Trădarea face parte din grupul de infracțiuni contra securității naționale și este pedepsită la fel de dur precum omorul. Dosarele de trădare care au zguduit securitatea României sunt legate de vânzarea de informații serviciilor secrete ale altor state și cele privind privatizările strategice.

Șase persoane acuzate de trădare și constituire a unui grup infracțional organizat au fost reținute de procurorii DIICOT în urma mai multor percheziții. După cum spun procurorii, membrii grupării doreau să schimbe numele țării, drapelul și imnul. Acuzațiile sunt unele foarte grave și fără precedent. Inculpații sunt acuzați că s-au întâlnit inclusiv cu oficiali ruși de la Moscova pentru a prelua puterea în România. Printre suspecți se numără generalul Radu Theodoru.

Conform articolului 398 din Codul Penal, infracțiunea de trădare se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, la fel la infracțiunea de omor.

Articolul citat definește astfel infracțiunea de trădare:

„Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:

a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;

b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;

c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;

d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale”.

Fapta se numără printre infracţiunile contra securităţii naţionale precum: înalta trădare, acţiunile ostile contra statului, spionajul, atentatul care pune în pericol securitatea naţională, actele de diversiune, propaganda pentru război.

Din aceeași categorie de infracțiuni face parte și „instigarea la acțiuni împotriva ordinii constituționale, în formă tentantă”, de care este acuzat Călin Georgescu.

Cazul Alexandru Pișcan: a transmis informații cu caracter militar Rusiei

Autoritățile din România au instrumentat puține dosare penale pentru trădare. În toamna anului trecut, Alexandru Pișcan , reținut în luna mai 2024 într-un dosar de trădare, a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la cinci ani şi şase luni de închisoare cu executare.

Potrivit DIICOT, începând cu anul 2022, Alexandru Pişcan a procedat la supravegherea unor obiective militare româneşti sau aparţinând NATO amplasate în proximitatea municipiului Tulcea, colectând informaţii cu caracter militar şi efectuând fotografii privind tehnica militară de luptă şi deplasarea personalului în zona de graniţă cu Ucraina, pe care le-a transmis către diplomaţi din cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti.

În urma perchezițiilor domiciliare, anchetatorii au identificat și ridicat multiple mijloace de probă, consolidând acuzațiile aduse împotriva inculpatului.

Potrivit Codului penal, infracţiunea de trădare se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, însă Alexandru Pişcan a beneficiat de o pedeapsă redusă după ce şi-a recunoscut vinovăţia în timpul procesului.

Alexandru Pişcan își anunțase în luna martie intenţia de a candida pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti.

Cazul Floricel Achim, subofițerul care vindea secrete militare Ucrainei

Cazul lui Floricel Achim , un subofițer din Ministerul Apărării, a făcut valuri în anul 2009, atunci când a ieșit la iveală faptul că a vândut secrete militare clasificate către state din afara NATO. El a fost trimis în judecată în iunie 2009 pentru trădare prin transmitere de secrete și a fost condamnat la 12 ani și jumătate de închisoare.

Totul s-a realizat prin intermediul unui cetățean bulgar, Zikolov Marinov, fost atașat militar al Ambasadei Bulgariei la București, post pe care l-a ocupat între 1998 și 2000.

Achim și Marinov se cunoșteau din anii ’90, apoi au reluat legătura la începutul anilor 2000, când Floricel Achim fusese avansat la gradul de plutonier, având funcția de comandant Centru Transmisiuni Speciale în cadrul Regimentului 45 Transmisiuni. În 2006, Achim a ajuns șef Registratură al Centrului de Comunicații și Informatică pe Garnizoană din cadrul Batalionului 45 Comunicații și Informatică.

Astfel, Floricel Achim a ajuns să aibă acces la informații clasificate ”secret de stat”. Achim a absolvit un curs de specializare profesională în anul 2008, iar din noua postură a primit acces la informații catalogate ”strict secret”. Ulterior, ancheta a dezvăluit că Achim primea diverse sume de bani de la Marinov pentru informațiile secrete livrate.

În 2008, ucrainenii i-au plătit 5.000 de euro lui Zikolov din care 1.700 au ajuns la Achim. S-a demonstrat că Zikolov încasa 1.000 de dolari lunar de la ofițerii operativi ucraineni cu care era în contact, sumă pe care o împărțea cu Achim. Dosarul a fost deschis de către procurori la sesizarea Serviciului Român de Informații.

„Pe fondul relației create între cei doi, în perioada 2002 – 2008, au folosit (dezvoltat) un sistem clandestin, în baza căruia inculpatul Achim Floricel procura din rețelele informatice ale unității militare unde își desfășura activitatea informații secrete de stat sau documente ori date care prin caracterul și importanța lor fac ca fapta să pericliteze siguranța statului român. Inculpatul Achim Floricel le transmitea inculpatului Zikolov Petar Marinov, iar acesta din urmă le înmâna reprezentaților puterii străine Ucraina”, se arăta în rechizitoriul întocmit de DIICOT.

La un moment dat, Zikolov a intrat în contact cu doi agenți SRI aflați sub acoperire, care s-au dat drept repezentanți ai unui ONG străin. Zikolov le-a transmis că poate livra informații secrete venite de la o sursă, cerându-le în schimb să-i ofere informații despre summit-ul NATO de la București. Agenții SRI și-au declinat identitatea și l-au determinat pe Zikolov să devină agent dublu.

„În perioada 30.06.2008 – 16.02.2009, inculpatul Achim Floricel nu a mai predat inculpatului Zikolov Petar Marinov nici un memory-stick cu informații militare, deoarece din diferite circumstanțe profesionale ce au implicat absența sa de la locul de muncă nu a mai avut prilejul să sustragă astfel de informații. Cu toate acestea, rezoluția infracțională a inculpatului Achim Floricel a rămas prezentă, așa cum rezultă din discuțiile purtate cu Zikolov Petar Marinov, iar la data de 16.02.2009, cu ocazia întâlnirii celor doi, i-a remis lui Zikolov Petar Marinov un memory-stick marca ”Apacer” conținând documente militare între care și ”Dispoziția pentru Comunicații și Informatică a Diviziei I Infanterie” aflată în vigoare, precum și anexe ale acesteia, înscrisuri clasificate secret de stat nivel „Secret” și ”Secret de Serviciu”, se arată în rechizitoriu.

„Imediat după preluarea memory-stickului marca „Apacer”, Zikolov Petăr Marinov a predat acest mediu de stocare ofițerilor Serviciului Român de Informații. Cu prilejul sesizării, memory-stick-ul în cauză a fost transmis DIICOT”, au mai notat anchetatorii.

Trădare în dosarul privatizărilor strategice

Fostul ministru al Economiei, Codruţ Şereş, şi fostul ministru al Comunicaţiilor, Zsolt Nagy, au ajuns în spatele gratiilor, după ce Curtea Supremă i-a condamnat definitiv la închisoare în dosarul privatizărilor strategice .

Codruţ Şereş şi Zsolt Nagy s-au predat marţi la poliţie, la scurt timp după ce Curtea Supremă de Justiţie i-a condamnat la 4 ani şi 8 luni de închisoare cu executare, respectiv 4 ani, pentru trădare şi subminarea economiei naţionale, în dosarul privatizărilor strategice.

Foştii miniştri au aşteaptat chiar în sediul Poliţiei ca mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea să fie redactate şi trimise prin fax la sediul IPJ Ilfov. Ulterior, ofiţerii Biroului Urmăriri i-au escortat la Penitenciarul Rahova.

Potrivit procedurilor în vigoare, Codruţ Şereş şi Zsolt Nagy vor petrece aici o perioadă de 21 de zile în carantină, urmând ca, în cel mult o lună, Administraţia Penitenciarelor să le stabilească regimul şi locul de detenţie.

Reţea de spionaj

După 6 ani de judecată, în care au fost 78 de termene, sentinţa din dosarul privatizărilor strategice este definitivă. Magistraţii au stabilit că fostul ministru PC al Economiei, Codruţ Şereş, şi fostul ministru UDMR al Comunicaţiilor, Zsolt Nagy, şi-au folosit poziţiile pe care le ocupau în Guvern pentru a favoriza anumiţi concurenţi într-o serie de dosare de privatizare de mare importantă.

Acuzaţiile vizează, printre altele, privatizarea Electrica Muntenia Sud SA, Romaero SA Bucureşti, Avioane SA Craiova, dar şi vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom.

Acesta este primul dosar, după 1989, în care instanţele româneşti pronunţă o hotărâre definitivă pentru spionaj economic.

Potrivit procurorilor, Codruţ Şereş, Zsolt Nagy şi fostul secretar de stat în Ministerul Comunicaţiilor, Kerekes Gabor, au pus la punct o adevărată reţea transnaţională, din care au mai făcut parte Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea şi Mihai Radu Donciu (judecaţi pentru spionaj într-un alt dosar), dar şi alţi trei inculpaţi (un turc, un ceh şi un româno-englez).

Ceilalţi condamnaţi din dosar

De altfel, consultantul bulgar Stamen Stanchev a primit cea mai mare pedeapsă în acest dosar: 5 ani şi 2 luni de închisoare pentru spionaj. Prima instanţă însă îl condamnase la 11 ani de închisoare pentru spionaj şi iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat. În dosarul privatizărilor strategice, au mai fost condamnaţi: Michal Susak (cetăţean ceh) care a primit 4 ani de închisoare, Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra (cetăţean româno-englez) care va sta după gratii 4 ani şi 6 luni, consultantul internaţional Vadim Benyatov - 4 ani şi 6 luni, Mihai Radu Donciu, fost consilier al ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei - 5 ani, Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie - 4 ani, Gabor Kerekes - 4 ani şi Mustafa Oral (cetăţean turc) - 3 ani închisoare.

Decizia Curţii Supreme este definitivă, completul de cinci judecători menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei de la prima instanţă, dată în decembrie 2013, care însă a pronunţat pedepse cu închisoarea mult mai mari.

Dosarul privatizărilor strategice

Procesul “Privatizărilor strategice” a început în 20 aprilie 2007. Iniţial, au fost trimişi în judecată doar Stamen Stanchev, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu, sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete.

În acelaşi an, la 13 septembrie, procurorii DIICOT l-au trimis în judecată şi pe bulgarul cu cetăţenie americană Vadim Benyatov Don, fiind acuzat că a cules informaţii secrete din domeniul energetic, al economiei naţionale a României, informaţii care ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.

În 30 martie 2009, procurorii DIICOT i-au dat pe mâna judecătorilor pe Codruţ Şereş, Zsolt Nagy, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, Michal Susak şi Mustafa Oral.

Ce acuzaţii au adus procurorii

Potrivit anchetatorilor, grupul format din cei zece inculpaţi era concentrat pe obţinerea de date şi informaţii secrete referitoare la privatizarea unor societăţi strategice româneşti din domeniile energetic şi de comunicaţii. Este vorba de privatizarea Electrica Muntenia Sud SA, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procesele de privatizare/restructurare a SC Romaero SA Bucureşti şi SC Avioane SA Craiova aflate în portofoliul Ministerului Economiei, consultanţă în vederea privatizării SN Radiocomunicaţii SA.

De asemenea, inculpaţii au fost acuzaţi şi în legătură cu adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării CN Poşta Română şi selectarea consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la Romtelecom.

Un rol important în probarea acuzaţiilor de trădare l-a avut Serviciul Român de Informaţii. Codrut Şereş a fost interceptat de SRI în 2005, monitorizările relevând raporturile directe dintre el şi Stanchev, precum şi aranjamentele de culise privind privatizările unor firme din domeniul energetic, inclusiv promovarea proiectului de hotărâre de Guvern privind vânzarea pachetului de 8% din acţiunile Petrom.