Deschiderea unei noi direcții strategice de confruntare armată, mai ales a uneia considerate ca improbabile, este un schimbător de joc și aduce în cele mai multe cazuri victoria celui care o inițiază. Dar, mult mai important decât ideea în sine, este când și cum se face acest lucru.

Cele mai recente evoluții militare din Peninsulă – distrugerea unui important radar rusesc de supraveghere aeriană, debarcarea pentru scurt timp a unui grup ucrainean de cercetare, atacarea cu drone a bazelor de instruire a două mari unități de luptă rusești – indică faptul că Ucraina este în faza operațională de pregătire a unei debarcări în Crimeea.

Când ar putea fi făcută debarcarea? Teoretic, este nevoie de superioritate aeriană și navală. Rușii le-au avut pe amândouă la începutul războiului, dar nici măcar nu au încercat să debarce. Deci, cheia ar putea fi în altă parte.

În momentul de față, Rusia este slăbită în interior din punct de vedere militar și va avea dificultăți mari să se angajeze în confruntări terestre în altă parte decât în Ucraina.

Două evenimente cheie au demonstrat că Rusia este vulnerabilă în interior și nu are trupe capabile să lupte împotriva unor forțe regulate sau speciale care acționează la distanțe mari de frontul din Ucraina.

Primul dintre ele este incursiunea din mai – iunie 2023, în regiunea Belgorod, a forțelor paramilitare pro-ucrainene Legiunea pentru Libertatea Rusiei și Corpul Voluntarilor Ruși. Armatei ruse i-au trebuit aproape trei săptămâni să preia din nou controlul în zonele vizate de luptătorii paramilitari.

Al doilea eveniment este tentativa de lovitură de stat, din 23-24 iunie a lui Evgheni Prigojin. Atunci, mai multe unități paramilitare Wagner, echivalate ca dotare și personal cu una – două brigăzi mecanizate, au ocupat, Statul Major al Regiunii Militare Sud situat în Rostov-pe-Don, iar ulterior s-au deplasat cu mare lejeritate spre Moscova, reușind, într-o singură zi, să acopere o distanță de aproximativ 700 de km. Explicația plauzibilă a faptului că nimeni nu i s-a opus lui Prigojin este că în regiunile Rostov, Voronej și Lipetsk, precum și în cele învecinate lor, nu mai existau forțe terestre capabile să lupte, deoarece au fost trimise pe front.

Contraofensiva ucraineană din această vară a atras aproape toate forțele terestre ruse pe linia frontului

Blindate ale Forțelor Armate / Ministerul rus al apărării

La puțin timp după incursiunea din regiunea Belgorod, armata ucraineană a lansat, în sfârșit, operația de contraofensivă. Anunțarea ei încă din iarnă-primăvară a permis forțelor ruse să se pregătească bine pentru apărare, inclusiv prin aducerea de efective numeroase și cantități mari de tehnică de luptă.

Contraofensiva ucraineană a fost descrisă lentă și sângeroasă de șeful Pentagonului. Forțele Kievului toacă sistematic, fără salturi spectaculoase, trupele ruse. Această strategie de luptă adoptată de ucraineni, dictată chiar de complexa apărare rusească, a solicitat la maximum moralul trupelor Moscovei, care de aproape trei luni au pierdut inițiativa și sunt sub o presiune constantă. Statul Major General rus a decis să trimită noi trupe pe front, lăsând Rusia și mai descoperită în interior, inclusiv în Crimeea.

Efectivele armatei ruse care pot fi folosite în operații terestre au ajuns la limită. Situația a fost remarcată de Serviciul britanic de Informații al Apărării care, în raportul său din 28 august, a precizat că Rusia a anulat, cel mai probabil, exercițiul strategic întrunit Vest-2023 datorită lipsei de trupe și echipamente militare disponibile .

La rândul său, Institutul pentru Studiul Războiului, un think-tank american care monitorizează și războiul ruso-ucrainean, a precizat în raportul său privind evoluțiile din 28 august că forțele ruse sunt folosite aproape în totalitate în oprirea contraofensivei ucrainene și nu mai au capacitatea să reia operațiile ofensive la scară mare, inclusiv datorită degradării forțelor de elită – trupele de desant.

Cum ar putea fi făcută debarcarea în actualele condiții, în care Ucraina nu controlează cerul și marea?

Aparent, o debarcare ucraineană în Crimeea este o aventură, dar raidul ucrainean din 24 august a demonstrat că există o fereastră de oportunitate pentru forțe mici și agile, înalt tehnologizate, care acționează dispersat asupra obiectivelor strategice din peninsulă.

Rusia, nereușind să-și debarce forțele de invazie în regiunea Odesa, a considerat că Ucraina are și mai puține șanse să facă o astfel de operație în Crimeea. Bazându-se pe această concluzie, dar și obligată de evoluția războiului, Rusia a trimis unitățile luptătoare din peninsulă pe linia frontului.

Pentru apărarea litoralului și a obiectivelor importante a alocat personal insuficient pregătit, incapabil să lupte corespunzător împotriva unor forțe ucrainene de elită care ar fi folosite în caz de debarcare.

Amintim că în raidul din 24 august, ucrainenii au trimis doar un grup de cercetare al Direcției Principale de Informații Militare (GUR) care, într-o scurtă confruntare a eliminat în jur de 30 de militari ruși, fără să înregistreze nicio pierdere.

Informațiile sunt cheia

De altfel, GUR se pare că reușește să obțină, în timp real, informații de mare acuratețe și importanță privind situația forțelor ruse din Crimeea. Acest lucru a făcut posibile recentele succese și permite planificarea mai precisă a unei eventuale debarcări. Pe lângă informațiile obținute prin mijloace tehnice și de la NATO, se observă că GUR și celelalte agenții de informații ucrainene au o rețea de încredere formată din informatori locali, care le confirmă rapid mișcările trupelor ruse din peninsulă.

Capacitatea agenților locali, de a opera relativ liber, depinde și de sprijinul populației civile, nu doar de performanța aparatului rus de securitate. Acest lucru ar însemna că în cazul unei eventuale debarcări, militarii ucraineni, cel puțin, nu ar avea localnici ostili care să le îngreuneze misiunea. Se pare că pentru crimeeni a devenit tot mai clar dezavantajul de a trăi sub tensiune alături de instituțiile de securitate ruse, comparativ cu un statut de autonomie într-o Ucraină consolidată, ulterior, de statutul de membru NATO.

Având aceste câteva atuuri de partea lor, forțele speciale ucrainene, ajutate poate și de rachetele cu rază lungă de acțiune occidentale, ar avea unele șanse să distrugă anumite obiective prioritare (radare, aerodromuri, căi de comunicație etc.), facilitând aducerea ulterioară a unei forțe de debarcare mai mari.

Scenariul negativ

Sunt șanse mari ca debarcarea să nu reușească, iar forța de elită ucraineană să fie distrusă, dar, uneori, dintr-o operație eșuată se învață mai multe decât dintr-una reușită.

Se pune, întemeiat, problema scenariului cel mai rău: debarcarea nu reușește și forțele de elită ucrainene sunt eliminate. Pentru scurt timp, apărarea și ofensiva ar funcționa și fără ele. Însă, aceste forțe au impact strategic. Efectul acțiunilor se face simțit în prima linie după un timp mai mare, dar cu un impact devastator.

De aceea, forțele speciale care ar fi distruse trebuie înlocuite cât de repede posibil întrucât, în absența aviației și a rachetelor cu rază lungă de acțiune, sunt singurele care pot face incursiuni în adâncimea apărării inamicului pentru a-i distruge obiectivele strategice, contribuind la limitarea severă a acțiunilor acestuia.

Soluția la un astfel de scenariu ar putea veni de la NATO, care după ce a demonstrat că a pregătit și echipat în trei – patru luni cel puțin 10 brigăzi de luptă ucrainene, ar putea lua în calcul să facă acest lucru și pentru una–două brigăzi de forțe speciale, dacă nu cumva a făcut-o până acum.

Desigur, există și aici câteva limitări importante. Prima este timpul de pregătire evident mai mare, iar cea de-a doua este natura umană, deoarece persoanele cu calitățile necesare – forță morală și fizică și stare de sănătate foarte bune - sunt extrem de rare.

În plus, chiar dacă debarcarea nu își va atinge obiectivul principal, forțele ruse, pentru a respinge o altă tentativă, vor fi obligate să riște și să-și aducă navele de luptă mai aproape de rachetele antinavă și dronele ucrainene și să mute trupe din zona actuală a frontului în Crimeea, pentru că nu mai are de unde să aducă din altă parte. Iar fortificațiile din zona Zaporojie nu vor putea rezista fără oameni care să lupte în ele.

Reamintim că din raidul aliat nereușit de la Dieppe (august 1942, în cel de-al doilea război mondial) s-au învățat lecții importante care au fost aplicate în celebra debarcare din Normandia. Desigur, detaliile diferă, armele sunt altele, tacticile sunt altele, dar principiul a rămas același: Testează, învață din greșeli și apoi fă mai bine.