Mulți oameni cu indicele de masă corporală „normal” pot fi considerați obezi, sugerează o nouă cercetare. Studiul, care va fi prezentat, vineri, la Chicago, în cadrul ENDO 2023, vine cu un număr tot mai mare de dovezi, care evidențiază defectele utilizării IMC pentru a măsura obezitatea.

Obezitatea, în cei mai simpli termeni, se referă la un exces de grăsime în organism . Indicele de masă corporală (IMC) este calculat folosind înălțimea și greutatea unei persoane, fiind modalitatea standard de a determina dacă cineva are obezitate sau este supraponderală.

Un IMC de 30 și peste înseamnă obezitate pentru majoritatea oamenilor, în timp ce valorile de 25 până la sub 30 este considerat supraponderal. Medicii determină, astfel, acele persoane expuse riscului de diabet de tip 2 și boli de inimă, notează NBC News .

Noi metode de evaluare a obezității

Potrivit noului studiu, IMC dă rateuri în privința multor de cazuri de obezitate. Cercetătorii au analizat datele a aproape 10.000 de adulți din SUA, colectate din 2011 până în 2018 și au descoperit că aproape 36% aveau obezitate în funcție de IMC.

Utilizarea unei alte măsurători a obezității - procentul de grăsime corporală a unei persoane - a stabilit această cifră la 74%. Studiul nu a fost încă publicat.

„Mesajul principal aici este că subestimăm cu mult prevalența obezității folosind IMC și există multe persoane cu IMC normal care suferă de obezitate”, a spus dr. Aayush Visaria, rezident de medicină internă la Rutgers Robert Wood Johnson Medical School, care a condus studiul.

Descoperirile au loc în timp ce Asociația Medicală Americană ia măsuri pentru a renunța la testele bazate exclusiv pe indicele de masă corporală , pentru a evalua starea de sănătate și procentul de obezitate. Miercuri, a fost adoptată o nouă politică care îi sfătuiește profesioniștii din domeniul sănătății să utilizeze alte măsuri, cum ar fi locul în care grăsimea este distribuită în corp, circumferința taliei și cât de mult din greutatea unei persoane provine din grăsime, alături de IMC.

În noua cercetare, Visaria a folosit mai multe măsurători ale obezității, în plus față de IMC, inclusiv procentul de grăsime corporală și ceva numit „raportul de grăsime android-ginoid”. Iată cum se strâng aceste instrumente diferite.

IMC se calculează împărțind greutatea unei persoane, în kilograme, la înălțimea acesteia, măsurată în metri, la pătrat. Simplitatea sa îl face un instrument extrem de accesibil - multe calculatoare online permit unei persoane să-și introducă pur și simplu înălțimea și greutatea - dar există limitări.

Și anume, „nu suntem siguri din ce este alcătuită acea greutate”, a spus dr. Jaime Almandoz, director medical al Programului de sănătate în greutate la Centrul Medical UT Southwestern din Dallas, care nu a fost implicat în noua cercetare.

Cât de mult cântărește o persoană nu depinde doar de cât de multă grăsime este în organism: există și greutatea mușchilor, oaselor, apei și organelor. IMC nu analizează acest lucru.

„Oamenii cu același IMC, aceeași dimensiune a pantalonilor au cantități diferite de grăsime și mușchi”, a spus dr. Vijaya Surampudi, director adjunct al programului de management al greutății UCLA din Los Angeles, care nu a fost implicat, de asemenea, în noul proiect de cercetare.

Persoanele care au mai mulți mușchi și mai puține grăsimi ard mai multe calori, în timp ce sunt în repaus și sunt considerate a avea o compoziție corporală mai sănătoasă. Întrucât mușchii cântăresc și mai mult decât grăsimea, IMC-ul unei persoane foarte musculoase poate induce în eroare.

„Există persoane cu IMC peste 30 care sunt halterofili și sunt, de fapt, foarte sănătoși”, a spus Visaria.

Pe de altă parte, procentul de grăsime corporală se uită la cât de mult din greutatea unei persoane provine din grăsime. Poate fi măsurat folosind un tip de raze X numit scanare Dexa, care poate face distincția între oase și țesutul moale, cum ar fi grăsimea, din organism. Procentul total de grăsime corporală mai mare sau egal cu 25% pentru bărbați sau 32% pentru femei, constituie obezitate, potrivit Societății Americane de Medici Bariatrici.

Dar aceste instrumente lasă încă o întrebare cheie fără răspuns: unde este depozitată grăsimea în corpul unei persoane?

Raportul de grăsime android-ginoid este cel care analizează modul în care grăsimea este distribuită prin corpul unei persoane și, mai important, cât de mult din această grăsime este grăsime viscerală. Scanarea compară cantitatea de grăsime din jurul abdomenului (cunoscută sub numele de grăsime android) cu cantitatea de grăsime din jurul șoldurilor și coapselor (cunoscută sub numele de grăsime ginoidă).

Grăsimea viscerală este asociată cu o serie de consecințe asupra sănătății, inclusiv diabetul de tip 2 și bolile de inimă. În timp ce aceasta prezintă mari riscuri, grăsimea stocată în jurul picioarelor poate fi, de fapt, protector împotriva bolilor metabolice, se arată în studiu.