Numirea săptămâna trecută a lui Artiom Joga, un fost antreprenor și luptător pentru autoproclamata Republică Populară Donețk, în funcția de reprezentant prezidențial în Districtul Federal Urali este cel mai clar semnal adresat elitelor în exercițiu că președintele Vladimir Putin a vorbit serios când a declarat în februarie că soldații și veteranii sunt „noua elită” a țării, relatează Moscow Times.

Kremlinul a definit până acum cu succes ce este considerat un comportament acceptabil și așteptat în Rusia. Pentru populația mai largă, Moscova a semnalat că veteranii și alți participanți la război trebuie să fie priviți drept persoane demne de un statut ridicat și care merită diverse beneficii, de la bilete de avion gratuite și transport public, la pământ, în unele regiuni și, în curând, probabil, scutire de datorii și dreptul de a vorbi copiilor despre patriotism.

Totuși, în bună măsură, acestea sunt măsuri simbolice. În același timp, eforturile de a promova participanții la război ca oficiali aleși au eșuat în mare parte. La alegerile regionale și municipale din 2024, doar 329 de participanți la război au obținut mandate (din mii disponibile), majoritatea în adunări municipale fără influență semnificativă și control redus asupra finanțelor.

Iar asta în pofida faptului că partidul de guvernământ Rusia Unită le acordă participanților la război un bonus de 25% la „primare”.

Principalul motiv a fost probabil rezistența elitelor în exercițiu, care s-au folosit de pozițiile lor în adunările regionale pentru a-și apăra propriile interese. De pildă, au apărut rapoarte din mai multe regiuni de sabotaj activ.

În acest an însă, mai mult de o duzină de foști participanți la război au fost numiți în funcții administrative. Kremlinul a anunțat cu mândrie în octombrie că 10 dintre aceștia sunt absolvenți ai Timpului Eroilor, un program de formare înființat în scopul de a încorpora veteranii în elita administrativă

Totuși e de remarcat că cei mai mulți dintre ei au fost numiți în funcții municipale, neavând putere reală și slujind sub elite consacrate, și probabil că lucrurile vor rămâne așa, cel puțin pentru cei fără experiență anterioară în administrația publică. Aceștia includ vorbitori ai consiliilor din Nijni Novgorod și Krașnovișevsk, în regiunea Perm, un vicepreședinte la Blagoveșcensk , viceprimari din Stavropol și Tomanovo, regiunea Belgorod, precum și un șef de district în districtul autonom Hanti-Mansi.

În schimb, au fost mai puține numiri în guvernele regionale: un șef al unui comitet al adunării în republica Altai, un guvernator adjunct în regiunea Habarovsk, un ministru regional în republica Saha și un consilier al guvernatorului regiunii Kemerovo . În afară de acestea, atât Căile Ferate Ruse, cât și organizația de tineret pro-Putin Mișcarea celui Dintâi au ales dintre absolvenții atent selecționați.

Mai remarcabil e faptul că trei regiuni au numit și participanți la război în Consiliul Federației. Cu toate acestea, din cauza specificului acestor regiuni, este prea devreme de apreciat dacă acesta este începutul unei tendințe sau o întâmplare. Nu este însă surprinzător faptul că atât Crimeea ocupată, cât și regiunea Kursk sfâșiată de război ar face astfel de pași simbolici. Între timp, republica Altai este condusă în prezent de fostul secretar al Consiliului General al Rusiei Unite, Andrei Turceak, care este probabil dornic să pună capăt „exilului” său intern în calitate de guvernator al regiunii, conformându-se dorințelor Kremlinului. În plus, el pare dispus să stabilească limite elitelor locale.

De ce e importantă numirea lui Artiom Joga

Este motivul pentru care numirea lui Joga, cel puțin la prima vedere, este notabilă. Kremlinul a fost dornic să înlăture sugestiile potrivit cărora motivul real a fost un conflict incipient între el și șeful administrației de ocupație din regiunea Donețk, Denis Pușilin, fapt care în sine nu ar justifica o ridicare în rang. Districtul Federal Urali conține cele mai importante regiuni producătoare de petrol și gaze din Rusia, precum și câteva regiuni în care se află fabrici cheie pentru industria de apărare.

Astfel că, chiar dacă rolul plenipotențiarilor prezidențiali a fost tradițional vag și maleabil în funcție de obiectivele și ponderea politică a oamenilor din aceste funcții, faptul că Kremlinul a mers mai departe cu această numire în pofida nemulțumirii aparent vizibile a elitei, spune ceva despre intențiile Moscovei.

Oficial, principalele roluri principale ale lui Joga vor fi reprezentarea Kremlinului în regiuni și coordonarea activității guvernatorilor. Unii plenipotențiari mai influenți (cum ar fi Iuri Trutnev din Orientul Îndepărtat) și-au folosit pozițiile pentru a influența politica de personal în regiunile din districtele lor.

Este însă departe de a fi un dat. Deși, de la reforma din 2021, Kremlinul – pe care Joga îl va reprezenta – a avut mult mai mult de spus în numirea guvernelor regionale decât înainte. Cu toate acestea, regiunile industriale cheie ale Uralilor au probabil propriile lor canale către Kremlin, nu în ultimul rând prin primarul Moscovei, Serghei Sobianin, al cărui aliat, Vladimir Iakușev, a fost plenipotențiar până acum.

Nu e cert că poziția lui Joga vine la pachet cu influență și autorități capabile să se transforme în capital politic. Activitățile sale s-ar putea limita la a menține legătura cu foștii participanți la război și a reaminti elitelor administrative și rezidenților importanța războiului din Ucraina.

Este de remarcat faptul că numirea sa vine la scurt timp după elaborarea noului buget federal al Rusiei, care nu numai că sporește semnificativ cheltuielile legate de război, dar propune și reducerea lor apreciabil mai lent în anii următori decât previziunile de anul trecut - întărind narațiunea Kremlinului precum că Rusia este pregătită și dispusă să ducă un război de durată. Într-adevăr, unul dintre primele acțiuni ale lui Joga ca plenipotențiar a fost vizitarea soldaților răniți într-un spital din Ekaterinburg.

Înainte de numirea sa, unii oficiali locali au sugerat că Joga ar putea fi adus pentru a distruge „elita liberală” din Ekaterinburg, un oraș cunoscut pentru politica sa relativ pluralistă. Într-adevăr, s-ar putea argumenta că, dacă Kremlinul ar ridica un simbol îmblânzit, domesticit, pentru a umple golul lăsat de Evgheni Prigojin în conștiința publică, atunci Joga este un candidat bun.

Este prea devreme de apreciat dacă acesta se va mulțumi cu rolul său de avatar. Poate că el – și susținătorii săi – vor încerca să-și impună autoritatea în regiunile Uralilor, pesemne într-o încercare de a crea o contrabalansare a rețelei lui Sobianin.

Riscul pentru Kremlin este ca, mai devreme sau mai târziu, participanții la război care contemplă ocazional numirea într-o funcție înaltă, sau oamenii care își văd potențialul, ar putea decide că mantra lui Putin conform căreia veteranii și soldații sunt o „nouă elită” le-a dat autorizația de a contesta pozițiile candidaților în funcție la nivel local si regional. Conflicte ca acestea pot naște apoi întrebări cu privire la motivul pentru care participanții la război ar trebui percepuți de fapt ca fiind elite.