Pentru Ileana Stana-Ionescu, viaţa a fost „un lung şir de întâmplări”, așa cum îi plăcea să spună. Şi-a dorit să devină jurnalist, dar descendenţa „nesănătoasă" a împiedicat-o. „Tatăl meu fusese ofiţer în armata lui Antonescu”, spunea actrița.

Într-un interviu pentru „Adevărul” , acordat în 2011, Ileana Stana-Ionescu mărturisea că „numai întâmplarea a făcut să ajungă actriţă, deşi nu avea nicio pregătire în domeniu”. Și-a dorit să devină jurnalist, deoarece îi plăcea să scrie, însă ca să poţi face Facultatea de Jurnalism, „trebuia să ai un dosar pur, ceea ce nu era cazul meu”.

„Nu mai ştiu exact ce m-a incitat la această profesie. Îmi plăcea să scriu, iar pe-atunci eram convinsă că pot face această meserie. Dar destinul şi-a spus din nou cuvântul. Pe vremea aceea, ca să poţi face Facultatea de Jurnalism, trebuia să ai un dosar pur, ceea ce nu era cazul meu. Aveam o descendenţă <nesănătoasă>: sunt pe jumătate italiancă, iar tatăl meu fusese ofiţer în armata lui Antonescu. Aşa că a trebuit să renunţ la această facultate”, a dezvăluit la acea dată actrița.

Nici copilăria actriței nu a fost prea fericită, deoarece și-a pierdut pe tatăl, la doar șase ani.

„A murit pe front. Mama s-a chinuit pe vremurile acelea grele, cu bani puţini. Dar m-a crescut în aşa fel încât n-am simţit toate neajunsurile şi criza de după război”, spunea actrița.

Bunicul din partea mamei era italian. Au crescut în aceeaşi casă, dar în '48, când s-a făcut repatrierea, a plecat în Italia.

„A plecat împreună cu ceilalţi copii ai lui, fraţii mamei. Ea a rămas aici pentru că-şi pierduse cetăţenia italiană, prin căsătorie. A rămas singură aici, de asta spun că a fost o martiră. (…)Tata-mare, care era din Mantova, a fost un mare aventurier. Nu ştiu de ce s-a oprit tocmai aici, în România. Mama-mare nu era româncă, era austriacă. Au avut şase copii împreună. Însă atunci când el a plecat în Italia n-a vrut să-l urmeze, a zis că ea nu se desprinde de acest pământ. Eu n-am să înţeleg niciodată o asemenea alegere. Ce să te determine să te desparţi de copiii şi de bărbatul tău, după o viaţă împreună? Astăzi nu mai trăieşte niciunul dintre ei. Mai am în Italia doar nişte verişoare şi nişte nepoţi....”,povestea actrița.

Ileana Stana- Ionescu s-a născut pe 14 septembrie 1936, la Brad (judeţul Hunedoara).

A debutat ca actriță în anul 1955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșița, cu rolul Agnes în Școala femeilor de Molière. În anul 1959 s-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Din anul 1965 a lucrat la Teatrul Național din București, precum și la televiziune. Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Național din București.

Celebra actrița Ileana Stana-Ionescu a murit duminică, 30 iunie 2024. Aceasta și-a dat ultima suflare pe patul de spital, la vârsta de 87 de ani. În ultima perioadă, actrița s-a confruntat cu probleme grave de sănătate.

„Cu durere în suflet, anunțăm trecerea la cele veșnice a actriței Ileana Stana Ionescu. Dumnezeu să o odihnească în pace și lumină veșnică!”, scrie pe pagina de Facebook „Actori români-Valorile României nu mor”.

„Dumnezeu să o odihnească! O generație dispare încet, încet... Iar va trebui să apelăm la arhivă pentru a o revedea pe marea actriță și frumosul om la Confesiuni”, a scris Iuliana Marciuc, pe Instagram.

Sute de roluri remarcabile

Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București anunță cu tristețe că „astăzi, 30 iunie, actrița Ileana Stana Ionescu a plecat într-o lume mai bună”.

„Cei care vor să aducă un ultim omagiu îndrăgitei actrițe pot merge marți, 2 iulie, la capela Cimitirului Bellu Catolic. Ileana Stana-Ionescu va rămâne în istoria teatrului românesc, ca una dintre cele mai dăruite actrițe ale generației sale”, a anunțat Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București, pe Facebook.

A debutat ca actriță in l955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșita, cu rolul Agnes în “Școala femeilor” de Molière.

În anul 1959, a intrat în trupa Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, iar din 1965 a devenit actrița Teatrului Național ”I.L.Caragiale”, pe scena căruia a jucat roluri importante, printre care: Fraulein - „Gaiţele" de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu (1977), Hecuba - „Troienele", Doica - „Medeea" de Seneca în „Trilogia antică", regia Andrei Şerban (1990), Stăvăroaia - „Iolul şi Ion Anapoda" de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar (2006), Soacra - "Micul infern" de Mircea Ștefănescu, regia Mircea Cornișteanu (2013).

Dumnezeu s-o odihnească, condoleanțe familiei!