentația sănătoasă astfel încât să o implementăm pe termen lung?

Clar nu ca la o dietă. Termenul de „dietă“ te duce la o limitare, ceea ce provoacă frustrare. Trecerea către o alimentație sănătoasă se face adesea din cauza fricii pentru că ne simțim rău și puțini oameni acționează doar de dragul ei. Nu sunt de acord cu tranziția adaptată pe o perioadă lungă de timp pentru că există o mare capcană: includerea alimentelor care nu ne ajută. Dacă tot facem o schimbare, este indicat să conștientizăm că din acel punct vrem să fim mai sănătoși și să investim în sănătatea noastră prin alimentație, sport, somn, pentru a fi într-o formă mai bună. Deci de acum, nu de mâine, de luni sau la începutul anului.

Mai ales în sezonul rece, alimentația joacă un rol cu atât mai important cu cât organismul nostru are nevoie de resurse pentru a face față acestor schimbări climatice și a se proteja. Ce alimente sunt aliații noștri în această perioadă?

În sezonul rece ne ajută foarte mult ceaiurile de măceșe și de cătină pentru că vin cu un aport mare de antioxidanți, în special de vitamina C , rodia – pentru că aduce un scor ORAC mare (n.r. – măsoară nivelul de oxigen pe care un aliment îl duce la nivel intracelular), deci tot ce înseamnă pată de culoare, semaforul sau curcubeul din farfurie. Atunci când avem antioxidanți, în special din fructe și legume, ne hrănim corpul mult mai eficient. De asemenea, pe parcursul toamnei și al iernii, un rol important îl au grăsimile sănătoase: pește de captură, avocado, nuci, caju, migdale, fistic, alune de pădure, semințe de dovleac, de chia. Creierul nostru are nevoie de multă grăsime pentru a funcționa bine, precum și piele acoperită de sebum în compoziția căruia intră Omega 3. Atunci când sunt private de energie, tendința este să mâncăm mai multe dulciuri sau, în general, făinoase, fie dulci, fie sărate. Apoi trebuie să fim atenți la sursa de proteină, care trebuie să fie cât mai variată. Nu mâncăm zi de zi carne, ne mai dăm șansa să mai consumăm și alt tip de proteine și să le alternăm: ouă, pește, lactate, spaghete din fasole neagră, ciuperci, quinoa. Dacă ținem post, atunci folosim doar proteină de origine vegetală. Trebuie să existe o varietate, pentru că proteina este ca o bibliotecă pentru fiecare celulă din corp, pentru că din calitatea proteică se reflectă mai departe calitatea celulară.

Suplimentele, între beneficiu și risc

Sunt suplimentele alimentare de tipul vitaminelor și mineralelor într-adevăr o alternativă atunci când poate nu reușim să consumăm cantități suficiente din anumite alimente?

Sunt o alternativă mai ales atunci când avem predispoziția de a dezvolta anumite carențe de vitaminele E, C, D, B12, acid folic sau avem un deficit imunitar frecvent. În acest caz trebuie să ajutăm puțin corpul. Trebuie să fim atenți la producătorii acestor suplimente și să citim mai multe informații despre ei și calitatea produselor lor, dacă au avut probleme cu compoziția suplimentelor și așa mai departe. Trebuie să luăm suplimente calitative, și mai bine să nu luăm, decât să luăm multe și degeaba. De asemenea, să fim atenți și la concentrații, pentru că riscăm să luăm doze foarte mici care nu ne ajută sau să luăm câte zece pastile pe zi pentru a atinge aportul zilnic. Și ceaiurile sunt o variantă de suplimentare pentru a ne ajuta imunitatea – ceai de ghimbir cu lămâie, măceșe, cătină – miere de manuca, polen...

Generațiile anterioare nu aveau atât de multe opțiuni proaspete și totuși aveau o imunitate foarte bună. Care credeți că era secretul?

Exista o oarecare disciplină. De la trezire până la culcare se restarta ciclul cicardian: nu se trezeau noaptea să mănânce, nu mâncau între mese, nu mâncau ciocolată în pat, nu beau multe cafele să aibă energie, aveau o rutină zilnică care le permitea să trăiască într-un firesc. Noi acum uităm să trăim în acel firesc. Ei își respectau mesele, odihna de la prânz atunci când le permitea câmpul, nu se trezeau la ora 10, culcându-se la miezul nopții sau mai târziu, deci aveau programul de somn în intervalul optim despre care cercetătorii încearcă să concluzioneze că ar fi un ideal, dar bunicii noștri știau să trăiască în acest ideal fără să citească din cărți. Generațiile anterioare știau să își asculte nevoile corpului. Este important să trăim de la răsărit și până la apus în ceea ce privește mâncatul, trebuie să mâncăm o cantitate suficientă la o masă. De asemenea, generațiile anterioare nu mâncau mezeluri, conserve, preparate cu termen de valabilitate cinci ani, carne în exces – tăiau o găină o dată pe săptămână și mâncau din ea mulți oameni. Totuși, aveau rezistență, munceau la câmp, în curte, fără să se gândească dacă și-au luat din mâncare nu știu câtă proteină. Acum, este și foarte multă uzură din prisma informațiilor pe care le primim și încercăm să facem un puzzle complet, dar mai mare este dezechilibrul pe care îl facem, pentru că nu reușim să le dăm de capăt. În prezent există și o impredictibilitate a vieții de zi cu zi, nu avem o rutină clară, nu știu cât stăm la birou sau în trafic. În schimb, generațiile anterioare aveau un univers destul de limitat din această perspectivă, extrem de predictibil, nu aveau expunerea la lumea virtuală, deci nu erau contaminați mental, sufletește și trupește. De asemenea, aveau și un drag față de oamenii de lângă ei, nu cum se întâmplă în prezent, când are loc un abuz emoțional care duce la comportamente alimentare dezechilibrate.