În arhipelagul japonez se află o insulă aparte. Este considerată sacră, iar accesul este interzis majorității populației. Cei care totuși primesc acces, prin excepție, trebuie să îndeplinească o serie de condiții total inedite. Insula este înscrisă în patrimoniul UNESCO.

Templu de pe insula Okinoshima FOTO Shutterstock

Pe Terra există multe locuri considerate de-a lungul timpului sacre, cu reguli stricte de conduită pentru oricine ar dori să le viziteze.

Una dintre cele mai misterioase locuri de acest fel este insula Okinoshima, din arhipelagul Japoniei. Este practic imposibil de vizitat fără aprobări și ocazii speciale. Este efectiv un loc sacru, plin cu temple vechi de sute de ani, perfect conservate in-situ.

Insula Okinoshima a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, atât ca mărturie a spiritualității umane de-a lungul mileniilor, dar și ca o dovadă a schimburilor economice intense din Extremul Orient medieval.

Insula sacră și una dintre cele mai vechi religii ale lumii

Insula Okinoshima din Japonia se află la 60 de kilometri nord-vest de coastele insulei Kyushu între Japonia și Coreea. Se întinde pe o suprafață de 97 de hectare și era în mare parte împădurită dominată de dealuri și munți.

Okinoshima are o valoare aparte pentru cultura și spiritualitatea asiatică. Este considerată o insulă sfântă locuită doar de un singur preot șintoist.

Șintoismul este considerată una dintre cele mai vechi religii din lume și este specifică Japoniei. Conform acestor credințe, insulele Japoniei sunt o creație divină.

Tocmai de aceea învățăturile de bază ale șintoismului sunt acelea că Japonia este o țară a zeilor, iar poporul său este format din descendenți ai acestor divinități. De altfel, șintoismul înseamnă „calea zeilor“.

În cadrul șintoismului există numeroși zei, venerați la temple și altare. Insula Okinoshima este unul din aceste puncte sacre al șintoismului, presărată cu numeroase temple. Importantă la Okinoshima este venerarea celor trei zeițe de la Munakata. În general sunt trei zone distincte de venerare a zeițelor pe insula Okinoshima.

Majoritatea templelor sunt vechi din secolul al IV-lea d.Hr. și sunt efectiv situri arheologice conservate perfect. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care insula a fost inclusă în patrimoniul UNESCO.

Ofrandele directe nu au mai fost aduse, la sanctuarele de pe insulă încă din secolul al IX-lea d.Hr, accesul pe insulă fiind interzis vizitatorilor. Pe insulă locuiește doar un singur preot, pe o perioadă de zece zile. După care este înlocuit, prin rotație, cu altul. Singurele lor sarcini sunt să cânte rugăciuni lui Tagorihime, fiica zeiței soarelui Amaterasu, cea mai importantă zeitate din panteonul șintoist, dar și să se asigure că nicio femeie nu pune piciorul pe insulă.

O mărturie vie a comerțului din zona asiatică

Numeroasele obiecte, unele vechi și de peste o mie de ani, aflate în siturile de pe insulă, în special sanctuare, sunt dovada vie a comerțului înfloritor din Extremul Orient.

„Insula Sacră Okinoshima prezintă numeroase dovezi ale schimburilor economice și culturale dintre diferitele state ale Asiei de Est între secolele 4 d Hr și IX d Hr. Aceste schimburi sunt dovedite de inventarul bogat, cu obiecte cu diferite origini, depozitate în sit-urile de pe insulă“, se arată pe site-ul oficial al UNESCO.

În siturile de pe insulă se află obiecte de cult, bijuterii, dar și alte tipuri de obiecte, în special ornamentale din zona Asiei Continentale, Peninsulei Coreene. dar și a Arhipelagului Japonez.

Acces total interzis femeilor, bărbații intră doar în pielea goală

Așadar, preoții care fac cu schimbul pe insulă trebuie să se asigure că nicio femeie nu ajunge la Okinoshima. Culmea, deși este o insula sacră dedicată celor trei zeițe, accesul tuturor femeilor este total interzis. Nimeni nu știe cu exactitate motivul. Unii spun că ar avea legătură cu sângele menstrual, considerat impur de unele școli șintoiste. Alții spun că femeile nu au ce căuta pe Okinoshima pentru a fi protejate de furia zeițelor japoneze, furioase că potențialele rivale au ajuns în zona lor sacră.

În schimb, 200 de bărbați au voie să facă o singură vizită pe an, în ziua de 27 mai, pentru a aduce un omagiu marinarilor care au murit în timpul unei bătălii navale, în cadrul războiului ruso-japonez din perioada 1904-1905. Bătălia a avut loc în apropiere de această insulă. Bărbații care ajung pe insulă trebuie însă să se dezbrace în pielea goală și să treacă printr-un ritual de purificare. Nimeni nu are voie să ia nimic de pe insulă. Nici măcar o pietricică.