Inginerii structuriști demontează cele mai răspândite 5 mituri când vine vorba despre cutremur
Directorii Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri (AICPS) au demontat, într-o analiza, cele mai răspândite 5 mituri când vine vorba despre cutremur.
Primul dintre acestea: "Stând sub grindă vei fi în siguranţă" este fals, susţin reprezentanţii AICPS. "Acesta era aplicabil clădirilor vechi pe vremea când plăcile erau din lemn, acum sunt din beton, iar grinzile vor pârâi şi se vor fisura primele. Structurile moderne sunt proiectate de ingineri astfel încât energia indusă de acţiunea seismică să fie distribuită cât mai uniform în cât mai multe puncte mici ale construcţiei. Scopul nu este să crape ceva major ci să fie mici chestii de reparat cât mai uşor în diverse puncte ale construcţiilor", menţionează specialiştii.
"A trecut prin multe cutremure o să fie în regulă şi la următorul" este de asemenea fals în opinia AICPS, pentru că o structură după o acţiune seismică majoră echivalează cu o structură cu degradări (minore sau majore), care poate afecta într-o mai mică sau mai mare măsură rezistenţa iniţială proiectată.
"Clădirea mea este din beton armat la cutremur nu are nicio fisură" este un alt mit demontat de specialişti. "De regulă, construcţiile sunt proiectate astfel încât vor avea anumite degradări în cazul unui cutremur de intensitate mare, indiferent de sistemul structural... chiar şi cele din beton armat vor suferi avarii. În funcţie de intensitatea mişcărilor seismice, pot apărea degradări, care se vor manifesta prin fisurarea/crăparea elementelor structurale în secţiunile critice", afirmă inginerii constructori proiectanţi de structuri.
Fals este şi mitul "Clădirea mea este rezistentă, nu se mişcă la cutremur", deoarece sub efectul unui cutremur, toate clădirile din aria de influenţă a epicentrului vor efectua mişcări de vibraţie, fiind rezemate pe sol, care la rândul său vibrează (sursa cutremurului este scoarţa terestră). Clădirile sunt proiectate să se mişte la cutremur astfel încât să nu fie nici foarte rigide, pentru că poate apărea o ruptură bruscă, dar nici foarte flexibile pentru că atunci vor suferi avarii elementele nestructurale (pereţii de rigips, pereţii de zidărie, geamuri, partea de plafoane etc). Doar clădirile prevăzute cu izolatoare seismice sunt capabile să amelioreze mişcările datorate solului, pe care ocupanţii clădirii le vor percepe mai slabe.
Nu în ultimul rând, şi în ceea ce priveşte mitul "Clădirile (noi) sunt proiectate să facă faţă unui cutremur de intensitate ridicată,
fără avarii", specialiştii spun că şi acesta este fals, argumentând că nu ar fi eficientă o astfel de construcţie pentru ca ar avea cost extrem de ridicat. Şi atunci se acceptă o reparaţie mai mică care apare la un interval mai mare de timp decât să proiectezi o casă 100% nefisurabilă.
Totodată, AICPS precizează că trebuie să scăpăm de paradigma blocurilor construite înainte de '77, blocuri înainte şi după un cutremur.
"Eticheta de construit înainte de '77 este percepută diferit; dacă pentru o persoană fără cunoştinţe în domeniu aceasta se traduce prin rezistenţă şi performanţă, că a supravieţuit unui seism major, pentru noi, inginerii, o structură după o acţiune seismică majoră echivalează cu o structură cu degradări (minore sau majore), care poate afecta într-o mai mică sau mai mare măsură rezistenţa iniţială proiectată", spun specialiştii.
Potrivit sursei citate, o locuinţă trebuie aleasă în funcţie de alte criterii, accentul căzând pe factorul de siguranţă pe care îl oferă. Nicio locuinţă nu se achiziţionează fără cartea tehnică, de preferat văzută în prealabil de un specialist.
"La un bloc de locuinţe nou o carte tehnică întocmită corect, serios şi complet ar trebui să arate sub forma a 2-3 bibliorafturi. Un inginer structurist poate citi această carte tehnică şi vă poate oferi opinii obiective şi profesioniste ca să luaţi cea mai bună decizie pentru dvs.", se mai arată în analiza AICPS.
O altă interpretare a acestei etichete ar putea fi dată de faptul că înainte de '77 cunoştinţele de inginerie legate de comportarea construcţiilor în timpul cutremurelor erau într-un stadiu incipient în România, iar mai apoi au avansat extrem de mult şi clădirile au fost proiectate şi construite după coduri moderne generând un grad mai mare de siguranţă în ceea ce priveşte comportarea în timpul cutremurelor. "De exemplu de la cutremurul din '77 şi până în prezent codul de proiectare seismică a fost revizuit de cel puţin cinci ori. Fiecare nouă generaţie de cod a adus progrese şi prevederi superioare de protecţie la acţiuni seismice. Acesta a fost rezultatul dezvoltării cunoştinţelor teoretice inginereşti din experienţele adunate din comportarea structurilor la acţiuni seismice semnificative, în Europa şi în întreaga lume", precizează specialiştii.
Potrivit AICPS, un inginer proiectant de structuri este o persoană care se asigură că avem clădiri puternice şi sigure, astfel încât oamenii să poată locui şi lucra în ele în siguranţă. Ei folosesc matematica şi ştiinţa pentru a face clădirile să fie rezistente la diferiţi factori externi, de la un vânt puternic la cutremure. O casă mai sigură înseamnă o casă care este bine gândită şi calculată.
"Locuim şi ne desfăşurăm activitatea zilnică în clădiri cu structură configurată de un inginer proiectant de structuri. În drumul spre casă/birou venim în contact cu lucrări inginereşti. Rolul unui inginer proiectant de structuri nu se opreşte când lucrarea este finalizată. Un inginer proiectant de structuri rămâne mereu în alertă prin expertizarea lucrărilor, educarea oamenilor spre prevenţie, caută constant şi propune soluţii care să vină în sprijinul şi pentru siguranţa noastră, a tuturor", au mai transmis reprezentanţii Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri (AICPS).
Ce recomandă specialiștii
Evaluarea seismică a locuinţei pentru a afla nivelul de siguranţă al acesteia şi realizarea unui plan de evacuare în cazul unui cutremur, bazat pe informaţii din surse avizate, sunt primele două recomandări ale Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri (AICPS) în ceea ce priveşte prevenţia în caz de seism.
"Cutremurul nu este ceva ce sperie doar locuitorii Bucureştiului, ci mai multe zone din ţară. De exemplu întregul fond construit extracarpatic prezintă condiţii de hazard seismic semnificative, însă cu o educare şi antrenare a oamenilor despre cum să acţioneze corespunzător efectele unui seism pot fi minimizate, mai ales din perspectiva pierderii de vieţi omeneşti. În România, există mai multe provocări, inclusiv resurse financiare limitate şi blocaje birocratice, conştientizare şi educaţie insuficientă în ceea ce priveşte prevenţia în caz de seism, atât în rândul populaţiei cât şi la nivelul autorităţilor competente. Profesioniştii AICPS militează pentru educare oamenilor în direcţia prevenţiei. Primele două recomandări ale unui inginer de structuri pentru un cetăţean preocupat de prevenţie ar fi să realizeze cu ajutorul unor specialişti, o evaluare seismică a locuinţei astfel încât să aibă o idee despre nivelul de siguranţă al acesteia şi să îşi facă un plan de evacuare în caz de urgenţă, bazat pe informaţii din surse avizate", se arată într-o analiză realizată de AICPS privind siguranţa clădirilor din România în cazul unui cutremur.
Reprezentanţii AICPS susţin că deşi exista diverse instrumente normative care vin în sprijinul ierarhizării vulnerabilităţii seismice a clădirilor, inclusiv metode de evaluare rapidă, precum şi bugete pentru consolidări, raportul dintre clădiri reabilitate energetic şi clădiri consolidate seismic este de 100 de clădiri anvelopate la una consolidată.
"În prezent există reglementări care cer proprietarilor de clădiri să efectueze expertize periodice pentru evaluarea riscului seismic şi să consolideze clădirile, dacă este necesar. Autorităţile locale monitorizează aplicarea acestor reguli, iar guvernul oferă uneori sprijin financiar pentru aceste activităţi. Totuşi, există încă provocări în asigurarea aplicării eficiente a acestor măsuri şi în sensibilizarea publicului cu privire la importanţa securităţii seismice. Expertizarea şi mentenanţa clădirilor ar trebui să fie efectuate periodic, de obicei la intervale de 1-5 ani, în funcţie de vârsta, tipul şi starea clădirii. Inclusiv pentru clădirile noi, urmărirea în timp are un caracter continuu, conform şi cu reglementările tehnice în vigoare. În acelaşi timp exista diverse instrumente normative care vin în sprijinul ierarhizării vulnerabilităţii seismice a clădirilor, inclusiv metode de evaluare rapidă, precum şi bugete pentru consolidări. Din păcate însă raportul dintre clădiri reabilitate energetic (anvelopate) şi clădiri consolidate seismic este 100 de clădiri anvelopate la una consolidată", se menţionează în analiza AICPS transmisă AGERPRES.
