Retragerea forțelor invadatoare din regiunea Harkov în fața contraofensivei ucrainene pare să fie un punct de cotitură în lupta conducerii de la Kiev de a scoate armata rusă din Ucraina, dar poate provoca, de asemenea, repercusiuni mult mai ample pentru Moscova într-un spațiu mai larg.

Retragerea forțelor invadatoare din regiunea Harkov în fața contraofensivei ucrainene pare să fie un punct de cotitură în lupta conducerii de la Kiev de a scoate armata rusă din Ucraina, dar poate provoca, de asemenea, repercusiuni mult mai ample pentru Moscova într-un spațiu mai larg, pe măsură ce fostele republici sovietice urmăresc cu atenție care sunt limitele capacităților Moscovei, scrie Shaun Walker, corespondentul „The Guardian” pentru Europa de Est.

„Puterea drapelului rusesc a scăzut considerabil, iar sistemul de securitate din fostul spațiu sovietic pare să fie rupt”, comentează Laurence Broers, cercetător asociat la Chatham House.

Azerii și armenii, într-un nou conflict armat

Săptămâna aceasta, atenția a început să fie captată de un alt război, în Caucaz, între Azerbaidjan și Armenia. Cele două părți anunță pierderi grele în timp ce se acuză reciproc de reizbucnirea ostiliților după ultimul episod sângeros petrecut între ele, în toamna anului 2020.

Unii analiști spun că Azerbaidjanul a decis să testeze apele în timp ce Rusia se zbate în Ucraina. De regulă, Rusia a sprijinit Armenia în disputa sa teritorială cu Azerbaidjanul, care durează de la căderea comunismului.

„Azerbaidjanul se simte destul de încrezător în acest moment geopolitic și mai ales acum, în contextul contraofensivei ucrainene”, crede Tom de Waal, cercetător senior la Carnegie Europe. „Acest lucru pare să vizeze în mod absolut atât Rusia, cât și Armenia, prin testarea angajamentului Rusiei de a apăra Armenia”, susține el.

Rusia a anunțat marți că negociază o încetare a focului. În 2020, ambele părți au fost de acord cu desfășurarea unei forțe rusești de „menținere a păcii” ca parte a unui armistițiu care să conducă la o pace durabilă.

Armenia a cerut sprijin militar din partea Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), un pact de apărare reciprocă dominat de Rusia. Și totuși, Moscova este reticentă în a interveni direct în conflictul azero-armean.

„Rusia este în mod clar echivocă, atât pentru că este masiv suprasolicitată în Ucraina, cât și pentru că nu vrea o dispută cu Azerbaidjanul în acest moment”, explică de Waal.

Ciocniri între grăniceri kârgâzi și tadjici

Tot în această săptămână, ciocniri au izbucnit miercuri dimineață la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan, un episod de violențe soldat cu morți și răniți.

Cu toate că aceste ciocniri nu au legătură directă cu războiul din Ucraina și Rusia a avut în mod tradițional relații bune cu ambele țări, unii analiștii spun că invazia rusă din țara vecină a schimbat complet balanța puterii într-o regiune care, timp de ani de zile, a fost un câmp de luptă pentru influența rusă, chineză și occidentală. Acum Rusia se află într-o poziție defensivă.

În luna ianuarie a acestui an, când un val de proteste a zguduit Kazahstanul, Vladimir Putin a aprobat desfășurarea în această țară a unei forțe CSTO conduse de armata rusă. Misiunea a fost scurtă și nu s-a angajat în nicio luptă, dar a fost suficientă pentru a consolida președinția lui Kasîm-Jomart Tokaev.

Cu președintele kazah considerat îndatorat Moscovei, cu soldați ruși plasați între Armenia și Azerbaidjan și cu forțe numeroase desfășurate la granița cu Ucraina, Putin părea să aibă mai multă influență ca niciodată în fostul spațiu sovietic.

Influența Moscovei, în scădere

Multe dintre aceste lucruri s-au destrămat pe parcursul sângeroasei „operațiuni militare speciale” a lui Putin în Ucraina, și în special în ultima săptămână, când contraofensiva rapidă a armatei ucrainene a dat peste cap planurile de război ale liderului de la Kremlin.

„Asistăm la colapsul reputației ruse ca garant al securității, care se întâmplă atât la nivel material, cu concentrarea masivă de forțe în Ucraina, cât și la nivel subiectiv”, subliniază Broers.

Invazia din Ucraina i-a șocat și îngrijorat pe aliații rușilor din regiune, dar i-a încurajat totodată să se distanțeze, chiar să adopte o poziție mai dură față de Moscova.

Kazahstanul, în mod tradițional un aliat apropiat, i-a înfuriat pe mulți la Moscova cu încercarea sa de a rămâne neutru în privința Ucrainei, refuzând să recunoască teritoriile din estul Ucrainei aflate sub controlul Rusiei și promițând să nu ajute eforturile Rusiei de a ocoli sancțiunile internaționale.

Acest lucru i-a determinat pe unii de la Moscova să pună la îndoială suveranitatea Kazahstanului, inclusiv fostul președinte și premier Dmitri Medvedev, care l-a numit un „stat artificial” într-o postare pe care a șters-o ulterior.

Xi caută se umple golul în timp ce se dă „prieten” cu Putin

Dar, în timp ce Kazahstanul rămâne precaut față de amenințările pe termen lung din partea vecinului său mai mare și presupus aliat, alții sunt pregătiți să intervină și să umple golul. Miercuri, președintele chinez Xi Jinping a sosit în Kazahstan cu prilejul primei sale vizite oficiale cunoscute în străinătate de la începutul pandemiei de COVID-19.

„Vom continua să sprijinim cu hotărâre Kazahstanul în protejarea independenței, suveranității și integrității sale teritoriale”, a dat asigurări liderul comunist de la Beijing într-o declarație ce pare îndreptată parțial împotriva Kremlinului.

Joi și vineri, Xi a participat împreună cu Putin la un summit al liderilor de stat din cadrul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, care s-au reunit la Samarkand, în Uzbekistan.

Liderii Indiei și Iranului s-au numărat printre participanții la acest summit văzut de Putin ca o șansă pentru el de a demonstra că mai există încă puteri mondiale majore care simpatizează cu Rusia pe care o conduce de 23 de ani încoace.

În pofida intențiilor lui Putin, summitul poate fi văzut și ca o șansă pentru țările din regiune de a sublinia faptul că, deși Rusia rămâne un actor regional cu influență, dinamica puterii s-a schimbat în ultimul timp.

Miercuri, Rusia a desemnat un partid de opoziție din Tadjikistan ca fiind o organizație teroristă, o mișcare căreia Moscova i se opunea de mult timp și care va ajuta guvernul dictatorial al țării din Asia Centrală să obțină extrădarea din Rusia a oricărui cetățean aflat pe lista sa neagră.

„Multe țări din Asia Centrală văd că Rusia are nevoie de ele mai mult ca oricând și acum încearcă să obțină cât mai mult cu putință”, remarcă Temur Umarov, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace.