Sociologul din vicepremierul Vasile Dincu s-a trezit, joi, putin speriat de realitatea din jur, cand a fost chestionat in legatura cu scandalul Hexi Pharma, scrie, într-un excepțional articol, Dan Tăpălagă, pe HotNews.  "Este fascinant pentru ca a dezlantuit o efervescenta a imaginarului colectiv, fara precedent. De la cazul Elodia nu s-a mai intamplat asa ceva", a raspuns Dincu. Vicepremierul si-a ales cu grija cuvintele dar sociologul voia sa spuna ca se uita ingrozit cum o tara intreaga pare s-o fi luat razna. "Pentru un sociolog e ca si cum unui cercetator de uragane i-ar veni uraganul in curte. E o ocazie rara", a adaugat Dincu. Ce a starnit, insa, uraganul la care sociologul Dincu priveste atat de fascinat?

Uraganul nu s-a ridicat din senin, ci a fost anuntat de norii negri ai coruptiei generalizate. Da, chiar daca nu vedeti din prima legatura, motivul principal al neincrederii in tot si in toate maninfestata azi in spatiul public este coruptia ca mod de viata. Coruptia a dus la neincrederea in marile partide, a distrus coeziunea sociala si ne-a cultivat tuturor scepticismul, cinismul si pesimismul. Ne-am obisnuit cu totii sa gandim cumva contorsionat, convinsi pe buna dreptate ca nimic nu este ceea ce pare, ca totul se aranjeaza in culise si ca traim, pe scurt, intr-un univers trucat. Care este forma noastra de aparare impotriva mistificarilor vandute de politicieni, de presa si chiar de oamenii simpli? Nu mai luam de buna realitatea oricare ar fi ea si sa o reconstruim apeland la propriile noastre fictiuni pentru a o explica.

Apoi, tot coruptia sistemica a adus un actor nou si omniprezent in viata noastra: institutiile de forta (DNA, servicii secrete). Puterea lor crescanda ne-a racorit cumva dupa ani de furt generalizat, dar ne-a si speriat. De frica noastra latenta au profitat tot politicienii, oamenii de afaceri sau mogulii de presa cazuti sub anchetele procurorilor. In incercarea de a se salva, au falsificat la randul lor realitatea construind fictiunea marelui compot al serviciilor si procurorilor impotriva intregii clase politice. Distrugerea democratiei, incalcarea drepturilor omului au devenit refrenul zilei. Politicienii au inceput sa vada peste tot mana criminala a serviciilor, abuzuri imaginare ale procurorilor si sa tarasca dupa ei, in fictiunea lor, o parte din publicul deja speriat de forta mainilor nevazute care opereaza in jurul lui. Vedem astazi o multime de formatori de opinie mai ingrijorati de falsele amenintari la adresa democratiei, de pericolele inventate de politicieni si trompetele lor din presa decat de coruptia care le-a distrus viata.

Tot coruptia a dat nastere unor evenimente care au incins treptat imaginarul colectiv. Si, evident, toti au aratat cu degetul spre servicii. De pilda, Udrea si Basescu au pus asa numitul "filaj de la Paris" din timpul campaniei prezidentiale din 2014 tot in carca lor. Nu uitati ca pana si incendiul de la Colectiv a fost o vreme pus pe seama unei maini criminale care a vrut sa darame guvernul Ponta. A explodat apoi scandalul de spional, cu firma israeliana Black Cube, angajata dupa toate indiciile de moguli de presa cu scopul de a o spiona pe sefa DNA. Toate acestea istorii sulfuroase s-a nascut, intr-un fel sau altul, din cauza coruptiei. Ca sa nu vada acest adevar simplu, publicul a fost intoxicat continuu cu teorii conspirationiste, incurajat sa creada ca tot ce se intampla important in spatiul public se naste din vointa unor forte oculte.

Daca mai adaugati la toate acestea razboiul feroce dintre Serviciul de Informatii Externe si Serviciul Roman de Informatii, din care au rezultat o serie de cazuri stranii, veti avea o imagine mai clara a cauzelor bulversarii publicului. Apoi, oameni de la varful serviciilor s-au implicat pe fata sau mai discret in jocul politic: Maior se visa premier, Melescanu a candidat de-a dreptul la presedintie, Hellvig a fost acuzat ca a tras sfori ca prietenul Busoi sa ajunga candidat. Prin urmare, serviciile au contribuit din plin la paranoia nationala.

N-ar fi exclus ca ca dintr-un astfel de razboi subteran sa se fi nascut si cazul Hexi Pharma. Vedeti, eu insumi am ajuns mai tentat sa caut explicatia unor evenimente privind tot la forte obscure, in loc sa creditez varianta evidenta, au unei simple investigatii jurnalistice si nimic mai mult. Scandalul dezinfectantilor diluati din spitale, care si asa a revoltat o tara intreaga, a culminat cu moartea lui Dan Condrea in urma unui accident de masina. Asta e tot ce mai lipsea pentru a alunga orice urma de ratiune din mintile oamenilor.

Acest mare scandal de coruptie (repet, cauza principala a degradarii increderii publicului in sistem) contine toate ingredientele unui coktail haluginogen: o moarte stranie, o femeie pusa sa delireze in direct la televiziuni despre un asasinat bine planificat, despre filaje SRI, agenti SIE si CIA, despre rapiri comandate de politicieni corupti, etc. Presa, politicieni si public s-au prins cu totii in hora scenariilor suprarealiste.

Peste tot in lume, cand oamenii nu mai inteleg ce se intampla in jurul lor, teoriile conspirationiste iau avant. Cu ata mai mult la evenimente complexe, greu de descifrat. Diferenta intre Romania si multe state occidentale e ca in Vest exista filtre care mai opresc expandarea nebuniei in spatiul public (de la faptul ca oamenii sunt ceva mai educati, presa mai responsabila, institutii precum CNA chiar functioneaza, firmele responsabile nu cumpara reclama la televiziuni sau ziare care mint publicul in fata).

Bombardat cu cele mai abracadabrante explicatii, publicul are putine sanse sa mai inteleaga ceva din toata istoria Hexi Pharma. Ce sa mai priceapa cand oameni in toata firea sustin cu tarie ca Dan Condrea a fost scos din tara, ca persoana mutilata gasita in masina era altcineva, ca de fapt l-au omorat controlandu-i masina de la distanta sau ca este victima unui odios asasinat planuit in detaliu de serviciile secrete?

Aceste speculatii inepte n-au incetat nici macar atunci cand sotia i-a recunoscut semne particulare sau cand au aparut indicii tot mai numeroase in sprijinul unui accident de circulatie comis de cineva care gonea pe un drum judetean cu viteza mare si vorbind la telefon. Nebunia a mers atat de departe incat o parte din public si cativa gazetari s-au aratat dispusi sa transforme delirul fostei sale sotii, care a marturisit singura ca s-a confruntat cu probleme psihice in trecut, in adevaruri cutremuratoare si dezvaluiri senzationale.

Dar simt nevoia sa o spun din nou: uraganul nu s-a nascut din senin, ci este rezultatul unor acumulari.

Acest vartej demential pare sa fi cuprins o buna parte din societate, iar astazi orice ai spune rational te plaseaza automat in categoria acoperitilor, securistilor sau coruptilor platiti sa scrie la ordin. Intalnesc tot mai multi oameni altfel cu toate mintile la ei care par sa-si fi pierdut busola si ratacesc dezorientati printre scenarii fanteziste, acuzatii halucinante, comploturi imaginare. Nu-mi dau seama cum ne putem intoarce din acest infern, daca se va opri cumva toata nebunia asta sau ne vom infunda si mai rau in propriile noastre fictiuni. Stiu insa ca, intr-o tara prost condusa, fara o directie clara, fara perspectiva si in lipsa unor repere, uraganul domnului Dincu va mai face o vreme ravagii pe aici.

Distribuie Distribuie Comentarii